Se afișează postările cu eticheta oboseala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oboseala. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Antioxidanti si Radicalii Liberi

Antioxidantii elimina radicalii liberi


Aronia este un fruct mic, de culoare mov inchis, chiar aproape negru, care provine din arbustul (planta) Aronia melanocarpa, parte din familia Rosaceae. Este originar din America de Nord, insa a fost introdus si in Europa incepand cu secolul XIX. In prezent, aronia este cultivata cu scop comercial in special in Europa Centrala si de Est.


Aronia contine cantitati mari de antioxidanti, in special antocianine, care ii confera culoarea inchisa. De asemenea, fructele de aronia au un continut ridicat de vitamina C, minerale precum fier, calciu, magneziu, potasiu, dar si micronutrienti precum flavonoidele si acidul elagic. Toate aceste substante combinate confera fructelor de aronia multiple proprietati terapeutice.

Consumul regulat de produse din aronia imbunatateste sanatatea sistemului cardiovascular prin reducerea colesterolului si reglarea tensiunii arteriale. Aronia imbunatateste rezistenta organismului la infectii prin cresterea imunitatii si, totodata, are efecte antiinflamatoare, antioxidante si potential anticancerigene (datorita antioxidantilor). Astfel, este indicata in special pentru intarirea sistemului imunitar si pentru protectia in fata bolilor cardiovasculare si a cancerului.

In ultimii ani, popularitatea aroniei a crescut datorita tuturor acestor proprietati regasite intr-un singur component.


Compozitia aroniei - Proprietatile terapeutice ale aroniei se datoreaza in mare parte continutului bogat de compusi bioactivi.

                                                            Vezu Sursa info AICI




                                                      Antioxidantii 



Antioxidantii sunt o categorie de vitamine si ingrediente nutritive care ajuta organismul sa scape de actiunea nociva a radicalilor liberi, molecule care produc oxidarea celulelor si instalarea diverselor tipuri de cancer. 

Nu ezita, citește și 

 


Importanta antioxidantilor este acceptata in prezent pana si in randul expertilor in medicina cu viziuni conservatoare, fiind asumata de multe persoane in alegerile alimentare de zi cu zi.


Rolul antioxidantilor in organism

Un antioxidant este o molecula capabila sa inhibe oxidarea unei alte celule. Astfel, antioxidantii rup lantul reactiilor radicalilor liberi, sacrificandu-si electronii proprii pentru a hrani radicalii liberi. Din acest motiv, mai sunt considerati si donatori de electroni.

De altfel, antioxidantii fac parte din mecanismul natural de protectie a celulelor organismului impotriva atacurilor speciilor reactive de oxigen. Corpul permite circularea unei varietati de nutrienti cu proprietati antioxidante si produce enzime antioxidante tocmai pentru a controla reactiile nocive in lant ale moleculelor reactive de oxigen.

Vitamina C, vitamina E, carotenii sau acidul lipoic sunt antioxidanti binecunoscuti in lumea medicala, cu reale proprietati benefice pentru organism. Organismul poate fabrica o parte din antioxidantii cu rol esential pentru sanatate, dar nu toate tipurile. In plus, capacitatea corpului de a produce singur antioxidanti descreste odata cu inaintarea in varsta.

Vezi și 

  1. Schema de tratament pentru Covid-19

  2. În medie, perioade necesară

  3. dezvoltării unui vaccin este de 12-15 ani ?

  4. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor

  5. Scara de valori a societății romanești 

  6. Europa privită din viitor

  7. Hrana vie

  8. Planurile in derulare sunt o munca in progres 

  9. Destinatii uimitoare pe glob

  10. Miracolul japonez- Drum

  11. reconstruit în patru zile

  12. Primarul care nu frură

  13. Duda a pus mâna pe Casa

  14. Regală

  15. Nu poti multiplica bogatia

  16. divizand-o !  

  17. Evolutia Laptop - Cântărea

  18. 5,44 kg

  19. O Nouă Republică

  20. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  21. În vremea monarhiei, Țaranii romani reprezentau 90% 

  22. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  23. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  24. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  25. Fii propriul tău nutriționist

  26. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  27. Slăbești daca esti motivat

  28. Serbet de ciocolata

  29. Set medical Covid necesar acasă

  30. Medicament retras - folosit în diabet

  31. Brexit-ul - Spaima Europei

  32. Virusul Misterios

  33. Inamicul numărul unu al

  34. acumulatorilor 

  35. Sistemele solare - apă caldă

  36. Economisirea energiei electrice

  37.  Hoțul de cărți

  38. Aparitia starii de insolventa

  39. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  40. Microbii din organismul uman

  41. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.   

