DAUNE PRIN FIERBERE
Vezi si Blogul lui Vladut
De curînd a venit la mine cineva aducînd triumfînd vestea cà
în apropiere de Berna a murit o femeie vegetarianà de cruditàti la vîrsta de 40
de ani de cancer .
S-a descoperit cà era vorba de o simplà vegetarianà . Intre acestea douà existà o mare diferentà .
Vegetarianul renuntà la carne, dar fierbe majoritatea
mîncàrurilor. Chiar dacà acest lucru se face în aburi nu existà totusi o
deosebire esentialà între fiertul în aburi si fietul normal. In ambele cazuri
se ditrug enzimele .
Zarzavaturile fierte în apà se devalorizeazà. Asa scrie
cercetàtorul american
Dr. Garson în cartea sa: "Dureri si suferinte".
Printre altele scrie cà daca varza este fiartà mai contine numai 1/40 din
valoarea initialà. Asemenea fapte te obligà sà asculti .
Vitamina C, foarte importantà în functia ei principalà de
curàtire a sîngelui, este în întregime distrusà prin fierberea laptelui. Toate
sàrurile nutritive ajung în apa de fiert si în aburi, zarzavaturile
nu mai contin nimic. Proteinele pierd prin càldura fierberii 2/3 din valoarea
lor nutritivà, înparte prin coagulare, în parte prin distrugere . Proteinele fierte produc în plus multe toxine si acizi, în
procesul metabolismului .
Pierderile de calciu, fier, magneziu, siliciu, iod si alte
sàruri minerale cauzate prin fierbere s-au mentionat deja în primul capitol .
Vezi și
Lipsa de enzime era drept urmare cà 3/4 din principalele
sàruri minerale nu sînt în întregime valorificate de celulele corpului în
màsura în care aceste sàruri mai existà .
In cazul unor asemenea pierderi chiar si amidonul si glucoza
se modificà din punct de vedere chimic. In acest mod devine un pericol pentru
omul care tinde spre obezitate, ceea ce în cazul cà nu s-ar fierbe nu s-ar
întîmpla. Fructele crude sînt suportate chiar si de diabetici, dar cele fierte
NU .
O altà dovadà pentru modificarea periculoasà a zahàrului si
amidonului prin fierbere .
Fructele sà nu fie sub nici un motiv fierte sau sterilizate
(pag. 17) .
Pentru pàstrare se recomandà congelarea .
Cea mai mare pierdere prin încàlzire suferà gràsimile si
uleiul si nu numai la fierbere, dar deja din timpul procesului de fabricare, de
exemplu, uleiulobtinut prin presare la cald .
Amànunte în acest sens în capitolul privind vindecarea
bolnavilor de inimà. La fel ca gràsimea animalà, margarina solidificatà din
plante si uleiul încàlzit astupà arterele si duce la tensiune ridicatà .
Tot asa repede gràsimile si uleiurile presate la rece curàtà
arterele . Asa cum cele dintîi produc obezitatea tot asa cele din urmà duc la
scàderea greutàtii. Aromele si condimentele proprii fiecàror mîncàruri se reduc
mult prin fierbere .
Inlocuitorii artificiali devin astfel indispensabili, sarea
si zahàrul alb; ambele sînt foarte dàunàtoare fiind foarte concentrate .
Adevàrul este cà sînt niste înlocuitori foarte jalnici
comparîndu-i cu pierderile suferite prin devalorizare. S-a constatat cà din
hrana fiartà se mànîncà în general de 3-4 ori mai mult decît din cea crudà .
Deja volumul scade puternic prin fierbere. Intoxicàrile si
obezitatea nu pot fi deasemenea evitate .
Astfel cheltuielile cu hrana fiartà sînt de cîteva ori mai
mari decît în cazul alimentelor crude .
Adeseori, cheltuielile cu medicul màresc cheltuielile cu
alimentele si asa destul de mari. Este necesarà si o asigurare de boalà inutilà
.
In pus se adaugà accidentele de muncà si pierderile prin
odihnà în sanatorii.
Ceea ce este mai ràu si nu poate fi evitat cifric sînt
durerile si chinurile suferinzilor, fàcînd abstractie de nevoile financiare si
sufletesti ce apar în cîte o familie. Atîta sacrificà omul pentru plàcerile
gurii .
La toate acestea trebuie spus cà gusturile se pot reeduca
pentru cà dupà cum se stie, gustul este o problemà de obisnuintà .
Apropos de plàcerile gurii; îmi iubesc mai mult hrana de
acum decît cea de dinainte. Imi amintesc încà bine de schimbarea obiceiurilor
mele .
Sardinele în ulei din conserve se numàrau atunci printre
mîncàrurile mele preferate .
Cînd am început sà fac trecerea spre celàlalt gen de
alimentatie, mi-am propus ca pe viitor în fiecare sîmbàtà sà mai cumpàr doar o
conservà micà, nu douà ca sà fiu pregàtit si pentru sîmbàta urmàtoare, càci
dacà vrei sà renunti
la ceva ce-ti place, sà nu faci provizii în casà pentru cà
ispita este mare. Dupà un timp mai cumpàram abia la douà sàptàmîni cîte o
conservà si apoi din ce în ce mai rar. Dupà circa o jumàtate de an nu mai
simteam nevoia sà le mànînc .
Ce importantà mai au viata sau banii fàrà sànàtate ?
Aceastà chibzuintà sà ne dea curajul de a trece la noul gen
de mîncare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu