joi, 13 februarie 2014

Indigestia

OTRAVA ASCUNSĂ ÎN HRANA NOASTRĂ DE ZI CU ZI

Vi s-a întâmplat vreodată să mâncați un aliment și a doua zi să vreți tot pe acela să îl mâncați și să deveniți dependenți de alimentul respectiv? Sau să mâncați un covrig și să vreți doar covrigi să mâncați aproape zilnic? Sau același burger, sos de salată, același pilaf ,pizza, salam, chipsuri, biscuiți, tort de ciocolată?

Ei bine, de vină pentru această dependență poate fi un aditiv alimentar, foarte des întâlnit, considerat cel mai periculos ingredient din mâncarea noastră – monoglutamatul de sodiu, adică E621.

Din punct de vedere chimic, monoglutamatul de sodiu este o pulbere albă care seamănă cu zahărul. E621 stimulează creierul să inducă starea de bine, să producă mai multă dopamină, stimulează papilele gustative și ne dă senzația că mâncarea e delicioasă și nu ne mai săturăm de ea.  

Cât de periculos este monoglutamatul de sodiu?

Acest potențator de aromă este un aditiv alimentar folosit de multe decenii. Deși este asociat cu foarte multe afecțiuni de la obezitate până la Alzheimer, totuși industria alimentară continuă să îl folosească. Calitatea alimentelor devine din ce în ce mai slabă , iar noi, consumatorii nu realizăm dezastrul care se produce în organism pe termen lung, din cauza consumului în exces de mâncare de tip fast-food, conserve, supe la plic, alimente procesate de tot felul.

Pe lângă greață, dureri de cap, slăbiciune, amorțeală/ furnicături, simptome asociate deseori cu sensibilitatea la monoglutamat, prezența E621 poate provoca, a la long, deteriorarea rinichilor și a ficatului, hipertensiune arterială , creșteri mari ale colesterolului și trigliceridelor, diabet și boli neurologice.

Cum putem evita consumul de monoglutamat de sodiu?

Primul sfat ar fi să încercăm să ne GĂTIM SINGURI MÂNCAREA.

De asemenea, e important să învățăm să citim etichetele și să renunțăm la alimentele care conțin E621

Și totuși, chiar dacă avem etichete “fără monoglutamat de sodiu”, îl putem regăsi ascuns în componentele inițiale din care s-a obținut produsul finit. Foarte multe produse conțin E621, chiar în varianta lor organică, cum ar fi bulionul, aditivii pentru aluat, gelatina, aromele de orice fel, condimentele, proteinele din soia, făina de ovăz hidrolizat și altele.

Așadar, spre binele nostru, este bine să fim tot timpul responsabili, informați, atenți la ce mâncăm. Iar când e vorba de cei mici, de copiii noștri, responsabilitatea trebuie să fie maximă și să le gătim mereu din produse proaspete!!! Și nu aruncând într-o cratiță o conservă de mazăre și una de bulion sau să trântim un cârnat într-o tigaie….  #SanatateaTAPrioritateaMEA




CUM NE OTRĂVIM CU ULEI RAFINAT
De multe ori m-am întrebat cum de uleiul rafinat pe care îl cumpărăm din magazine este aşa fluid şi aşa frumos colorat şi cât este de sănătos… Ce conţine şi cum se fabrică…
Iată un articol despre asta:
Cum se produce uleiul rafinat sau uleiul industrial?
Majoritatea uleiurilor alimentare din comert sunt rafinate sau dublu-rafinate.
Uleiul rafinat este format aproximativ din 30% ulei si 70% apa, deci iata ce cumparam de la supermarket!
Produsele pe care le gasim in magazine sub denumirea simpla de ulei de floarea soarelui, ulei de masline, ulei de arahide etc. reprezinta uleiuri rafinate. Acestea se pot obtine prin doua metode:
1. Prin prajire si tratare chimica
In prima etapa semintele se decojesc si se prajesc, procedeu ce este foarte daunator, prin prajire rezultand produse cancerigene.
Urmeaza presarea mecanica la cald, la temperaturi intre 160 si 200 grade C, in urma careia se obtine un ulei brut, de culoare neagra. Urmeaza rafinarea (filtrare, albire, dezodorizare, colorare) si adaugarea de conservanti chimici.
Resturile de seminte ramase dupa presare se trateaza cu solvent chimic – hexan, pentru extragerea totala a uleiului din ele. Hexanul se spala cu abur supraincalzit, fiind extrem de volatil, se recupereaza din amestecul cu ulei si se refoloseste ulterior. Uleiul rezultat este „albit” odorizat si stabilizat cu E-uri.
(Hexanul este un solvent chimic obţinut din ţiţei, care intră şi în compoziţia benzinei. Există trei tipuri de hexan: normal-hexan, izohexan, care şi el este de trei tipuri şi neohexan – notă admin.)
2. Cu solventi chimici
Se trateaza materiile prime vegetatale cu solventi chimici. Aceasta tehnologie este cel mai utilizata in prezent.
Solventul chimic, de obicei hexanul sau benzenul, obtinut din distilarea petrolului, se separa de uleiul rezultat din tratarea materiilor prime prin vaporizare la temperaturi inalte. In acest mod, se obtine un ulei brut care este apoi „cosmetizat”, folosindu-se substante precum soda caustica, acidul sulfuric sau acidul fosforic. In acest mod se filtreaza chimic si decoloreaza uleiul brut.
Pentru indepartarea mirosurilor nedorite, uleiul „se spala” cu un abur supra-incalzit (300 grade C), care ridica din nou temperatura uleiului pana la 170 grade C. In acest proces i se poate introduce si o anumita cantitate de apa, pentru a creste rentabilitatea economica.
La sfarsit, i se mai adauga o culoare de un galben frumos, din categoria E-urilor, si un conservant pentru a nu rancezi usor. Rezultatul este o „solutie” ce contine max. 30% ulei natural, multa apa si resturi ale produsilor chimici utilizati in procesul de rafinare.
Iar acest ulei noi l-am mancat ani de zile, l-am dat copiilor nostri in prajituri sau in mancare…..ne-am otravit, incetul cu incetul!
Poate ca va intrebati de ce tot acest efort? de ce se face rafinare si dubla-rafinare?
Pentru ca prin presarea la cald a miezului semintelor de floarea-soarelui se obtine procentual mai mult ulei din 100Kg de materie prima, decat prin metoda presarii la rece.
Dar uleiul rezultat nu poate fi lasat la decantat si utilizat pentru consum, ar fi si pacat…..sa nu-l trateze chimic pentru a fi amestecat apoi cu diferiti emulgatori si apa, pentru a spori si mai mult cantitatea de „ulei” ce ajunge la cumparator. Astfel, atunci cand cumparati ulei de la supermarket, sau de la buticul din colt, defapt cumparati maxim 30% ulei si restul apa, chimicale, E-uri, etc
Poate ca cei mai in varsta isi amintesc din copilaria lor ca la „Cooperativa” se vindea ulei varsat, dintr-un butoi de tabla, masurat cu o ulcica gradata din galvan…..dar acela era ulei adevarat, ulei presat la rece, si pentru multi dintre noi reprezinta gustul de ulei din copilarie….
Efectele rafinarii:
reducerea vitaminei E (si in general a vitaminelor, mineralelor, enzimelor);
uleiul va contine urme de produse chimice (hexan)
uleiul va contine acizi grasi saturati.
Nu am gasit date pentru Romania care sa arate ce reziduuri de substante chimice se gasesc in uleiurile pentru consum. Dar in India de exemplu, doar in 1995 a aparut o lege care a reglementat ca in uleiul rafinat cantitatea maxima de reziduu de nichel sa nu depaseasca 1.5 ppm. Nichelul este folosit in hidrogenarea uleiului si poate provoca reactii adverse (sistemul respirator, ficat, piele, actiune carcinogena).
…. In Franta de exemplu reglementarile permit ca in uleiul obtinut, cantitatea de hexan ramasa sa nu depaseasca 1mg/kg. …
La simpozionul specialistilor in cancer organizat la Roma in 1956 de Uniunea Internationala impotriva cancerului s-a mentionat ca “prezenta acestor produse chimice in alimentatie este inacceptabila, mai ales cand aceste produse sunt incalzite la temperaturi inalte”. … amorebio.ro
Soluţia ar fi să consumăm ulei obţinut prin presare la rece. Există mici întreprizători care produc ulei în acest fel. Chiar şi unele mânăstiri vând ulei natural. Dezavantajul este preţul, dar ţinând cont că de o alimentaţie naturală depinde sănătatea noastră… cred că merită.
Articol Preluat  de la Grigore Martinescu FB



Indigestia - simptome, diagnostic, tratament

Uneori dupa o masa copioasa sau dupa consumul de alimente alterate sistemul nostru digestiv protesteaza printr-o disconfort abdominal si atunci stim ca suferim de o indigestie.
Indigestia numita medical si dispepsie poate avea insa mai multe cauze si poate fi insotita si de alte simptome.
Cauzele instalarii unei indigestii
Exista numeroase cauze care duc la aparitia dispepsiei:
- mesele copiase
- ingestia rapida de alimente
- ingestia de alimente foarte reci sau fierbinti
- alimentele tip fast food
- produsele alimentare alterate
- alimentele picante
- consumul excesiv de cafea, alcool, ciocolata, bauturi carbogazoase
- consumul excesiv de alcool
- fumatul
- aerofagia (inghitirea de aer)
- stresul.

Indigestia insa nu reprezinta o simpla neplacere digestiva,ea poate fi unsimptom al unor boli precum:
- gastrita acuta sau cea cronica
- ulcerul duodenal, ulcerul gastric
- colecistita
- pancreatita acuta sau cronica
- boala de reflux gastroesofagian
- sindromul de intestin iritabil
- cancerul gastric
- boli tiroidiene
- hiperparatiroidismul

Si unele medicamente pot determina aparitia dispepsiei,printe acestea se numara:- antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofenul)
- antibioticele
- contraceptivele (estrogen)
Obezitatea si infectia cu Helicobacter Pylori reprezinta importanti factori de risc ce cresc sansele de instalare a dispepsiei.
Simptomele ce insotesc indigestia


O indigestie este anuntata de urmatoarele simptome:
- senzatia de plin in timpul mesei sau dupa masa: chiar daca cantitatea de alimente ingerate nu este mare apare senzatia de plenitudine stomacala in timp ce va alimentati, iar aceasta senzatie persista mai mult decat in mod normal dupa masa.
- durere in partea superioara a abdomenului: durerea poate sa fie usoara sau dimpotriva severa si se poate localiza oriunde intre stern si ombilic
- senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului
- greata
- balonare
- varsaturi alimentare
- eructatii (ragait)
- sughit
- diaree
Diagnosticul pentru indigestie
Medicul, prin discutia cu pacientul (prin care afla care sunt simptomele, cum a debutat si posibil ce a provocat indigestia) si prin examenul fizic, obtine informatiile necesare pentru formularea diagnosticului.

Investigatiile ce sunt utile in depistarea cauzei ce a dus la instalarea dispepsiei sunt:
- examen radiologic baritat
- endoscopia digestiva superioara
- ecografia abdominala
- tomografia computerizata a ficatului, veziculei biliare, pancreasului.
- analize sanguine
- testul materiilor fecale

Aceste investigatii sunt importante pentru depistarea eventualelor boli ce se manifesa prin indigestie.
In cazul dispepsiei provocate de mese copioase, de abuzul de alcool, cafea, ciocolata, bauturi carbogazoase sau altor cause reversibile diagnosticul este pus doar pe baza istoricului bolii si a examenului fizic.

Simptomele care trebuie urmarite cu atentie pentru ca pot fi semnul unor afectiuni mai grave sunt:
- anemia
- scaderea ponderala
- anorexia
- rezistenta la tratamentul cu medicamente antisecretorii
- disfagia sau dificultatea la inghitire
- varsaturile persistente
- scaunele negre (melena)
-varsaturi cu sange
Tratament in indigestie

Cel mai important aspect al tratamentului reprezinta schimbarea stilului de viata si al dietei.
Medicamentos, indigestia poate fi tratata cu:
- antiacidele: suprima aciditatea gastrica protejand mucoasa stomacala
- antisecretorii: reduc cantitate de secretii stomacale, au o actiune mai lenta decat antiacidele
- inhibitori ai pompei de protoni: actioneaza asupra celulelor secretorii ale stomacului reducand astfel cantitatea de acid pe care acestea o produc
- agentii prokinetici: ajuta la golirea mai rapida a stomacului ameliorand astfel senzatia de discomfort abdominal
- antispasticele: contribuie la relaxarea muschilor netezi
- antibioticele: sunt utilizate in cazul existentei infectiei cu Helicobacter Pylori. Nu uitam de consumul de alimente alterate, care pot contine diversi agenti patogeni, iar pentru inlaturarea lor este absolut necesara administrarea antibioticelor.

Cu totii stim ca o boala este mult mai bine sa fie prevenita decat sa fie tratata.
Preventia indigestiei
Simplu:
- aveti foarte mare grija la calitatea alimentelor ingerate
- evitati mesele copioase, alimentele picante si pe cele tip fast food
- evitati cafeaua, ciocolata, alcoolul, bauturile carbogazoase
- evitati sa mancati cu gura deschisa pentru ca astfel inghititi mai mult aer
- mancati incet, mestecati bine alimentele
- vizualizati aspectul alimentelor, valabilitatea, etc
- nu purtati haine stramte
- nu faceti sport cu stomacul plin
Deci retineti aceste simple sfaturi si aveti mare grija de voi.


Vezi și 

  1. Schema de tratament pentru Covid-19

  2. În medie, perioade necesară

  3. dezvoltării unui vaccin este de 12-15 ani ?

  4. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor

  5. Scara de valori a societății romanești 

  6. Europa privită din viitor

  7. Hrana vie

  8. Planurile in derulare sunt o munca in progres 

  9. Destinatii uimitoare pe glob

  10. Miracolul japonez- Drum

  11. reconstruit în patru zile

  12. Primarul care nu frură

  13. Duda a pus mâna pe Casa

  14. Regală

  15. Nu poti multiplica bogatia

  16. divizand-o !  

  17. Evolutia Laptop - Cântărea

  18. 5,44 kg

  19. O Nouă Republică

  20. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  21. În vremea monarhiei, Țaranii romani reprezentau 90% 

  22. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  23. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  24. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  25. Fii propriul tău nutriționist

  26. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  27. Slăbești daca esti motivat

  28. Serbet de ciocolata

  29. Set medical Covid necesar acasă

  30. Medicament retras - folosit în diabet

  31. Brexit-ul - Spaima Europei

  32. Virusul Misterios

  33. Inamicul numărul unu al

  34. acumulatorilor 

  35. Sistemele solare - apă caldă

  36. Economisirea energiei electrice

  37.  Hoțul de cărți

  38. Aparitia starii de insolventa

  39. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  40. Microbii din organismul uman

  41. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.   

  42. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  43. Masca ce omoară virusul    

  44.  O veste de Covid  

  45. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  46. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea 

  47. Îndulcitorul care scade glicemia

duminică, 9 februarie 2014

Regenerarea ficatului

Cum iti regenerezi ficatul


De ce este necesar sa-ti regenerezi ficatul ? Oentru ca un ficat care functioneaza defectuos iti perturba activitatile zilnice, avand drept consecinte oboseala extrema, lipsa de concentrare, pierderi de memorie, migrene, senzatie de greata, iritabilitate, infectii frecvente. Ficatul se regenereaza repede, dar, in timp, efectele se pot dovedi ireversibile. Iata cateva solutii la casa-ti regenerezi ficatul.

10 ALIMENTE CARE PURIFICA ORGANISMUL

Marul

Antioxidantii pe care ii contine incetinescimbatranirea, dar cel mai fascinant ingredient este pectina, un excelent purificator al tubului digestiv, care protejeaza totodata intestinele de iritatie (colita, gastrita) si diaree. Consumat cu tot cu coaja, marul are insa efect laxativ, crescand numarul toxinelor eliminate din corp.

Cerealele

Cerealele integrale trebuie consumate zilnic, deoarece sunt bogate in vitamine (B, A, E), antioxidanti, minerale (fier, calciu, magneziu, cupru, zinc, fosfor) si acizi grasi nesaturati. Sunt benefice pentru inima, vase, creier, piele, digestie, iar numitorul comun este imbunatatirea metabolismului - prin stimularea regenerarii celulare, a eliminarii radicalilor si a altor toxine din tesuturi.

Ridichile

Daca la fiecare masa mananci cate o legatura de ridichi de luna, dupa 2-3 saptamani vei avea un ten de invidiat. Ridichile au un puternic efect depurativ, fiind folosite inca din vechime pentru vindecarea afectiunilor de ficat, rinichi, intestine si piele. De fapt, ridichile sunt leacuri tocmai pentru principalele cai de eliminare a toxinelor. Iar daca tot te purifici, sa nu te miri ca scapi si de migrene!

Telina

Daca nu poti consuma lactate, telina poate deveni principala ta sursa naturala de calciu bio-disponibil (mai usor de absorbit din intestin). Tocmai datorita acestui mineral in care abunda, telina este vestita ca amplificator al libidoului. Primavara, mai e de apreciat la telina si efectul ei de curatare a organismului, datorat magneziului si flerului, pe de o parte, iar pe de alta, fibrelor care ajuta la eliminarea toxinelor din colon.

Plante:

Armurariul, anghinarea si cicoarea sunt plantele medicinale cu actiune puternica de stimulare a functiei hepatice. Un litru de infuzie baut zilnic, timp de trei luni, inaintea meselor principale, asigura detoxifierea ficatului si este o buna cale prin care iti regenerezi celula hepatica, gratie principiilor amare care neutralizeaza substantele toxice din mediu si din medicamente sau alcool. Se restabileste astfel rolul vital de curatare a sangelui de toxine si organismul capata vigoare.


CUM SLABESTI FICATUL GRAS

I se mai spune creierul chimic al organismului, pentru ca functiile lui de descopunere, filtrare si eliminare a toxinelor nu le are nici un alt organ. In lipsa lor, organismul ar ceda.
  • Stresul te deregleaza hormonal

IATA CATEVA SFATURI, CARE SA TE AJUTE SA-I INGRIJESTI MAI BINE!

1. Hidrateaza-te adecvat, cu circa 30-40 ml/kg corp si nu uita de paharul de apa plata cu lamaie la trezire.
2. Consuma cat mai multe rosii, legume verzi si verdeturi. 
  • 50 de schimbari pentru o viata sanatoasa
3. Fa o pauza de lactate si carne. Proteinele necesare ti le poti lua din oua, peste si seminte (in, floarea soarelui, susan, dovleac)
4. Limiteaza-te la o ceasca de cafea pe zi, dimineata. Bea mult ceai din armurariu care protejeaza membrana celulara a hepatocitelor.
  • Riscurile meseriei
5. Renunta complet la prajeli. 
6. Introdu la masa de pranz o garnitura de crucifere (varza, conopida, broccoli).
  • 9 calmante la indemana
7. Mananca zilnic usturoi, ceapa alba sau ceapa verde. 
8. Bea suc proaspat de morcovi si fresh de citrice pentru stimularea ficatului.
9. Tine-te departe de stres si evita situatiile conflictuale si emotiile negative.

Alimentatie:

Ca sa ai un ficat sanatos nu trebuie sa-ti lipseasca legumele cu frunze verzi (salata verde, spanac), verdeturile (marar, patrunjel), legume bogate in sulf (ceapa, ceapa verde si usturoiul), precum si legumele crucifere (varza, conopida, broccoli). Sunt indicate si sub forma de suc proaspat. Acestea sunt surse naturale de detoxifiere si au rol detoxifiant si regenerant. Eficiente sunt si vitaminele din grupul B – le gasesti in leguminoase, carne, oua, lactate, nuci si drojdie.

VITAMINE SI MINERALE NECESARE IN DIETA

Cand decizi sa urmezi cu strictete un regim de slabire, organismul tau nu trebuie privat de anumiti nutrienti.
Chiar daca planul tau de a scapa de surplusul de kilograme include hrana sanatoasa, este putin probabil ca 1.500 de calorii sa-ti asigure echilibrul de care ai nevoie, daca nu alegi alimentele potrivite.
Iata din ce sa-ti iei necesarul de energie zilnica, fara sa-ti afecteze silueta.

Vitamine

  • A: legume galbene, lapte integral, peste, ficat, usturoi
  • D: galbenus, lactate, ulei de peste, cartofi, cereale
  • E: ulei vegetal, seminte, legume verzi, soia, germeni de grau
  • K: conopida, ficat, ovaz, soia, ulei de sofranel, iaurt
  • C: citrice, pepene, rosii, cartofi, mure, legume verzi
  • B1: drojdie, cereale integrale, orez brun, peste, alune, mazare
  • B2: branza, galbenus, carne, lapte, spanac, iaurt, peste, legume
  • B3: ficat de vita, broccoli, morcov, porumb, rosii, peste, ou
  • B5: vita, oua, legume proaspete, nuci, cereale, fructe de mare
  • B6: pui, ou, peste, spanac, seminte de floarea soarelui, morcov
  • B12: hering, macrou, ficat de vaca, rinichi, lactate, soia, scoici
  • Biotina: carne, lapte, soia, pui, fructe de mare, cereale integrale
  • Folati: sparanghel, vita, pui, ciuperci, portocale, miel, ton, ficat

Minerale

  • Calciu: lactate, somon, sardine, migdale, prune, varza, nasturel
  • Fosfor: porumb, cereale integrale, sparanghel, usturoi, peste, oua
  • Fier: legume cu frunze verzi, carne, ficat, oua, peste, cereale
  • Iod: sare cu iod, fructe de mare, alge marine
  • Zinc: drojdie de bere, galbenus, miel, ciuperci
  • Cupru: avocado, migdale, broccoli, ridichi, stafide, soia
  • Mangan: seminte, nuci, cereale integrale
  • Seleniu: pui, lactate, usturoi, ceapa, somon, ton, germeni de grau
  • Crom: drojdie de bere, orez brun, branza, carne
  • Potasiu: legume, carne, lactate, fructe, peste, avocado
  • Sulf: varza-de-Bruxelles, fasole uscata, oua, usturoi, peste

Odihna:

un ficat bolnav este un ficat obosit. Munca grea pe care o face zi de zi, filtrand zeci de mii de substante, cele mai multe de natura necunoscuta, il suprasolicita si ajunge sa nu mai dea randament. Ii poti usura munca, apeland la o dieta sanatoasa si la ceaiuri reconfortante, dar si la odihna. Pentru refacerea celulei hepatice ai nevoie de 8 ore de somn pe noapte, dar si de odihna activa intr-un mediu cat mai putin poluat.