  42. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  43. Masca ce omoară virusul    

  44.  O veste de Covid  

  45. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  46. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea 

  47. Îndulcitorul care scade glicemia


Radicalii liberi si efectele lor

Radicalii liberi sunt si ei produsi de organism, rezultand in urma proceselor metabolice si de productie a energiei. Acestia sunt un raspuns biologic la toxinele din mediu, provenite din aerul poluat, fumul de tigara, chimicale, raze ultraviolete, radiatii sau chiar medicamente. Radicalii liberi rezulta de asemenea din procesele inflamatorii care se petrec in organism sau in urma depunerii unui efort fizic sustinut.

Un radical liber este un metabolit reactiv caruia ii lipseste unul sau mai multi electroni, iar aceasta carenta sta la baza procesului biologic de oxidare. Prin urmare, radicalul liber va incerca sa isi inlocuiasca in mod agresiv electronii lipsa, atacand ale molecule organice.

Radicalii liberi incearca sa priveze multe proteine din corp de electroni, fenomen ce rezulta in alterarea ADN-ului si a altor structuri celulare. Mai mult decat atat, moleculele private de electroni incep sa imite aceeasi actiune, devenind la randul lor radicali liberi. Din acest motiv, actiunea antioxidantilor asupra acestor procese este esentiala pentru mentinerea starii de sanatate.

Tipuri de antioxidanti
Exista doua tipuri principale de antioxidanti

- Antioxidantii non-ezimatici functioneaza prin intreruperea reactiilor in lant ale radicalilor liberi. De pilda, vitamina E poate inhiba activitatea radicalilor liberi, reducand-o la 5 reactii, in loc de 100! In aceasta categorie intra si vitamina C, polifenolii din plante, carotenoizii si glutationul (antioxidantul-sef care se regaseste in toate celulele corpului, imbunatatind activitatea tuturor celorlalte tipuri de antioxidanti)

- Antioxidantii enzimatici functioneaza prin descompunerea si eliminarea radicalilor liberi. In general, aceste enzime antioxidante indeparteaza din organism produsele oxidante, transformandu-le in peroxid de hidrogen, apoi in apa, printr-un proces cu mai multe etape ce necesita participarea altor cofactori (cupru, zinc, mangan si fier).

Majoritatea antioxidantilor din alimente si suplimente alimentare sunt non-enzimatici, insa intaresc sistemul de aparare al celor enzimatici dezarmand radicalii liberi si facandu-i mai vulnerabili, deci mai usor de eliminat.

Un alt criteriu de clasificare a antioxidantilor se refera la masura in care sunt solubili in apa (hidrofilici) sau in grasimi (hidrofobici). Este nevoie de ambele tipuri de antioxidanti pentru protectia completa a celulelor sanatoase.

Antioxidantii solubili in grasimi (vitamina E, vitamina A, carotenoizii, acidul lipoic) sunt localizati in principal in celulele membranelor, pe cand cei solubili in apa (vitamina C, polifenolii si glutationul) se regasesc in fluidele apoase, precum sangele sau lichidele din proximitatea celulelor (matricele citoplasmatice).

In afara de solubilitate si cerintele enzimatice, antioxidantii mai difera si in functie de dimensiunea lor moleculara. Astfel, exista antioxidanti cu molecule mici si proteine antioxidante cu molecule mari, care au functii diferite in organism

- Antioxidantii cu molecule mici anihileaza speciile reactive de oxigen si le elimina din organism prin neutralizarea chimica (vitamina C, vitamina E, acidul lipoic, carotenoizii, glutationul si coenzima Q10).

- Proteinele antioxidante cu molecule mari apara proteinele si enzimele esentiale pentru ADN.


Deficienta de antioxidanti

Specialistii in sanatate spun ca deficienta de antioxidanti poate cauza sau favoriza aparitia multor afectiuni cronice, precum sindromul Alzheimer, cancerul, bolile cardiovasculare, cataracta, diabetul, hipertensiunea, infertilitatea, degenerarea maculara, tulburarile mentale, boala parodontala, infectii ale tractului respirator sau artrita reumatoida.

Adaugarea unei cantitati suficiente de antioxidanti in dieta ajuta la reducerea stresului oxidativ la nivel celular, ceea ce inseamna prevenirea imbatranirii premature. In plus, simptomele precum susceptibilitatea crescuta la infectii, leziuni ale pielii, vindecare lenta a ranilor sau ridarea excesiva a pielii anunta necesitatea suplimentarii aportului zilnic de antioxidanti in dieta.
Printre sursele alimentare bogate in antioxidanti se numara
- fructele de padure;
- strugurii;
- rosiile;
- legumele crucifere (in special broccoli);
- fructele si legumele rosii, galbene si portocalii;
- nucile (fructele oleaginoase);
- mazarea;
- fasolea;
- morcovii;
- pepenele galben;
- ceaiul verde, etc.;
Nu neaparat cantitatea de antioxidanti din dieta este importanta, ci diversitatea lor, deci modul in care acestia interactioneaza si actioneaza simultan pentru mentinerea sanatatii celulare a organismului.

De altfel, se obtin rezultate mai bune prin aportul de cantitati moderate de antioxidanti diversificati, decat prin unul foarte mare de un singur tip de antioxidant.



 Antioxidantii sint o clasa de elemente nutritive, care au rolul de a impiedica oxidarea altor compusi. Altfel spus, radicalii liberi produsi de oxidare si care au actiune asupra celulelor organismului sint neutralizati de antioxidanti. In organismul uman exista deci un echilibru permanent intre cele doua familii chimice, antioxidantii eliminind in permanenta radicalii liberi in exces.

Factori ce genereaza dezechilibrul

Un dezechilibru intre antioxidanti si radicalii liberi poate fi legat de lipsa de antioxidanti in alimentatie sau poate fi generat de factorii exteriori, care pot antrena cresterea cantitatii de radicali liberi. Acesti agenti exteriori sint:

tigarile

alcoolul

poluarea

expunerile prelungite la soare

exercitiile fizice intense

medicamentele

In prezent, se estimeaza ca peste 200 de maladii sint legate de acest dezechilibru dintre radicalii liberi si antioxidanti. Desi cercetarile sint destul de contradictorii in aceasta privinta, maladiile cardiovasculare sau cancerul sint legate de excesul de radicali liberi.

Care sint antioxidantii si ce rol au ei

Vitamina C preintimpina infectiile bacteriene si reduce efectele potentialilor alergeni, impiedicind oxidarea vitaminelor A, E si a unor componente din complexul B.

Vitamina E protejeaza vitaminele B si C impotriva oxidarii. Are capacitatea de a se uni cu oxigenul, impiedicind transformarea lui in peroxizi toxici pentru organism. Exercita actiune antipoluanta asupra plaminilor si este un factor de protectie impotriva cardiopatiilor ischemice.

Seleniul preintimpina carentele de vitamina E si invers, fiind necesar ca ele sa fie luate impreuna.

Vitamina A protejeaza mucoasele gurii, ale nasului, gitului si plaminilor. Impiedica oxidarea vitaminei C.

Zincul dirijeaza si supravegheaza buna desfasurare a proceselor fiziologice si intretinerea sistemelor enzimatice si celulare. Este esential pentru sinteza proteinelor si ajuta la mentinerea echilibrului acido-bazic al organismului.

Unde se gasesc antioxidantii

Antioxidantii se afla in numeroase alimente, cum ar fi:

Vitamina C: ardei, citrice, kiwi, varza, papaya, mure, zmeura, legume de culoare verde, rosii, conopida, cartofi, ardei iuti.

Vitamina E: ulei vegetal, soia, porumb, unt, margarina, oua, varza de Bruxelles, verdeturi, spanac, griu integral, cereale integrale.

Vitamina A: ficat, untura de peste, unt, oua, lapte si produse lactate, legume de culoare galbena si verde inchis.

Seleniu: carne slaba de vita, rinichi, peste, oua, varza, fasole uscata.

Zinc: fructe de mare, carne, ficat, germeni de griu, drojdie de bere, seminte de dovleac, legume de culoare verde, oua, lapte praf degresat.

Polifenoli (flavonoide si tanini): fructe si legume, vin rosu, ceai verde.

