marți, 29 mai 2012

Zarzavaturile fierte pierd consistenta ?

DAUNE PRIN FIERBERE



De curînd a venit la mine cineva aducînd triumfînd vestea cà în apropiere de Berna a murit o femeie vegetarianà de cruditàti la vîrsta de 40 de ani de cancer .
S-a descoperit cà era vorba de o simplà vegetarianà . Intre acestea douà existà o mare diferentà .
Vegetarianul renuntà la carne, dar fierbe majoritatea mîncàrurilor. Chiar dacà acest lucru se face în aburi nu existà totusi o deosebire esentialà între fiertul în aburi si fietul normal. In ambele cazuri se ditrug enzimele .
Zarzavaturile fierte în apà se devalorizeazà. Asa scrie cercetàtorul american
Dr. Garson în cartea sa: "Dureri si suferinte". Printre altele scrie cà daca varza este fiartà mai contine numai 1/40 din valoarea initialà. Asemenea fapte te obligà sà asculti .
Vitamina C, foarte importantà în functia ei principalà de curàtire a sîngelui, este în întregime distrusà prin fierberea laptelui. Toate sàrurile nutritive ajung în apa de fiert si în aburi, zarzavaturile nu mai contin nimic. Proteinele pierd prin càldura fierberii 2/3 din valoarea lor nutritivà, înparte prin coagulare, în parte prin distrugere . Proteinele fierte produc în plus multe toxine si acizi, în procesul metabolismului .
Pierderile de calciu, fier, magneziu, siliciu, iod si alte sàruri minerale cauzate prin fierbere s-au mentionat deja în primul capitol .


Lipsa de enzime era drept urmare cà 3/4 din principalele sàruri minerale nu sînt în întregime valorificate de celulele corpului în màsura în care aceste sàruri mai existà .
In cazul unor asemenea pierderi chiar si amidonul si glucoza se modificà din punct de vedere chimic. In acest mod devine un pericol pentru omul care tinde spre obezitate, ceea ce în cazul cà nu s-ar fierbe nu s-ar întîmpla. Fructele crude sînt suportate chiar si de diabetici, dar cele fierte NU .
O altà dovadà pentru modificarea periculoasà a zahàrului si amidonului prin fierbere .
Fructele sà nu fie sub nici un motiv fierte sau sterilizate (pag. 17) .
Pentru pàstrare se recomandà congelarea .
Cea mai mare pierdere prin încàlzire suferà gràsimile si uleiul si nu numai la fierbere, dar deja din timpul procesului de fabricare, de exemplu, uleiulobtinut prin presare la cald .
Amànunte în acest sens în capitolul privind vindecarea bolnavilor de inimà. La fel ca gràsimea animalà, margarina solidificatà din plante si uleiul încàlzit astupà arterele si duce la tensiune ridicatà .
Tot asa repede gràsimile si uleiurile presate la rece curàtà arterele . Asa cum cele dintîi produc obezitatea tot asa cele din urmà duc la scàderea greutàtii. Aromele si condimentele proprii fiecàror mîncàruri se reduc mult prin fierbere .
Inlocuitorii artificiali devin astfel indispensabili, sarea si zahàrul alb; ambele sînt foarte dàunàtoare fiind foarte concentrate .
Adevàrul este cà sînt niste înlocuitori foarte jalnici comparîndu-i cu pierderile suferite prin devalorizare. S-a constatat cà din hrana fiartà se mànîncà în general de 3-4 ori mai mult decît din cea crudà .
Deja volumul scade puternic prin fierbere. Intoxicàrile si obezitatea nu pot fi deasemenea evitate .
Astfel cheltuielile cu hrana fiartà sînt de cîteva ori mai mari decît în cazul alimentelor crude .
Adeseori, cheltuielile cu medicul màresc cheltuielile cu alimentele si asa destul de mari. Este necesarà si o asigurare de boalà inutilà .
In pus se adaugà accidentele de muncà si pierderile prin odihnà în sanatorii.
Ceea ce este mai ràu si nu poate fi evitat cifric sînt durerile si chinurile suferinzilor, fàcînd abstractie de nevoile financiare si sufletesti ce apar în cîte o familie. Atîta sacrificà omul pentru plàcerile gurii .
La toate acestea trebuie spus cà gusturile se pot reeduca pentru cà dupà cum se stie, gustul este o problemà de obisnuintà .
Apropos de plàcerile gurii; îmi iubesc mai mult hrana de acum decît cea de dinainte. Imi amintesc încà bine de schimbarea obiceiurilor mele .
Sardinele în ulei din conserve se numàrau atunci printre mîncàrurile mele preferate .
Cînd am început sà fac trecerea spre celàlalt gen de alimentatie, mi-am propus ca pe viitor în fiecare sîmbàtà sà mai cumpàr doar o conservà micà, nu douà ca sà fiu pregàtit si pentru sîmbàta urmàtoare, càci dacà vrei sà renunti
la ceva ce-ti place, sà nu faci provizii în casà pentru cà ispita este mare. Dupà un timp mai cumpàram abia la douà sàptàmîni cîte o conservà si apoi din ce în ce mai rar. Dupà circa o jumàtate de an nu mai simteam nevoia sà le mànînc .
Ce importantà mai au viata sau banii fàrà sànàtate ?
Aceastà chibzuintà sà ne dea curajul de a trece la noul gen de mîncare .

Hrana Vegetala

PENTRU CE FEL DE HRANA ESTE OMUL CREAT 
Dat fiind cà a existat o perioadà cînd oamenii se hràneau în principiu cu vînatul si acela si-l fierbeau, se poate trage concluzia cà sîntem creati pentru hrana cu carne, iar fiertul ar fi natural, normal. Asemenea concluzii prea putin întemeiate dau nastere la erori .
De ce în libertate animalele nu se îmbolnàvesc niciodatà în timp ce între popoarele civilizate abia se mai gàseste un om sànàtos cu adevàrat ?
Ce experiente ar trebui fàcute în gràdina zoologicà cînd s-a început hrànirea animalelor cu hrana fiartà din grija fatà de boli ?
Exact inversul decît ceea ce era asteptat si anume cà animalele se îmbolnàveau si mureau. In parte au pierdut capacitatea de reproducere .
Prin pierderi am devenit mai întelepti .
Astfel s-a început alimentarea animalelor valoroase cu hrana lor naturalà, nefiartà pentru care au fost create. Dupà aceea se puteau citi în mai multe ziare cà animale foarte rare au dat nastere la pui în captivitate .
Pentru a obtine un ràspuns corect la întrebarea noastrà ne putem ajuta de alte comparatii cu regnul animal. Ce grup de animale se apropie cel mai mult de om prin forma aparatului digestiv ?
Cumva grupul animalelor ràpitoare, a ierbivorelor, a omnivorelor (porcul) sau acelea care se hrànesc cu precàdere cu fructe (maimutele) ?


Gorilele de exemplu nu mànîncà nici un pic de carne; maimuta antropoidà este singurul animal al càrui aparat digestiv coincide în întregime cu cel al omului. Intestinul carnivorelor de exemplu este de cinci ori mai scurt decît cel al omului, màselele sînt ascutite, ale omului tocite, saliva lor este acidà, a omului este alcalinà, intestinul lor în interior este neted, al omului nu, limba lor are o suprafatà asprà în timp ce noi avem o limbà netedà, chiar si sucul gastric este mult mai tare la animalele ràpitoare .
Organele digestive ale omnivorului au mai multà asemànare cu acelea ale animalelor ràpitoare decît cu cele ale omului, acest lucru însemnînd cà animalele carnivore ar putea sà digere mai usor fructe decît un ierbivor sau un animal ce se hràneste cu fructe (vaca, maimuta, omul) .
Pentru cà acidul gastric al omului este prea slab pentru digerarea càrnii iar intestinul nu este neted si de cinci ori mai lung decît al carnivorelor, carnea ràmîne prea mult timp în intestin, ceea ce produce descompunerea ei si un miros urît .
Substantele de descompunere ajung prin peretii intestinului în sînge si conditioneazà aparitia bolilor. Sustinàtorii legii evolutiei sà-si spargà capul si sà afle de ce aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la hrana din carne sau de ce nu a devenit egal cu cel al carnivorelor dupà ce noi oamenii de milenii întregi ne-am chinuit sà savuràm carnea .
Acest lucru ne demonstreazà în suficientà màsurà cà omul se hràneste gresit si de aceea este atît de sensibil la toate bolile imaginabile .
Ierbivorii n-au gheare pentru a prinde vînatul. Omul si maimuta sînt unicele creaturi prevàzute cu mîini cu care se pot càtàra pentru a culege fructe. O dovadà pentru hrànirea lor: au nevoie în special de fructe .
Civilizatia a conditionat schimbàri esentiale în modul de viatà al omului, maimutei antropomorfe; deci hrana lui trebuie sà se compunà în primul rînd din fructe; printre acestea se numàrà si nucile si semintele .
Maimuta se hràneste si cu muguri si cu fructe, frunze fragede ceea ce ar corespunde salatei noastre; dacà gàseste ràdàcini sau bulbi comestibili nu-i ocoleste (morcovul). Bineînteles toate le mànîncà asa cum sînt în naturà .
Nu stie nimic de fiert, sare sau otràvuri conservante .
Raportat la noi, aceste constatàri dau prima din legile alimentatiei pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni si care este scrisà pe prima paginà a Bibliei .
Aici scrie: "Iatà cà v-am dat orice iarbà care face sàmîntà si care este pe fata întregului pàmînt, si orice pom care are în el rod cu sàmîntà, acesta sà và fie hrana voastrà" .
Acest lucru este valabil ca lege naturalà pentru cà sîntem creati pentru aceasta. Existà multe sotii tinere care din dragoste pentru soti gàtesc "ce este mai bun". Apoi primim vestea cà una sau alta din cunostintele noastre a murit la 30, 40 sau 50 de ani de cancer, sclerozà multiplà, infarct, sau altà boalà a civilizatiei. O întreagà avere s-a dus pe medic, dar toti specialistii n-au putut face nimic. Aceste tinere femei au vrut sà facà un bine sotilor lor;
dar din lipsa de stiintà, neintentionat, l-au condamnat la o moarte prematurà .
O tragedie mai mare nu ne putem închipui .
S-a sacrificat totul pentru o vindecare care nu existà; durerile si suferintele celor din jur cînd totul se sfîrseste Pentru citirea literaturii sànàtàtii nu s-a gàsit timpul necesar în zilele bune. Se va da aici un caz din multele existente .
Un bàrbat la care în tinerete i s-a format o tumoare pe creier care exercità o presiune pe nervul optic .
Si la el scria: "Imediat operat, altfel prea tîrziu" .
In ciuda operatiei azi este orb. Dacà totusi cineva i-ar fi spus cà organismul lui este creat pentru alt gen de hranà si cà ar trebui màcar douà luni sà încerce sà se hràneascà cu cruditàti, poate cu sucuri de cruditàti. Dupà experienta noastrà nu se înràutàteste nici un cancer la acest gen de hranà si începe dupà un timp sà se vindece .
Din acest motiv sînt 100% convins cà operatia n-ar fi fost necesarà si cà omul s-ar fi bucurat si azi de lumina ochilor .


Oamenii de Neanderthal mancau friptura cu “garnitura” de legume


Multa vreme, despre neaderthalieni s-a crezut ca se hraneau aproape exclusiv cu carne. Dar o descoperire recenta arata ca ei consumau si hrana vegetala variata si chiar gateau respectivele alimente.

Presupusa dieta carnivora a oamenilor de Neanderthal a dat nastere si unei teorii asupra disparitieiacestora - neaderthalienii ar fi fost "inlocuiti" de specia Homo sapiens, care nu se baza exclusiv pe carne, ci avea o dieta mai diversificata, ceea ce a ajutat-o sa extraga mai multa hrana din mediul inconjurator si sa se adapteze mai bine unor conditii dificile.
Insa nici oamenii de Neanderthal nu erau carnivorii inraiti pe care ni-i imaginam.
Studiind fosile descoperite in situri paleontologice din Irak si Belgia, cercetatorii de la Universitatea George Washington, SUA, au ajuns la concluzia ca neanderthalienii consumau si cantitati apreciabile de plante.
Oamenii de stiinta au analizat tartrul depus pe dintii fosilizati si au descoperit prezenta a numeroase microfosile vegetale - granule de amidon provenind din graminee salbatice, radacini si tuberculi, curmale si leguminoase.
Mai mult decat atat, caracteristicile amidonului identificat arata ca respectivele alimente fusesera gatite.
In schimb, nu au fost gasite dovezi care sa arate ca neanderthalienii ar fi folosit unelte pentru maruntirea/macinarea hranei vegetale; in opinia cercetatorilor, acesta ar fi un indiciu ca oamenii de Neaderthal nu practicau agricultura.

Sucul de VARZĂ vindecă ANEMIA, DEPRESIA, CONSTIPAȚIA și ULCERUL 
Deși nu este foarte atractivă ca și gust, valoarea acestei legume rezidă în calitățile ei nutriționale și terapeutice. Datorită proprietăților sale curative excepționale, varza ar trebui considerată un aliment funcțional, care poate îndeplini în multe cazuri rol de medicament natural.
Alimentele funcționale conțin o pleiadă de compuși biologici (îndeosebi antioxidanți) care ajută la menținerea sănătății luptă împotriva bolilor. Varza face parte din familia cruciferelor, care include conopida și broccoli. Aceste legume sunt renumite pentru efectele lor protectoare împotriva cancerului. Cercetătorii chinezi au testate diferite tipuri de varză. Toate au demonstrat proprietăți antioxidante și antiinflamatoare importante, care pot ajuta la prevenirea bolilor cronice asociate cu stresul oxidativ, precum bolile cardiovasculare și cancerul, însă varietatea roșie/mov a avut cea mai mare capacitate antioxidantă. Cele mai populare remedii pe bază de varză sunt frunzele zdrobite și aplicate extern pentru tratarea unei game variate de afecțiuni, și sucul de varză, care ajută la vindecarea ulcerului stomacal. ___________________________________________________________________________________________________ Sucul de varză combate diferite forme de boală – inclusiv cancerul, datorită faptului că substanțele pe care le conține stimulează sistemul imunitar. Dr. Jean Valent scria într-un din cărțile sale că sucul de varză – câte 2 pahare pe zi, este util în tratarea anemiei, a depresiei și a constipației. Sucul de varză este un remediu tradițional pentru ulcerul stomacal. Pe lângă faptul că ajută la vindecarea leziunilor, sulforafanul – un compus antioxidant – prezent în varză ajută la eradicarea cauzei ulcerului: infecția cu Helicobacter pylori.

Folosira cu succes a compreselor cu varză în tratarea unui spectru variat de boli. Frunza verzei stimulează secreția în abcese, furuncule, erizipel și în alte boli cu lichid sub piele.

Varza elimină toxinele prin piele, proces care se numește depurație cutanată. Este totodată unul din cele mai puternice antiinflamatoare, care poate reduce inflamațiile din orice zonă a corpului. Studiile au arătat că varza are proprietăți anti-tumorale remarcabile. Valeriu Popa citează forța terapeutică impresionantă a verzei și spune că varza este remineralizantă, energetică, reechilibrantă, constructoare și reconstitutivă.

Varza conține nutrienți esențiali

– vitamina A (hrănește țesuturile, încetinește procesul îmbătrânirii) – vitamina U (protejează mucoasele, vindecă ulcerul stomacal, reglează colesterolul, benefică în boli cardiovasculare și de piele) – vitamina K (stopează sângerările) – vitamine B (susține echilibrul nervos și respirația celulară) – sulf (dezinfectează aparatul respirator, ajută în eczeme, seboree) – sulforafan (un antioxidant puternic cu proprietăți antimicrobiene și anticancerigene) – clorofilă (ajută la producerea de hemoglobină) – calciu, săruri de potasiu, fosfor, zinc, protide, iod – fier și cupru (combat anemia și ajută la fixarea calciului)

Afecțiuni care se pot vindeca cu varză – boli ale pielii: acnee, eczeme, urticare, vărsat, pojar, zona zoster, scarlatină, pustule și bășici, plăgi, erizipel, arsuri, răni, cangrenă, mușcături de șarpe – inflamația ganglionilor limfatici – fracturi, nevralgii, coxalgie – reumatism, gută – paralizie – diabet – ulcere stomacale, afecțiuni intestinale – migrene, cefalee – isterie – epilepsie – astm, guturai, bronșită, răceli – inflamații ale ochilor – sifilis – muțenie, surditate – alcoolism – hemoroizi – tumori, dureri cauzate de cancer

Moduri de utilizare în diferite boli Frunzele de varză se zdrobesc pe un fund de lemn cu mânerul unui cuțit sau cu instrumentul de șnițele, pentru ca acestea să lase puțină zeamă, apoi se aplică pe locul afectat. • amețeală, dureri de cap, tensiune nervoasă, irascibilitate (se înfășoară picioarele cu frunze de varză, dimineața și seara) • tulburi gastro-intestinale (se pun comprese pe zona abdomenului) • ulcer gastric (se bea suc de varză proaspăt) • arsuri, însoțite de dureri, bășici (se aplică pe zonele afectate, ajutând la cicatrizarea rănilor) • astm (compresele, din câte 4 frunze mari de varză, se aplică pe zona pieptului dimineața și seara) • cruste pe cap (se rade părul, se aplică frunze de varză și se pune căciulă; se spală pielea capului, apoi se aplică din nou) • metrită, menoragie (compresele se aplică pe zona abdomenului inferior și a rinichilor; calmează durerile) • malarie, tifos, meningită (se aplică comprese pe brațe și pe picioare) • panarițiu (se înfășoară degetul afectat cu o frunză de varză) • paralizia membrelor (se înfășoară tot membrul) Surse articol: 1. „Incursiune în Medicină Naturistă”, Vol 2, Speranța Anton 2. http://health.in4mnation.com/benefits-of-cabbage-nutrition/ 3. http://www.greenmedinfo.com/substance/cabbage