Ficatul se regenereaza

Sfaturi despre regenerarea ficatului

Categoria: Comunitate As avea mare nevoie de ajurorul dumneavoastra si ma bazez pe acesta deoarece am indraznit sa scriu pe acest site care mi s-a parut cel mai serios,adica:intrebare si raspuns,nu numai intrebare ca pe celelalte site-uri.Numele meu e marius,am 44 ani,si sunt alcoolic,desi mi-e greu sa recunosc,sunt din craiova,dar lucrez in strainatate ca sofer.Acum un an m-a oprit politia si mi-a retinut permisul pt alcool pe timp de 6 luni,mi l-au dat inapoi cu conditia ca peste un an de zile sa revin sa fac analize sa constate daca am mai baut.Beau zilnic aprox 2 l vin,rare sunt zile cand nu beau.Am realizat gravitatea problemei si de 4 zile nu am mai pus picatura de alcool in gura,dar as avea o intrebare :INTR-O LUNA,DACA URMEZ CU STRICTETE REGIMUL ALIMENTAR SI TOT CE IMPUNE TRATAMENTUL PENTRU FICAT;CREDETI CA AM VRE-O SANSA DE RECUPERARE IN ASA SCURT TIMP.Nu am ciroza...am ajuns doar in faza in care ficatul e inflamat.Va rog frumos ajutati-ma cu un regim alimentar corect,ceaiuri ...si tot ce e... 

Ficatul...

Categoria: Comunitate buna...tatal meu a fost diagnosticat cu ciroza hepatica anul trecut..i s-a scos si apa in februarie iar de atunci nu a mai facut..doctorul a zis ca este mai bine si ca datorita faptului ca este tanar ficatul se poate regenera (cel putin o mica parte).intrebarea mea este ca daca se umfla picioarele inseamna ca se apropie sfarsitul?se umfla se dezumfla...doctorul a zis ca nu e nimic grav este un lucru normal dar o gura rea a zis ca umflarea picioarelor este ft grav..mentionez ca burta este normala si nu are apa...multumesc [continuare]

Hepatita la copii

Categoria: Articole Generalitati Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza.Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule. Cineva cu hepatita ar putea: - avea o infectie virala sau bacteriana a ficatului; - avea o lezare a ficatului cauzata de o toxina (otrava); - avea o afectare a ficatului cauzata de intreruperea circulatiei sangvine catre acest organ; - avea o boala autoimuna, in care sistemul sau imunitar, propriu, ataca ficatul; - prezenta un traumatism la nivelul abdomenului, in zona ficatului. Cel mai des, boala hepatica este cauzata de unul dintre cei trei virusi: 1. virusul hepatitei A 2. virusul hepatitei B 3. virusul hepatitei C In unele cazuri rare, virusul Epstein Barr (care provoaca mononucleoza) poate, de asemenea, provoca hepatita prin inflamarea ficatului. Alte virusuri si bacterii care de asemenea pot provoca hepatita, inclusiv hepatita D sau E, sunt...

Hepatita

Categoria: Articole Definitie Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza, putandu-se regenera chiar complet. In cazul altor organe, de exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule. Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Aceasta situatie apare atunci cand, agentii agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, bauturile alcoolice etc, continua sa atace ficatul, prevenind regenerarea completa. Odata tesutul cicatrizat aparut, reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obtinut. O boala caracterizata prin aparitia in cantitate mare a tesutului cicatrizat este ciroza hepatica. Ciroza hepatica este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmata de obicei, de aparitia...


Ozonoterapia

Ozonoterapia este o metodă non-medicamentoasă de tratament care folosește amestecul ozon-oxigen în tratarea unei game largi de afecțiuni. Ozonul a fost utilizat în scop terapeutic de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în moduri diferite și cu rezultate terapeutice neașteptate pentru unele patologii.

Referitor la utilizarea ozonului în patologia aparatului locomotor putem spune că este o metodă alternativă de tratament foarte eficientă, iar în unele cazuri înlocuiește cu succes intervenția chirurgicală. În Ortopedie și bolile reumatologice Ozonoterapia a început să fie folosită din anii 70-80 ai secolului XX.


Ozonoterapia este folosită pentru tratarea unor probleme traumatologice precum:

  • Contracturile musculare
  • Tendinitele
  • Bursitele
  • Fibromiozite
  • Artrite
  • Artroze (Coxartroza, gonartroza, periartroza scapulo-humerala, etc.)
  • Protruziile si herniile discurilor intervertebrale
  • Principiile de acțiune ale ozonului în practica traumatologică sunt:

  • Înbunătățește microcirculația regiunii afectate
  • Stimulează sinteza de colagen
  • Înlătură procesul inflamator
  • Are efect analgezic
  • Luptă împotriva microorganismelor patogene
  • Restabilește sinteza proteinelor


  • Scurt istoric al utilizării ozonului

    Istoria utilizării ozonului în scopuri medicale este veche. Americanii nativi consumau pește ca o componentă majoră a dietei lor. Ei au observat că după o furtună, peștele ar emite un miros ciudat, dar plăcut și au început să prefere pescuitul după terminarea furtunii.