Alimentatia mediteraneenilor si sanatatea

De citiva ani, antioxidantii sint foarte mediatizati, aparind ca un adevarat panaceu in materie de sanatate. Lor li se atribuie toate virtutile, incepind de la protectia contra maladiilor cardiovasculare la cea impotriva unor forme de cancer. Prin anii’50, Ancel Keys, epidemiolog american, era frapat de mortalitatea scazuta a locuitorilor insulei Creta, in special cea generata de bolile cardiovasculare. El a demonstrat ca alimentatia locuitorilor tarilor mediteraneene oferea beneficii in favoarea sanatatii si a stabilit ca una din caracteristicile alimentatiei acestora era bogatia de antioxidanti. In afara de aceasta, modul de viata al cretanilor prezenta si el numeroase avantaje: activitate fizica intensa, lipsa poluarii, consum moderat de alcool. Aceasta fericita imbinare de factori era deci cauza sanatatii cretanilor. Ulterior, cercetarile privind antioxidantii s-au inmultit, studii numeroase demonstrind efectul protector al acestora contra unor maladii precum cele cardiovasculare sau cancerul.

La ce sint buni antioxidantii

Printre cele 250 de studii consacrate legaturii dintre fructe si legume si cancer, 80 la suta pun in evidenta efectul protector al acestor alimente, extreme de bogate in antioxidanti. Primele rezultate ale studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and nutrition), lansat in 1991 pe un lot de 500.000 de persoane, a confirmat acest efect protector. Incidenta cancerelor digestive a fost redusa cu 50 la suta datorita consumului cotidian de circa 500 g sau mai mult de fructe si legume. Conform aceluiasi studiu, riscul de cancer de colon scade semnificativ la amatorii de peste si creste la consumatorii de mezeluri.

Influenta asupra maladiilor cardiovasculare

Influenta alimentatiei asupra maladiilor cardiovasculare este cunoscuta si bine stabilita. Lipsa de antioxidanti, conjugata cu excesul de colesterol este cit se poate de nefasta, deoarece colesterolul se oxideaza putin cite putin si se depune pe peretii arterelor. Pentru a diminua nivelul colesterolului, trebuie marita cantitatea de antioxidanti printr-un regim bogat in fructe, legume, peste.

Acet lucru a fost demonstrat de dr. Renaud si Lorgeril din Lyon. Cei doi au prescris un regim alimentar mediteraneean unui lot de 300 de persoane care suferisera un infarct miocardic. Dupa circa 27 de luni de supraveghere, medicii au observat o reducere de 73 la suta a deceselor, in raport cu un alt grup martor, care nu urmase recomandarile nutritionistilor.   Nicoleta Musat