Sursa: AICI

Sursa: AICI

Formarea cancerului - Enzimele pierd în celule

APARITIA CANCERULUI




Existà o dependentà vizibilà între lipsa de hranà crudà si formarea  cancerului. Prin aceastà lipsà, deci prin lipsa de enzime este dereglatà dupà cum am spus, diviziunea celularà càci în acest caz nu poate fi corect efectuatà. Astfel celulele degenerate care se transformà în excrescente ceea ce are drept urmare formarea ulceratiilor, cancerelor, tumorilor si miomilor. Formarea cancerului este conditionatà de actiunea unor anumite chimicale si otràvuri, de exemplu prin prafurile folosite în protectia plantelor, conservanti, medicamente chimice, clor si fluor în apa de bàut, nicotinà, sarea de bucàtàrie si multe altele .
Dacà aceste otràvuri sînt în stare sà conserve si sà omoare microbii, atunci pot distruge si enzime sau cel mult sà le amorteascà de îndatà ce otrava pàtrunde în celulà. Dacà deja prin lipsa de enzime apar celule degenerate, cum trebuie sà fie dacà mai pàtrund si otràvuri !
Nu trebuie atunci sà ne miràm dacà enzimele pierd în celule controlul si astfel celulele degenerate se înmultesc formînd excrescente canceroase. Existà diferite feluri de cancer. Fiecare reprezintà o excrescentà celularà apàrutà în anumite conditii fàrà sà existe un virus purtàtor de cancer. Acolo unde toxinele se acumuleazà în celulele noastre pentru cà lipsesc enzimele cu capacitatea lor de curàtire sau sînt amortite si omorîte prin actiunea otràvurilor, apare descompunerea si existà conditii de formare a excrescentelor canceroase. Sîntem din acest motiv convinsi cà aceastà boalà nu are nimic de-a face cu un virus special .
Pentru aceasta garanteazà deja faptul cà boala nu este transmisibilà dupà cum se stie despre bolile cauzate de virusi .
O contraotravà descoperità ar intoxica si mai mult corpul bolnav de cancer, de aceea nu a putut fi descoperità si nici nu se va descoperi .
Dupà experienta mea existà numai un mijloc si anume enzimele neotràvitre care
nu sînt produse într-o fabricà chimicà ci numai la taranul "biologic" .
Existà si dovezi indirecte pentru autenticitatea acestor prezentàri, de exemplu anumite popoare care nu cunosc cancerul si alte boli legate de alimentare. Un astfel de popor este Hunza, într-o vale foarte izolatà din muntii Himalaia. Acolo nu se cunoaste nici o fabricà de alimente, îngràsàminte si chimicale. Laptele ca si cea mai mare parte a hranei se consumà crudà .
Din pàcate s-a construit si în aceastà vale o sosea .
Deci si aici si-a fàcut aparitia civilizatia, zahàrul alb, sarea de bucàtàrie si altele asemànàtoare care submineazà sànàtatea acestui popor .
Autorul îndràzneste în continuare sà afirme cà nasterea copiilor anormali se datoreazà aceleiasi cauze ca si la formarea cancerului si anume lipsa de hranà crudà. Se formeazà celule germinale incomplete; pe de altà parte li se dà sperante femeilor sànàtoase dar sterile cà prin hrana crudà pot totusi sà nascà copii. Viitoarele mame care se hrànnesc cu cruditàti au nasteri mai usoare. Nasterile prea timpurii si avorturile sînt excluse .
Dat fiind cà fiecare al patrulea om moare de cancer si dat fiind cà banii pentru cercetarea cancerului au fost alocati, este datoria absolutà a cercetàtorilor sà recunoascà în sfîrsit aportul celor ce au cercetat în domeniul enzimelor si faptul cà numeroase vindecàri ale cancerului se explicà prin hrana crudà, iar cercetarea lor sà se orienteze în sfîrsit spre acest domeniu .
Numeroase vindecàri ale cancerului în lumea întreagà sînt acum fapte incontestabile si nu mai trebuie ascunse. Dintre toate càrtile apàrute privind vindecarea cancerului prin regim alimentar de cruditàti, vreau sà recomand cartea deja mentionatà a lui Garson si sà îndrum pe sceptici spre: "Relatàri despre 50 de cazuri de cancer vindecat" .
Si acest medic vindecà cancerul cu precàdere cu cruditàti .
Atîta timp cît cauza principalà a cancerului nu este recunoscutà si înlàturatà nu vor ajuta nici operatiile nici iradierile si dimpotrivà tesutul iradiat este greu vindecabil chiar dacà s-a trecut la alimentatia cu cruditàti. Trebuie sà prevenim aceste superficialitàti .
Bolnavii de cancer iradiat sînt cazuri ratate. Doctorita Melfi stia precis dece nu s-a lasat operatà sau iradiatà. Acest lucru se explicà în certificatul ei .
- 10 -
In toamna anului 1968 au fost consultate în spitalul Arau, mame, si s-a fàcut îngrozitoarea constatare cà laptele de mamà contine în medie de 15 ori mai multe insecticide decît este international recunoscut admis pentru laptele de vacà pentru hrana oamenilor .

Enzimele - scînteia vietii

Ce sînt enzimele si în ce constà functia lor ?


Enzimele joaca un rol esential in digestie, iar lipsa unei cantitati suficiente de enzime duce la ingreunarea digestiei. O digestie necorespunzatoare este responsabila de aparitia nesuferitelor cosuri, chiar si dupa ce am trecut de varstele critice (12-18 ani), precum si de aspectul tern al pielii. 
Consuma zilnic enzime, pe care le gasesti in fructele si legumele proaspete.
Mizeaza pe salatele de cruditati, precum morcovi, telina si ardei gras!

Elementul cu adevarat remarcabil pe care il contin alimentele vii, in special cele neprelucrate, sunt enzimele. Enzimele reprezinta cheia pentru o absorbtie buna a hranei, fiind eliberate odata ce incepem sa mestecam. In egala masura, toate procesele noastre fizice depind de enzime. Acestea sunt principalii catalizatori ai tuturor reactiilor chimice din organismul nostru, fara de care am inceta sa functionam sau sa existam. Enzimele determina digestia, detoxifierea, imunitatea si toate celelalte procese metabolice si regeneratoare. Calitatea enzimelor noastre este reflectata in propriul nivel energetic si in vitalitatea noastra.



Enzimele, intalnite in toate organismele vii, sunt molecule de proteine care digera hrana, descompunand-o in fragmente suficient de mici incat sa treaca in sange prin porii minusculi ai intestinelor. Ele reprezinta „clasa muncitoare“ a organismului. Pe langa actiunea de digerare a hranei, enzimele distrug toxinele, descompun grasimile si celuloza, si metabolizeaza amidonul si proteinele. Oamenii de stiinta au identificat peste 2500 de enzime diferite in corpul uman.
Enzimele sunt implicate in orice functie biochimica si fiziologica. Fiecare actiune a noastra in calitate de fiinte vii necesita enzime. Toate procesele vietii sunt formate dintr-o retea complexa de reactii chimice cunoscute sub denumirea de metabolism. Enzimele sunt chiar catalizatorii care fac posibil metabolismul. Deci catalizatorul, enzimele in cazul oamenilor, reprezinta materialul biochimic ce determina reactiile chimice necesare pentru ca viata sa fie posibila. Asadar, fara enzime, am inceta sa existam.