    Grecii deasemeni au observat același miros și l-au numit "ozein"="a mirosi", și ca și popoarele indigene, preferau pescuitul după furtună. Astăzi, influența pozitivă a ozonului asupra sistemului digestiv al diferitelor specii de pește a fost dovedită științific.

    Ozonul a fost folosit în scop medical pentru tratarea bolilor și dezinfectare chiar de la descoperirea sa. În 1896, Nikola Tesla a brevetat primul generator de ozon din Statele Unite. Ozonul a fost folosit ca un purificator de apă sigur și eficient pentru mai mult de un secol. Ozonul dezactivează microorganismele patogene în corpul uman, la fel ca în apă, fără să fie surprinzător deoarece corpurile noastre sunt formate din apă în proporție de 70%.

    În timpul primului război mondial, medicii germani au aplicat ozonul pentru tratarea rănilor infectate datorită proprietăților sale antibacteriene. Mai târziu, au descoperit că are aplicații terapeutice mai largi, grație proprietăților sale antiinflamatorii.

    Mecanisme de acțiune. Aspecte generale

    Studiile efectuate asupra proprietăților ozonului au arătat că acesta este capabil să reacționeze cu majoritatea substanțelor organice și anorganice. În ceea ce privește reactivitatea sa față de substanțele biologice, a fost stabilită influența selectivă a ozonului asupra proteinelor, aminoacizilor și acizilor grași nesaturați, care fac parte din compoziția complecșilor de lipoproteine din plasmă și a straturilor duble ale membranelor celulare. Reacțiile cu acești compuși se bazează pe efectele biologice ale terapiei cu ozon și au semnificație în patogeneza diferitelor boli.

    Efectele clinice ale Ozonoterapiei

    Ozonul poate produce un efect diferit în funcție de concentrația aleasă și de modul de administrare a acesteia. În practica medicală cele mai importante sunt următoarele:

    1. Bactericid, fungicid și virucid - Atunci când se aplică extern într-o formă de amestec gazos sau în soluție ozonată se recomandă utilizarea unor concentrații mari de ozon care produc un efect oxidativ direct asupra membranei microorganismului. Ozonul poate distruge practic toate tipurile de bacterii, viruși, ciuperci și protozoare. Bacteriile gram-pozitive și virusurile capsulare datorită biostratului lipidic sunt deosebit de sensibile la oxidare. Utilizarea concentrațiilor terapeutice de ozon asigură un efect bactericid care activează indirect sistemul de apărare nespecific, precum și componentele imunității celulare și umorale.

    2. Efectul antiinflamator - se manifestă prin capacitatea ozonului de a oxida compușii care conțin legături duble, în special acidul arahidonic și derivații săi - prostaglandinele. Aceste substanțe biologic active participă la dezvoltarea și susținerea procesului inflamator. În plus, ozonul reglează reacțiile metabolice în țesuturi la locul inflamației și rezolvă pH-ul.

    3. Efectul analgezic al ozonului este asigurat prin oxidarea produselor de albuminoliză, așa-numitele algopeptide. Acestea acționează asupra terminațiilor nervoase din țesutul deteriorat și determină intensitatea răspunsului la durere. Pentru a adăuga la aceasta, efectul analgezic este de asemenea cauzat de normalizarea sistemului antioxidant și, în consecință, prin scăderea cantității de produse moleculare toxice ale peroxidării lipidelor pe membranele celulare, care modifică funcția enzimelor încorporate în membrană care participă la sinteza ATP (adenozin trifosfat) și în menținerea activității vitale a organelor și țesuturilor

    4. Efectul detoxifiant al ozonului este evidențiat în corecția și activarea proceselor metabolice în țesuturile hepatice și renale, asigurându-se astfel funcția principală de neutralizare și evacuare a compușilor toxici din organe.

    5. Activarea proceselor dependente de oxigen. Doza de ozon, indiferent cât de mică ar fi, determină creșterea conținutului de oxigen liber și dizolvat în sânge, cu intensificarea rapidă a enzimelor care catalizează oxidarea aerobă a carbohidraților, a lipidelor și a proteinelor, cu formarea substratului de energie ATP.

    6. Optimizarea sistemelor pro- și antioxidante este considerată unul dintre principalele efecte ale ozonoterapiei sistemice, care se realizează prin influența sa asupra membranelor celulare și prin echilibrarea nivelurilor produselor de peroxidare lipidică și ale sistemului de apărare antioxidantă. Ca răspuns la ozon se produce creșterea compensatorie a activității enzimelor antioxidante.

    7. Efectul hemostatic al ozonului depinde de doză. Concentrațiile mari administrate pentru utilizare externă determină un efect de coagulare evident, în timp ce administrarea parenterală a concentrațiilor scăzute este caracterizată prin scăderea nivelelor hemostatice trombocitare și coagulative și creșterea activității fibrinolitice.

    8. Efectul imunomodulator al ozonului se bazează pe interacțiunea sa cu structurile lipidice ale membranelor celulare și depinde de doza aleasă. Concentrațiile scăzute de ozon promovează acumularea de ozonide pe membranele celulelor fagocitare - monocite și macrofage. Datorită ozonidelor, aceste celule stimulează sinteza citokinelor din diferite clase. Citokinele fiind peptide biologic active, contribuie la activarea în continuare a sistemului de apărare nespecific (creșterea temperaturii corpului, generarea de peptide în fază acută în ficat) și, în afară de aceasta, ele activează imunitatea celulară și umorală. Toate împreună facilitează tratamentul imunodeficienței secundare. Concentrațiile ridicate de ozon produc efecte accentuate asupra proceselor de peroxidare a lipidelor din membrana celulară a acelorași celule fagocitare. Acest efect este utilizat în tratamentul pacienților cu patologie autoimună (boala reumatoidă, scleroză diseminată, sclerodermie) fără administrarea tratamentului medicamentos.