Zece sfaturi pentru o digestie mai buna
1.In fiecare dimineata, inainte de micul dejun, beti sucul a 1-2 lamii stoarse in 250-500 ml apa plata. Aceast suc baut zilnic va va ajuta sa va curatati stomacul de toxine si va reduce aciditatea in exces.
2.O alta bautura pe care este bine sa o consumati zilnic, dimineata, sau oricind inainte de masa si care va completa efectele primei bauturi se va face astfel: se amesteca 1-2 lingurite de otet de mere cu 250-500 ml suc de mere (este indicat sa fie proaspat stors). Aceasta bautura va echilibra aciditatea sucului gastric.
3.Evitati bauturile reci in timp ce mincati. Mincarea este digerata mai eficient daca se consuma la temperatura corpului, de aceea bauturile reci pot incetini procesul de digestie. Daca simtiti nevoia sa beti ceva in timp ce mincati, incercati cu un ceai de plante, cald. Cafeaua si alcoolul pot mari aciditatea sucurilor gastrice asa ca mai bine le evitati.
4. Ati auzit de Bitterul Suedez? Acesta se poate gasi in magazinele specializate  din tara. Luati putin din acest bitter dimineata cu 20-30 de minute inaintea mesei pentru a spori functiile digestive si a permite eliberarea enzimelor necesare acestui proces.
5.Tehnicile de automasaj si exercitiile fizice trebuie sa faca parte din programul dumneavoastra zilnic, deoarece contribuie in mare masura la o buna digestie. Exercitiul ficatului va reusi sa tonifice si sa curete acest organ si sa permita aerisirea lui si buna digestie. Aduceti calciiul sting in partea dreapta a corpului, sub coaste, deasupra soldului. Presind ferm, miscati mina incet de-a lungul corpului spre mijlocul abdomenului pina deasupra buricului. Repetati miscarea de 10-15 ori.
Exercitiul stomacului este similar cu cel al ficatului, dar se aplica pentru celalta parte a corpului. Acest exercitiu va avea efecte benefice atit asupra stomacului, splinei si pancreasului, cit si asupra intregii digestii. Puneti calciiul sting in spatiul creat intre coaste si sold cu degetele indreptate spre corp. Miscati mina incet dar ferm de-a lungul corpului, spre centru, pina ajunge deasupra buricului. Se repeta miscarea, de asemenea, de 10-15 ori.
6.Postind perioade scurte veti permite sistemului digestiv sa faca o binemeritata pauza. In orice caz, prima perioada de post ar trebui sa dureze maximum 24 de ore. Amintiti-va intotdeauna sa beti multe sucuri de fructe si legume in acest timp. Planificati-va zilele de post in perioadele cind nu aveti mult de lucru si va puteti odihni.
7.Mestecati, mestecati, mestecati… Acesta este unul dintre cele mai importante mecanisme ale digestiei si, din pacate, cel mai putin luat in seama. Mestecatul este primul pas al procesului de digestie. Nu este vorba numai de un simplu act fizic, prin mestecare se transmit semnale active organelor sa secrete sucurile lor digestive (suc pancreatic, acid gastric etc.) in vederea pregatirii pentru mincarea care vine. Specialistii sint de parere ca trebuie sa mestecam mincarea pina aceasta devine aproape lichida.
8.Mincarea combinata este foarte folosita de multi oameni. Exista carti care explica modul in care este bine sa se combine alimentele nu neaparat avind in vedere un regim de slabire, ci si pentru buna functionare a sistemului digestiv. In aceasta teorie se tine cont de cele 3 tipuri principale de alimente: - carbohidratii (piine, cartofi, orez); proteine (carne, produse lactate, soia, nuci) si grasimi (ulei, margarina). Se considera ca aceste trei mari tipuri nu trebuie amestecate.
9.Curatati-va colonul si ficatul cu ajutorul plantelor, alimentelor si intreg sistemul digestiv se va simti mai bine. Specialistii in nutritie recomanda mai multe modalitati de curatare. Oricare metoda este buna atita timp cit isi face treaba si va simtiti bine.
10. Iata o lista  de plante care sint cunoscute pentru ajutorul pe care-l pot oferi in cazurile de exces de acid gastric. Spre exemplu, ceaiul de cretusca, nalba mare sau tataneasa luate separat sau impreuna in parti egale este foarte bun pentru digestie. Suspensia de pudra de ulm este foarte linistitoare si alina durerile de ulcer. Boabele de dafin si cartoful salbatic pot fi folosite ca tincturi sau extracte fluide. Aceste plante vor ajuta la linistirea si vindecarea ulceratiilor sau a colicilor de orice fel.
Alte plante care pot influenta digestia in general: gentiana, dracila, angelica, radacina de papadie care stimuleaza producerea sucurilor digestive.
Aceste plante se pot intrebuinta in ceaiuri, tincturi sau siropuri. Menta, musetelul se folosesc in ceaiuri calmante in timp ce nucsoara, cuisoarele, chimenul, ghimbirul si scortisoara pot fi adaugate alimentelor, datorita gustului lor bun, sau se pot face ceaiuri.  Cristina Matache




Beneficiile ardeiului iute


Potrivit New York Times, produsele alimentare condimentate, cum sunt hreanul și ardeiul iute, pot avea capacitatea de a trata simptomele unei răceli obișnuite. Ardeii iuți conțin, de asemenea, antioxidanți care luptă împotriva cancerului, care pot ajuta la prevenirea sau încetinirea dezvoltării celulelor canceroase. 


Potrivit unui studiu realizat de Harvard și Centrul Național pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din China, consumul de alimente picante șapte zile pe săptămână sau o dată pe zi ar putea reduce ratele de mortalitate cu 14%. Aceste ardei conține o componentă numită capsaicină, care are nenumărate beneficii pentru sănătate și poate lupta împotriva anumitor boli. Acesta este efectul puternic al ardeilor iuți, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să mănânci zilnic alimente picante. Iată care sunt beneficiile pentru sănătate ale ardeilor iuți.