Iar in cazul in care avem o activitate scazuta a enzimelor, putem sa ne confruntam cu niste afectiuni destul de severe.
Dr. Anthony Cichoke, in cartea sa "Enzimele si terapia cu enzime", nu conteneste sa arate importanta enzimelor pentru specia umana. El afirma ca organismele noastre depind de enzime pentru a gandi, respira, merge, vorbi, digera mancarea si a functiona la capacitate optima. Pentru ca organismul sa functioneze in cea mai buna stare, sa invinga bolile si sa refaca celulele afectate, este necesar ca enzimele sa fie vii si in cantitate mare. Enzimele ne refac organismul, il apara si il sustin.|
Este vorba de fermenti speciali; ele (enzimele) contin scînteia vietii si conditioneazà viata vegetativà în toate celulelele plantelor si animalelor .
Existà nenumàrate feluri de enzime; prin ele se caracterizeazà nu numai fiecare specie de plante sau animale dar dau fiecàrei fiinte felul propriul de a fi, individualitatea sa, construiesc organele acesteia si le mentin functia .
Nu existà vreo diviziune celularà, vreo crestere si reproducere fàrà enzime. Ele sînt în acelasi timp administratorii si executorii pe care Creatorul le-a pus în fiecare fiintà vie. Ele ghideazà procesele chimice în fiecare organ al omului, animalului si plantei si anume asa ca si cum ar gîndi .
Pentru a întelege mai bine prezentarea urmàtoare a aparitiei cancerului este necesar pentru cititor sà cunoascà bine importanta extraordinarà si interesanta functie a enzimelor. Ceea ce realizeazà ele în interiorul organismului, este cea mai mare minune .
In organismul uman existà douà feluri de enzime. In prima intrà numitele endogene pe care le mai numim si fermenti; ei sînt produsi ai glandelor digestive si regleazà digestia .
Celelalte enzime propriu-zise, care reprezintà interes pentru observatiile noastre sînt exogenele; ele sînt acelea care regleazà toate celelalte probleme numite mai sus, din corpul nostru si mai ales metabolismul celular .
De aici recunoastem imensa importantà a enzimelor pentru sànàtate. Sînt infinit mai importante decît vitaminele care exercità mai degrabà functia de substante ajutàtoare ale enzimelor; spre deosebire de fermentii digestivi, corpul nu poate creea singur aceste enzime .
Asa cum spune silaba EX, trebuiesc introduse din EXTERIOR, si anume prin alimente asa ca si vitaminele .
Toatà forta si frumusetea pe care enzimele le-au desfàsurat poate înainte, într-o plantà tînàrà, în zarzavaturi sau într-un fruct într-o livadà, o livreazà acum dupà ce am mîncat alimentele componente ale regimului alimentar de cruditàti, în noul lor cerc de actiune si anume în corpul nostru spre o dezvoltare sànàtoasà .
Aceastà destinatie înteleaptà a enzimelor alimentare trece drept o lege a naturii. Pàtrunderea enzimelor în celulele noastre si legàtura cu ele poate fi comparatà cu o càsnicie (exogenele). Ele sînt dupà aceea inima din casà si au grijà de dezvoltarea si înmultirea celulelor .
Acesti purtàtori, apàràtori vii, s-ar putea spune acesti spiridusi înzestrati cu gîndire, respirà ca masinistii si controleazà toate functiunile în corp .
In glande de exemplu ghideazà cu îndemînare producerea hormonilor, în ficat actioneazà ca niste chimisti inteligenti, în rinichi si în glandele epidermale se îngrijesc ca sîngele sà fie bine curàtat .
Cu cît hrana contine mai multe enzime proaspete (hrana crudà) cu atît mai mult viata nouà curge în corpul nostru si cu atît mai mult se pot forma noi celule. Acest lucru înseamnà energie, functionarea corectà a glandelor si de aici si o bunà reglare a greutàtii corpului, curàtirea sîngelui si tesutului celular de toate "deseurile", de pietrele de la rinichi, de efectele arterosclerozei, bolilor de inimà, cancerului si a unui mare numàr de alte  rele. 
Aceea esentà din hranà ce are o capacitate de a curàta si vindeca este cu
atît mai mult în stare sà previnà toate aceste boli si sà fereascà mai ales pe bàtrîni împotriva bolilor de bàtrînete .
Cu cît omul este mai tînàr cu atît mai bogat este corpul lui în enzime. La bàtrînete în schimb scade numàrul lor si din acest motiv si forta vitalà,viata, scade. Acest lucru conditioneazà faptul cà oamenii mai bàtrîni necesità o hranà foarte bogatà în enzime. In acest mod sînt scutiti de obosealà si de bolile bàtrînetii .
Drept hranà bogatà în enzime trec germenii de grîu, laptele crud, gàlbenusul de ou, zarzavatul tînàr, coltul semintelor si mai ales sucurile de zarzavaturi, laptele de mamà din primele zile contin de de cinci ori mai multe enzime decît cel de mai tîrziu. 
Ce aranjament întelept, càci nou-nàscutul necesità un plus de fortà . Hrana vie (cruditatile) este si cel mai bun cosmetic. Inoirea celulelor este
acceleratà astfel încît pielea ràmîne elasticà si împiedicà formarea ridurilor.
Ea (h.v.) vindecà glandele si deci atît corpolenta cît si subponderabilitatea .
Cele mai fine vase epidermale sînt bine curàtate si deci bine irigate cu sînge. de aici aspectul proaspàt, tineresc. In acelasi mod hrana crudà reglementeazà tensiunea arterialà, anghina pectoralà si împiedicà infarctul .
Cel ce se hràneste cu cruditàti tràieste o întinerire treptatà chiar si în viata sexualà .
In exemplele noastre am prezentat functia enzimelor ca pe o adevàratà minune, ca pe un secret în fata càruia omul trebuie sà-si recunoascà neputinta. Am constatat cà alimentarea celulelor cu enzime este o lege a naturii. Il làsàm pe cititor sà aprecieze singur dacà distrugerea acestor enzime prin fierbere, pasteurizare sau alte procese asa cum apa în industria alimentarà nu cumva reprezintà un act de rebeliune împotriva naturii si a creatorului ei .
Taina principalà este cà din cauza lipsei de enzime se produce devalorizarea
sàrurilor hrànitoare cum este calciul, fosforul, sulful, fierul si multor altora, mod prin care apar boli perfide .
Chimistii afirmà cà prin fierbere nu se distrug sàruri .
Ei au dreptate dar ceea ce lipseste dupà fierbere sînt enzimele care sînt legate de sàruri în mod organic .
Fàrà enzimele corepunzàtoare, sàrurile nu pot fi transformate corect în celule si sînt în cea mai mare parte fàrà valoare, devenind balast. Sàrurile organice se transformà în sàruri minerale, anorganice .
Urmàtorul fapt confirmà acest adevàr: în colectia zoologicà din Schaffhausen, se poate constata la craniile de pisicà si cîini, dantura stricatà în timp ce la craniile animalelor ca vulpea, bursucul si jderul acest lucru nu apare, pentru cà aceste animale nu mànîncà nimic fiert .
Hrana crudà previne deci cariile dentare si o serie întreagà de boli ca artroze, sciaticà, boli ale articulatilor soldului si coloanei .
Oasele cedeazà pentru cà sînt subnutrite si de aici sciatica. Cele mai multe fracturi sînt tot o urmare a acestor lipsuri .
Aici ajutà doar laptele crud bogat în calciu si hrana crudà .
Expresia "daune ale tinutei" e gresit utilizatà, în loc de daune ale alimentatiei în fapt. Asa cum relata un ziar dintr-un oras elvetian, o optime din copii prezentau devieri ale coloanei .
Fundamentul instabil se pune deja la vîrsta sugarilor .
Aceste daune ale alimentatiei reprezintà doar o micà parte a bolilor cauzate de aceasta. Pentru o adevàratà vindecare nu ajutà medicamentele sau bàile dacà nu se recunoaste cauza si nu se înlàturà .
Paralel cu lipsa de sàruri nutritive are loc intoxicarea sîngelui si a organelor, ceea ce conditioneazà o altà serie de boli .
Hrana fiartà produce mai multe toxine si acizi care trec în sînge care apoi în mod normal ar trebui sà fie eliminate. Dar pentru cà organele de eliminare nu fac fatà unei asemenea sarcini, multe dintre ele se depun în corp si produc boli .
Unii acizi care se acumuleazà în muschi si articulatii se cristalizeazà si cauzeazà astfel reumatismul si artritele .