    Mod de administrare

    Toate metodele de tratament cu Ozon sunt efectuate conform unor protocoale de lucru stabilite de societațile de Ozonoterapie și sunt incluse în softul de lucru al generatorului de ozon, fapt care exclude posibilitatea unei erori de dozare.

    Amestecul oxigen-ozon folosit în această terapie presupune concentrații foarte mici de ozon în oxigen medicinal, dozare care are efect terapeutic asupra organismului.

    Un studiu al societății germane de ozonoterapie referitor la posibile complicații și reacții secundare ale ozonoterapiei relevă concluzia că probabilitatea unei reacții secundare la o ședintă este aproape inexistentă.

    Autohemoterapia majoră – constă în prelevarea de 50-150 ml sânge venos de la pacient într-un rezervor special, care este amestecat timp de 5-10 minute cu o cantitate egala de ozon de o anumită concetrație, apoi se reperfuzează pacientului intravenos. Pe toată perioada de efectuare a procedurii pacientul este asistat de medic. Procedura este nedureroasă și nu prezintă nici un risc pentru pacient.

    Autohemoterapia minoră – constă în prelevarea de 10-15 ml sange venos de la pacient în seringă, care este amestecat timp de 5-10 minute cu o cantitate egală de ozon de o anumită concetrație, apoi se injectează pacientului intramuscular în cadranul superior extern fesier. Cura de tratament este intre 4 si 12 ședințe.

    Insuflații intrarectale/intravaginale cu ozon – constă în introducerea unei cantități de ozon pe cale rectală/vaginală, după o prealabilă pregătire a pacientului pentru această procedură. La acest nivel ozonul se absoarbe foarte bine prin mucoasă și are un efect atât local cât și general. Această cale de administrare poate fi o cale alternativă autohemoterapiei majore.

    Infiltrație subcutană – constă în administrarea subcutană a ozonului cu ajutorul unei seringi la nivelul zonei dureroase sau în jurul articulațiilor mari. Concentrația ozonului administrat este între 2 -10 mcg/ml. Cantitatea de ozon administrată variază între 2-5 ml într-un singur punct.

    Administrare intramusculară – constă în administrarea intramusculară a unei cantitați de 10-20 ml de amestec oxigen-ozon cu o concentrație de 3-20 mcg/ml.

    Administrare intraarticulară – constă în administrarea intraarticulara a amestecului oxigen-ozonului în cantitate de 1-15 ml (in funcție de mărimea articulației). Cura de tratament constă din 8-10 ședințe care se efectuează în 4-6 săptămâni.

    Acupunctura cu ozon – prin punctele de acupunctură se introduce cu ajutorul unei seringi 0,2-1 ml amestec oxigen-ozon cu concentrație mică (1-5 mcg/ml). În cursul unei ședințe pot fi acționate între 5 si 12 puncte biologice active.

    Administrare intravenoasă – constă în administrarea amestecului oxigen-ozon în interiorul venulelor proieminente cu ajutorul unei seringi cu ac foarte subțire. Cantitatea de oxigen-ozon administrată variază în funcție de zona care urmează a fi tratată. Efectul este imediat. Se folosește în scopuri estetice la persoanele cu venectazii.

    Împachetări cu ozon – constă în aplicarea locală a amestecului ozon-oxigen prin intermediul unor saci speciali hipobarici care se îmbracă ermetic pe membrul care urmeaza a fi tratat. În interiorul lor se introduce ozonul, pentru tratamentul ulcerelor varicoase, plăgilor infectate, bolilor dermatologice. Ședința de tratament durează 15-30 min. După terminarea procedurii ozonul din sac se evacuează lent!!!

    Utilizare externă și internă a apei și uleiurilor ozonificate pentru tratamentul unor afecțiuni dermatologice și a tractului digestiv.

    Efecte adverse produse de Ozon

    Ozonul nu este un medicament și, ca atare, nu provoacă efecte secundare, nu produce reacții alergice și, în general, nu au fost descrise interacțiuni cu alte medicamente. Administrarea ozonului este bine tolerată de către pacienți. Numai în cazuri excepționale, stimulul dureros indus de puncția acului sau percepția de către pacient a propriului sânge poate provoca pacientului o criză vagală (bradicardie, presiune scăzută și transpirație) care este tranzitorie și nu necesită tratament farmacologic.

    Complicațiile legate de tehnică

    Se datorează în principal traumatismului cauzat de introducerea acului în structurile anatomice în timpul penetrării. Complicațiile pot fi: hematoame (datorate puncției unui vas de sânge sau extravazare a sângelui), durere sau parestezii cu distribuție radiculară la nivelul arcului inferior (datorită contactului acului cu rădăcina nervului).

    În toate cazurile, complicațiile pot fi minimalizate, iar originea lor este datorată utilizării unei tehnici incorecte.

    Contraindicații pentru utilizarea terapiei cu ozon

    Contraindicațiile privind utilizarea ozonului sunt în principiu cele datorate situațiilor etice sau specifice deontologice:

    1) Deficit semnificativ de glucoză-6-fosfat dehidrogenază (favism). Aceste persoane nu ar trebui să primească acest tratament, deoarece ar putea apărea o oxidare a celulelor roșii din sânge, cauzând hemoliză, datorită faptului că nu au sisteme de protecție împotriva oxidării;

    2) Infecțiile tegumentului in apropierea punctului de injectare;

    3) Lipsa unui diagnostic precis;

    4) Hipertensiune arterială cu valori crescute;

    5) Hipertiroidism și trombocitopenie;

    6) Instabilitate cardiovasculară severă (infarct miocardic recent);

    7) Stări convulsive;

    8) Afecțiuni hemoragice (hemoragii externe sau interne), sindrom de hipocoagulare semnificativ;

    9) Afecțiuni ale sângelui, hemofilie, trombocitopenie, vasculită hemoragică;

    10) Pancreatită;

    11) Intoleranță individuală la ozon;

    12) Convulsii în anamneză.