Ameliorează durerile de cap

Știai că prin consumul de ardei iute poți combate durerea de cap? Ardeiul iute conține capsaicină, un compus cunoscut pentru faptul că ameliorează durerea de cap și migrenele. 

Ameliorează simptomele artritei

Persoanele care suferă de artrită au dureri insuportabile. Durerea apare din cauza cantității mari de substanță P, care este un neuropeptid a cărei principală funcție este aceea de a transmite durerea în sistemul nervos central. Substanța P ajunge și în lichidul sinovial, care se găsește în cavitățile articulațiilor sinoviale. Prin consumul zilnic de ardei iute, odată pe săptămână, vei reuși să ții sub control producția de substanță P în sânge. 

Crește speranța de viață

Ardeii iuți vor adăuga ani vieții tale dacă îi vei consuma mai des. Persoanele care mănâncă ardei iuți de șase sau șapte ori pe săptămână vor avea un risc de 14% mai mic de a muri prematur. Ardeii iuți pot fi o parte din secretul longevității.

Mențin inima sănătoasă

Componenta capsaicină din ardeiul iute reduce nivelul de colesterol și trigliceridele, care ajută în continuare la protejarea inimii. De asemenea, previne inflamația cronică care crește riscul bolilor cardiovasculare. Persoanele care consumă ardei iute mai des au un risc mai mic de atac de cord și accident vascular cerebral.

Stimulează pierderea în greutate

Datorită conținutului de capsaicină, ardeii iuți accelerează metabolismul și ard mai multe calorii. Include ardeiul iute în diferite rețete sau mănâncă-l crud/murat ca garnitură. Prin consumul de ardei iute, vei reuși să te menții în formă.

https://www.clickpentrufemei.ro/sectiune/terapii-alternative/articol/beneficiile-ardeiului-iute





Dieta cu ardei iute: scapi de 3 kg în 7 zile

Dacă eşti amator/amatoare de gusturi picante şi vrei să slăbeşti, dieta cu ardei iute este cea mai potrivită pentru tine. Acest condiment este renumit pentru arderea grăsimilor din organism şi pentru faptul că accelerează metabolismul.

Condimentul minune

Ardeiul iute provine din America Centrală şi de Sud şi este folosit de sute de ani în ţări precum Mexic sau India.

Te ajută să lupţi cu kilogramele

Dacă vei începe să consumi ardei iute în mâncăruri,vei observa că pofta pentru dulce va dispărea. Asta pentru că acest condimentinhibă pofta de mâncare. Şi pentru că nu ai cum să nu te saturi rapid de gustul picant,vei fi tentată să îţi reduci porţia în aşa fel încât să mănânci foarte puţin. Cu trecerea săptămânilor,vei vedea că şi stomacul tău se va micşora.

Te menţine sănătoasă

Vinovată de gustul mult prea picant al ardeiului iute este capsaicina,o substanţă care ajută la arderea grăsimilor din organism şi accelerează metabolismul. Cu cât consumi mai mult ardei iute,cu atât organismul va arde mai multe calorii. Circulaţia sângelui va fi îmbunătăţită,iar pielea ta va străluci.

Sosuri delicioase cu ardei iute

Dacă te dai în vânt după paste,prepară acasă diferite sosuri cu brânzeturi sau carne în care să adaugi ardei roşu iute. Te vei sătura şi cu jumătate de porţie.

Bea multă apă

În dieta cu ardei iute este obligatoriu să consumi minimum 2 litri de apă pe zi,care să potolească lava roşiatică din stomac şi senzaţia de usturime.

Atenţie!

Dacă suferi de probleme ale aparatului digestiv,trebuie să moderezi consumul de ardei iute. Te poţi confrunta cu arsuri stomacale,gastrite sau probleme la colon. Dacă nu eşti obişnuită cu gustul picant,ar fi bine să încerci să îl introduci treptat în alimentaţie,fără a face abuz.

O zi de dietă

Dimineaţa:o salată de fructe
Gustare:un iaurt semidegresat
Prânz:100 g  paste arrabiata cu ardei iute
Gustare:un pumn de migdale
Cină:o salată de legume cu rondele de ardei iute
Meniul poate varia de la o zi la alta. Poţi mânca piept de pui la grătar în sos picant,friptură la cuptor cu ardei iute,un sandviş cu ton şi ardei iute sau chiar supe şi ciorbe cu ardei iute.