Aceste substante nefolositoare se depun în altà parte si formeazà calcifierea venelor, tensiunea arterialà, bolile de inimà, pietrele la rinichi, bolile de piele si multe alte suferinte .
Cauza propriu-zisà nu este aici curentul si nici tonusul muscular care apasà
si oboseste, ci lipsa de enzime din cauza alimentatiei gresite .
Sunà aproape incredibil dacà se constatà în continuare cà bolile infectioase îsi au toate cauza în aceiasi intoxicare datorità hranei gresite. 
Boala este datà de germenii bolilor sau de un virus; dar vinovate sînt toxinele fàrà de care nici un virus nu s-ar putea instala .
Un corp curàtat prin hranà crudà nu se poate îmbolnàvi, deci trecerea spre acest gen de alimentare renteazà de o mie de ori pentru .
Ne eliberàm de frica de boli si de virusi si deci de exageratele asiguràri. 
Gripa este un ajutor de nevoie la care apeleazà natura pentru a curàta din cînd în cînd corpul, pentru cà sileste sà se tinà regim (taie pofta de mîncare). De aceea nu are sens sà scazi febra pe cale artificialà . 

Dacà vrei ca copilul tàu sà fie ocolit de bolile de copii si sà nu necesite injectii periculoase si dàunàtoare atunci acordà interes hranei vii. Copiilor le place foarte mult hrana crudà .
Dragostea pàrintilor sà se manifeste prin aceea cà dau un exemplu copiilor trecînd si la alimentatia cu cruditàti .

Papagalul vecinului nu are voie sà mànînce arahide pràjite (decît numai crude) pentru cà altfel se îmbolnàveste, asa ni se spune .
De ce atunci au voie copii nostri pe care îi iubim mult mai mult ?
Animalelor din gràdina zoologicà nu li se dà nimic fiert sau denaturat, pentru cà în timp se îmbolnàvesc .
Multi sînt în stare de intoxicatie, încît apar boli ce pun în pericol viata. Un infarct pune capàt vietii în cei mai buni (frumosi) ani .
Adeseori sînt loviti oameni care niciodatà n-au fost bolnavi .
Cu aparenta lor sànàtate era si mai grav càci toxinele s-au putut acumula în acei ani îndelungati, ceea ce în final a dus la catastrofà .
Bineînteles cà în functie de boalà contribuie alàturi de toxine si lipsa continuà de sàruri nutritive din cauza fierberii hranei .
De cele mai multe ori toate medicamentele, iradierile, injectiile, tratamentul dat de specialisti, chiar si grefele ajutà prea putin pentru cà nu existà dorinta de a recunoaste adevàrata cauzà a bolii .
Bineînteles, o inimà sànàtoasà grefatà într-un corp bolnav, intoxicat, va esua imediat .
In cazul unei boli, tot corpul este bolnav .
Vedem cît de sucit pare sà tratàm numai simptomele care pot fi comparate cu niste supape. Cînd o supapà este închisà apar altele pentru cà ràul trebuie sà iasà la suprafatà .
Se poate obiecta de ce oamenii carefierbhrana pot trài, în definitiv ?
Acest lucru este legat de capacitatea de adaptare a organelor dupà cum vomvedea. Biologii au descoperit cà pentru metabolismul unei anumite hrane corespund numai acele enzime care sînt legate organic de acestea. Dar dacà lipsesc enzimele, corpul stie sà se ajute apelînd la fermentii digestivi, mai ales la pancreas .
Din pàcate acestea au capacitatea de a înlocui în foarte micà màsurà procesulnatural .
Cîte unul care are aptitudini, care mànîncà putin si cu màsurà, poate îmbàtrîni si cu acest gen de hranà .


7 motive pentru a mânca mai multe legume crude

 Dacă faceți parte din categoria persoanelor care își limitează consumul legumelor proaspete în detrimentul mâncărurilor gătite sau procesate, cu siguranță pierdeți mari beneficii pentru sănătate, inclusiv următoarele:

 1. O piele sănătoasă și strălucitoare

 Datorită faptului că legumele au un conținut ridicat de apă și de substanțe fitochimice, consumul regulat al acestora ajută la menținerea tinereții și elasticității pielii. Un studiu efectuat în cadrul Universității St. Andrews a concluzionat că persoanele care au consumat trei porții suplimentare de legume timp de șase săptămâni au fost considerate ca având un aspect mult mai tânăr decât cele care consumaseră foarte puține legume. Care a fost de fapt cauza acestei îmbunătățiri evidente? Specialiștii afirmă că pigmenții carotenoizi care oferă legumelor culorile roșu și portocaliu îmbunătățesc aspectul pielii, făcând-o mai strălucitoare și mai elastică. De asemenea, multe dintre legume sunt apreciate datorită beneficiilor lor contra îmbătrânirii, ajutând pielea să își mențină fermitatea și combătând eficient ridurile.