    Terapia cu ozon nu este un panaceu; are indicații precise în care se obține un succes terapeutic bun, alte indicații în care succesul său este mediu și altele în care este inutil.

    Cine poate efectua terapia cu ozon?
    Terapia cu ozon trebuie să fie efectuată de către medic. Motivul principal este că acest tip de tratament, dacă este utilizat în mod necorespunzător, expune pacientul la riscuri grave. De exemplu, dacă injecțiile se efectuează într-un loc necorespunzător sau cu tehnici improprii (de exemplu direct în venă), cu ace nesterile, în doze excesive, acestea pot duce la efecte adverse grave, cum ar fi riscul de infecție sau colaps datorită vasodilatației excesive.

    Câte ședințe de Ozonoterapie sunt necesare?
    Doza de ozon administrată va depinde de starea generală, de vârstă și de boala de bază a pacientului. Numărul de ședințe este de obicei 10, recomandând cel puțin 5 ședințe. Din punct de vedere clinic, îmbunătățirea stării pacientului are loc între ședințele 5 și 10. Ciclurile pot fi repetate la fiecare 3 luni.

    OZONOTERAPIA ÎN BOLILE APARATULUI LOCOMOTOR 
    MEMBRUL SUPERIOR:

  • UMĂR: Patologie subacromială; tendinita subscapulară;
  • COT: Epicondilită, Epitrohleită, Compresia nervului ulnar, Tendinită tricipitală, Artrita cotului;
  • ARTICULAȚIA PUMNULUI ȘI MÂINII: Sindromul de tunel carpian, Tendinita De Quervain, Artrita radio-carpiană, Artrita radio-ulnară distală, Entesite.


  • COLOANA VERTEBRALĂ:
  • Cervicalgie, Lombalgie, Durere cervico-radiculare, Discopatie vertebrală, Sciatalgie, Contractură musculară paravertebrală.


  • MEMBRU INFERIOR:
  • ȘOLD: Bursită Trohanteriană, Tendinită fesieră medie, Sindrom piramidal, meralgia parestezică (Sindromul Bernhardt-Roth), Coxartroza;
  • GENUNCHI: Tendinită patelară, Tendnită cvadricipitală, Bursită, Gonartroză;
  • GLEZNĂ: Tendinită peroneană, Tendinită mușchi tibial posterior, Tendinită Achileană, Sindomul de tunel tarsian, Osteoartrita gleznei;
  • PICIOR: Fasciită plantară, Neurom Morton, Metatarsalgie, Sindromul de sinus tarsian, Tendinită tibială anterioară, Tendinită extensor lung al degetelor, Artrita tarsiană. Artrita metatarso-falangiană.

  • Vezu mai mult - Sursa Info AICI

    Proprietățile fizico-chimice ale ozonului

            Molecula Ozon
    Ozonul este este un gaz instabil, albastru deschis, compus din trei atomi de oxigen (este o formă alotropă de oxigen). Are o viteză mare de descompunere. Ozonul este de 1,6 ori mai dens și de 10 ori mai solubil în apă decât oxigenul și este al treilea cel mai puternic oxidant urmând fluorura și persulfatul. Ozonul este un gaz instabil care nu poate fi ambalat sau depozitat; de aceea trebuie folosit imediat, deoarece are un timp de înjumătățire de 40 de minute la 20°C.

    CE ESTE OZONUL

    Ozonul este o moleculă de oxigen, cu trei atomi, descoperit în 1840 de către chimistul german Christian Friedrich Schonbein. Este întâlnit în natură, în atmosfera Pământului (protejându-l de radiațiile ultraviolete) sau în smog-ul rezultat prin poluare (toxic). Poate fi produs în scop medical, din oxigen medicinal pur, cu ajutorul unui generator , inventat de Nicolas Tesla. Plecând de la demonstrația lui Otto Warburg (Premiul Nobel pentru Medicină 1931) că ”la baza oricărei afecțiuni stă o proastă oxigenare celulară, iar cînd celula primește mai puțin de 80% din necesarul său de oxigen se îmbolnăvește, iar sub 60% se transformă malign”, utilizarea ozonului a cunoscut o dezvoltare importantă. Este folosit în medicină în întreaga lume de peste 100 de ani, cu rezultate uimitoare. În România a fost folosit pentru prima data în anii ‘70 , la Cluj de către dr Adrian Blaj (actualmente medic chirurg la Baia Mare). În 1987 se înființează în Academia Română o Comisie destinată cercetării ozonoterapiei, iar în 2008 ia naștere Societatea Stiințifică Română de Oxigen – Ozono- Terapie, membră a World Federation of Ozone Therapyst și a celorlalte Foruri Mondiale.

    Doar în literatura medicală din Germania, în ultimii 5 ani, au fost înregistrate peste 3000 de referințe, a câtorva milioane de aplicații, ce arată eficiența și siguranța administrării ozonului la pacienții diagnosticați cu diferite maladii. Asociația Internațională a Ozonului, împreună cu producătorii de tehnică medicală utilizată în ozonoterapie, raportează că, doar în Europa, există peste 7000 de medici care, de mai bine de 40 de ani, folosesc cu succes această formă de terapie.