  2. Controlul greutății corporale

 Deoarece sunt sărace în carbohidrați, dar foarte bogate în fibre dietetice, legumele ne pot ajuta – mai ales dacă le consumăm zilnic – la pierderea kilogramelor excesive și implicit la controlul grutății corporale. Un simplu obicei, cum ar fi acela de a elimina carbohidrații și de a crește consumul fibrelor dietetice din legumele și fructele proaspete ne poate ajuta să obținem rezultate care rivalizează cu cele ale unor regimuri alimentare mai complicate. Numeroase cercetări au indicat faptul că fibrele dietetice au proprietăți specifice care controlează apetitul, care ne conferă senzația rapidă de sațietate, evitând astfel gustările mai puțin sănătoase. În plus, fibrele dietetice ajută la îmbunătățirea marcatorilor metabolici, cum ar fi tensiunea arterială, nivelele de colesterol și de zahăr din sânge; totodată protejează inima și sănătatea cardiovasculară.

 3. Îmbunătățirea sănătății intestinale

 Constipația este una dintre cele mai comune probleme intestinale, iar în prezent se pare că afectează aproximativ 1 din 5 persoane. Această afecțiune este deranjantă și poate cauza inflamație și contracții musculare dureroase. Fibrele dietetice și apa din legumele crude pot fi de un real ajutor pentru prevenirea acestei situații, deoarece determină o sănătate intestinală optimă, în general, hrănind bacteriile intestinale benefice.

 4. Un randament atletic mai bun

 O nutriție corectă și echilibrată este esențială pentru a avea un bun randament sportiv. În special legumele se pare că cresc rezistența organismului și ajută la recuperarea sa, cele mai recomandate opțiuni în acest caz fiind sucul de sfeclă roșie, de țelină și de roșii proaspete.
 Recent, un studiu medical a arătat că doar 200 ml de suc de sfeclă roșie consumat zilnic, timp de șase zile, a crescut randamentul sportivilor cu aproximativ 16 %. De asemenea, s-a descoperit că sucul de roșii pur consumat după un atrenament fizic poate reduce stresul indus de exercițiile corporale cu până 84 %.

5. Creșterea nivelului de energie și a stării de bună-dispoziție

 Legumele ajută la creșterea nivelelor de energie, mai ales dacă se elimină carbohidrații și alimentele procesate din alimentație. În acest sens, sucul din legume proaspete este în mod particular eficient și acționează în mod rapid. Cercetări medicale recente au evidențiat faptul că un consum crescut de legume ne ajută să ne simțim mai bine-dispuși și mai calmi din punct de vedere mental. În plus, consumul fructelor și legumelor proaspete și crude a mai fost relaționat cu o mai mare creativitate și curiozitate – trăsături care sunt asociate la rândul lor cu fericirea.

 6. Reducerea riscului de apariție a bolilor cronice

 Consumul regulat de legume proaspete ajută la reducerea riscului de apariție a multor boli cronice, inclusiv a diabetului, a bolilor cardiace, a tulburărilor cerebrale și a anumitor tipuri de cancer. Într-un studiu recent s-a arătat că a consuma o porție extra de legume cu frunze verzi zilnic a redus riscul de diabet de tip 2 cu aproximativ 14 %. O mare parte din acest beneficiu se datorează conținutului bogat de fibre din legume. Fibrele dietetice din legume se descompun în acizi grași cu lanț scurt, care ajută la menținerea sănătății bacteriilor intestinale și care s-a demonstrat că reduce riscul de boli inflamatorii.

 7. Stimularea funcției imunitare

 Cercetătorii au descoperit că o genă denumită T-bet și care este esențială pentru ca producerea de celule imunologice vitale din intestine este activată de către legumele cu frunze verzi. Aceste celule imunologice, numite și celule limfoide înnăscute (ILC este abrevierea în engleză) se găsesc în țesuturile din tractul digestiv și se consideră că ILC sunt esențiale pentru:
 - Menținerea echilibrului dintre toleranță, imunitate și inflamația din corp;
 - Producerea interleukinei-22 (IL-22), un hormon care poate proteja corpul de acțiunea bacteriilor patogene;
 - Menținerea echilibrului intestinal prin stimularea dezvoltării creșterii bacteriilor benefice și vindecarea micilor răni sau abraziuni de la nivelul intestinului;
 - Vindecarea leziunilor canceroase și prevenirea dezvoltării cancerului intestinal;
 - Prevenirea alergiilor alimentare, a bolilor inflamatorii și a obezității.

             Beneficiile legumelor de culoare violet

 Legumele conțin o mare bogăție de antioxidanți și de alți compuși care previn și combat bolile și care sunt foarte dificil de obținut din alte surse.
 Substanțele chimice din plante numite fitochimice pot reduce inflamația din organism și pot elimina substanțele cancerigene, în timp ce altele reglează viteza cu care celulele se înmulțesc, eliminând celulele deteriorate și menținând integritatea ADN-ului. Multe dintre beneficiile asociate cu legumele se datorează pigmenților naturali pe care acestea le conțin.
 Chiar dacă se recomandă să se consume legume din toate categoriile de culori, legumele de culoare violet se evidențiază dintre toate, datorită puternicilor antioxidanți pe care îi conțin și care se numesc antocianine. Numeroase cercetări medicale au relaționat antocianinele cu un risc de apariție scăzut a diferite boli, inclusiv a cancerului, a bolilor cardiovasculare și a disfuncțiilor sau a deteriorărilor neurologice.
 Legumele de culoare violet pot ajuta la prevenirea obezității și a diabetului, prin intermediul inhibării anumitor enzime din tractul digestiv, precum și la controlul nivelului sănătos de zahăr din sânge. Aceste legume au de asemenea puternice efecte antiinflamatorii, care determină la rândul lor efecte protectoare contra bolilor cronice.
 De asemenea, fructele și legumele de culoare roșie sau albastru închis, incluzând aici toate fructele de pădure – au cantități importante de antioxidanți benefici. Legumele care au un conținut ridicat de antocianine sunt următoarele:
 -  Ceapa roșie
 -  Varza roșie
 -  Sfecla roșie
 -  Usturoiul violet
 -  Vinetele

Legumele crucifere sunt o parte importantă a unei alimentații anticancerigene

 Legumele proaspete sunt o componentă cheie din alimentație mai ales dacă doriți să reduceți riscul de cancer. Legumele crucifere, precum sunt broccoli, conopida și varza sunt în mod particular importante, iar în mod constant s-a demonstrat că acestea ajută la prevenirea anumitor tipuri de cancer prin inhibarea creșterii celulelor cancerigene și determinarea apoptozei (moartea celulară).
  Conform doamnei Olga Azarenko, o cercetătoare care își desfășoară activitatea în cadrul laboratoarelor din cadrul Universității din California, puterea curativă a acestor legume acționează chiar la nivel celular. Iată ce afirmă această cercetătoare:
 "Cancerul de sân este cea de-a doua cauză de deces în cazul femeilor, iar această boală poate fi prevenită inclusiv printr-un consum regulat de legume crucifere, cum sunt varza și alte legume precum broccoli și conopida.
 Aceste legume conțin anumiți compuși numiți izotiocianați, care sunt considerați responsabili de acțiunile preventive contra cancerului."
 Broccoli și mai ales germenii de brocoli conțin cantități mai ridicate de izotiocianați. Alte legume care conțin izotiocianați sunt următoarele:
Varza de Bruxelles
Conopida
Varza
Rucola
Năsturelul
Ridichile picante
 Izotiocianații din aceste legume determină sute de modificări genetice, activează unele gene care combat cancerul și stopează alte gene care alimentează tumorile. Conform unui studiu efectuat recent, s-a evidențiat faptul că legumele crucifere sunt atât o sursă importantă de nutrienți, dar sunt și cheia pentru a elimina apariția cancerului.
  În afară de cancerul de sân, studiile medicale au confirmat de asemenea efectele protectoare ale acestor legume și pentru alte tipuri de cancer, cum este de exemplu:
 Cancerul de vezică – Cercetătorii au descoperit că cu cât este mai mare consumul de legume crucifere, cu atât va fi mai mic riscul apariției cancerului de vezică în cazul bărbaților, cu aproximativ 50 %.
 Cancerul de plămâni – Prin intermediul unor studii de specialitate, cercetătorii au indicat faptul că în cazul bărbaților care aveau cantități detectabile de izotiocianați în corp, s-a înregistrat o probabilitate cu 36 % mai mică de a dezvolta cancer de plămâni în următorii 10 ani.
 Cancerul de prostată – S-a descoperit că prin consumul a doar câtorva porții suplimentare de brocoli pe săptămână, se poate reduce riscul de cancer de prostată în cazul bărbaților.
 Cancerul de ficat – O cercetare recentă a indicat că un consumat regulat de broccoli de trei-cinci ori pe săptămână poate reduce riscul de cancer de ficat și ajută la prevenirea dezvoltării afecțiunii numite ficat gras non-alcoholic (NAFLD este abrevierea în engleză).

Despre sulforafanul din broccoli

  Sulforafanul este un izotiocianat de origine naturală și care este cunoscut datorită activității sale puternice contra cancerului și care se formează atunci când se consumă broccoli (acesta se combină la rândul său cu precursorul glucorafanina și cu enzima mirozinaza).
 Odată ce broccoli este consumat, bacteriile intestinale ajută la eliberarea unor sulforafani din broccoli pentru ca organismul să poată beneficia de aceștia. Cercetătorii au descoperit că una dintre cele mai bune modalități pentru ca organismul să folosească la maxim cantitatea de sulforafan este de a încălzi broccoli timp de 10 minute la 140 grade Fahrenheit (sau la aburi timp de trei sau patru minute până când este ușor gătit). O altă opțiune la fel de sănătoasă este de a consuma germeni de broccoli. Germenii proaspeți de broccoli sunt de fapt mult mai puternic decât broccoli, ceea ce ne permite să consumăm o cantitate mai mică din aceștia. Testele efectuate de către cercetători au indicat că germenii de broccoli de 3 zile conțin între 10 și 100 ori mai multă glucorafanină - care este precursorul sulforafanului – decât cea care se găsește în broccoli ca atare.

Luteolina- un alt compus important contra cancerului

 Luteolina este un alt important compus anti-inflamatoriu de origine vegetală, care se găsește în anumite legume, incluzând aici țelina, ardeii grași și morcovii. Anterior, luteolina a fost relaționată cu rate mai mici de pierdere de memorie relaționată cu vârsta, însă mai recent, cercetătorii au descoperit că luteolina poate încetini dezvoltarea cancerului de sân.
 Conform cercetătorilor, leziunile benigne de la nivelul țesutului mamar se pot transforma în tumori dacă au un "factor determinant" cum este progestina, care atrage vasele de sânge și "alimentează" leziunile, ceea ce permite ca acestea să se dezvolte. Când acest lucru se petrece, celulele canceroase "dobândesc proprietăți de celule mamă, care pot determina ca acestea să fie dificil de distrus", a afirmat cercetătorul principal din cadrul acestui studiu.
 Totuși, atunci când celulele de cancer de sân au fost expuse la luteolină în cadrul testelor de laborator, viabilitatea lor s-a redus în mod notabil. Atât vasele de sânge care au alimentat celulele canceroase s-au redus în mod semnificativ, cât și "proprietățile lor similare cu cele ale celulelor mamă" au fost reduse, ceea ce a cauzat un efect antitumoral. Ulterior, cercetătorii au mai făcut teste cu luteolină și pe cobaii de laborator și s-au observat beneficii similare.

Germenii de legume, un aliment extraordinar de benefic

 Dacă aveți dificultăți în a consuma suficiente vegetale în dieta zilnică, consumați sucuri din legume proaspete precum și diverși germeni. Germenii de legume sau de cereale sunt o sursă excepțională de nutrienți, inclusiv de antioxidanți, minerale, vitamine și enzime, care ne protejează contra acțiunii nocive a radicalilor liberi.
 Conținutul de vitamine și de acizi grași esențiali crește substanțial în cadrul procesului de germinare. Semințele de floarea soarelui și germenii de mazăre tind să fie principalii de pe lista cu toate semințele care pot germina și se pare că sunt de aproximativ 30 ori mai nutritive decât legumele respective.
 Calitatea proteinelor și conținutul de fibre din fasole, semințele de legume și cereale cresc atunci când sunt germinate, deoarece mineralele, cum sunt calciul și magneziul, se unesc cu proteinele din acestea, ceea ce le face mai biodisponibile. Germenii pot conține de asemenea de 100 ori mai multe enzime decât fructele și legumele crude, ceea ce permite ca organismul să extragă mai multe vitamine, minerale, aminoacizi și acizi grași esențiali din alte alimente.
 Germenii de legume și cereale ajută la regenerarea celulelor sănătoase și au un efect alcalinizant asupra corpului, aspect care este considerat esențial pentru protejarea eficientă contra bolilor, inclusiv contra cancerului (deoarece multe tumori sunt acide). Germenii, care sunt foarte bogați în oxigen, pe lângă faptul toate cele menționate anterior, ajută și la combaterea virusurilor și bacteriilor, care nu pot supraviețui într-un mediu bogat în oxigen. 
Vezi sursa info AICI