Sursă foto medicaldaily.com

Citeşte şi:Dieta cu avocado




duminică, 9 februarie 2014

Regenerarea ficatului

Cum iti regenerezi ficatul


De ce este necesar sa-ti regenerezi ficatul ? Oentru ca un ficat care functioneaza defectuos iti perturba activitatile zilnice, avand drept consecinte oboseala extrema, lipsa de concentrare, pierderi de memorie, migrene, senzatie de greata, iritabilitate, infectii frecvente. Ficatul se regenereaza repede, dar, in timp, efectele se pot dovedi ireversibile. Iata cateva solutii la casa-ti regenerezi ficatul.

10 ALIMENTE CARE PURIFICA ORGANISMUL

Marul

Antioxidantii pe care ii contine incetinescimbatranirea, dar cel mai fascinant ingredient este pectina, un excelent purificator al tubului digestiv, care protejeaza totodata intestinele de iritatie (colita, gastrita) si diaree. Consumat cu tot cu coaja, marul are insa efect laxativ, crescand numarul toxinelor eliminate din corp.

Cerealele

Cerealele integrale trebuie consumate zilnic, deoarece sunt bogate in vitamine (B, A, E), antioxidanti, minerale (fier, calciu, magneziu, cupru, zinc, fosfor) si acizi grasi nesaturati. Sunt benefice pentru inima, vase, creier, piele, digestie, iar numitorul comun este imbunatatirea metabolismului - prin stimularea regenerarii celulare, a eliminarii radicalilor si a altor toxine din tesuturi.

Ridichile

Daca la fiecare masa mananci cate o legatura de ridichi de luna, dupa 2-3 saptamani vei avea un ten de invidiat. Ridichile au un puternic efect depurativ, fiind folosite inca din vechime pentru vindecarea afectiunilor de ficat, rinichi, intestine si piele. De fapt, ridichile sunt leacuri tocmai pentru principalele cai de eliminare a toxinelor. Iar daca tot te purifici, sa nu te miri ca scapi si de migrene!

Telina

Daca nu poti consuma lactate, telina poate deveni principala ta sursa naturala de calciu bio-disponibil (mai usor de absorbit din intestin). Tocmai datorita acestui mineral in care abunda, telina este vestita ca amplificator al libidoului. Primavara, mai e de apreciat la telina si efectul ei de curatare a organismului, datorat magneziului si flerului, pe de o parte, iar pe de alta, fibrelor care ajuta la eliminarea toxinelor din colon.

Plante:

Armurariul, anghinarea si cicoarea sunt plantele medicinale cu actiune puternica de stimulare a functiei hepatice. Un litru de infuzie baut zilnic, timp de trei luni, inaintea meselor principale, asigura detoxifierea ficatului si este o buna cale prin care iti regenerezi celula hepatica, gratie principiilor amare care neutralizeaza substantele toxice din mediu si din medicamente sau alcool. Se restabileste astfel rolul vital de curatare a sangelui de toxine si organismul capata vigoare.


CUM SLABESTI FICATUL GRAS

I se mai spune creierul chimic al organismului, pentru ca functiile lui de descopunere, filtrare si eliminare a toxinelor nu le are nici un alt organ. In lipsa lor, organismul ar ceda.
  • Stresul te deregleaza hormonal

IATA CATEVA SFATURI, CARE SA TE AJUTE SA-I INGRIJESTI MAI BINE!

1. Hidrateaza-te adecvat, cu circa 30-40 ml/kg corp si nu uita de paharul de apa plata cu lamaie la trezire.
2. Consuma cat mai multe rosii, legume verzi si verdeturi. 
  • 50 de schimbari pentru o viata sanatoasa
3. Fa o pauza de lactate si carne. Proteinele necesare ti le poti lua din oua, peste si seminte (in, floarea soarelui, susan, dovleac)
4. Limiteaza-te la o ceasca de cafea pe zi, dimineata. Bea mult ceai din armurariu care protejeaza membrana celulara a hepatocitelor.
  • Riscurile meseriei
5. Renunta complet la prajeli. 
6. Introdu la masa de pranz o garnitura de crucifere (varza, conopida, broccoli).
  • 9 calmante la indemana
7. Mananca zilnic usturoi, ceapa alba sau ceapa verde. 
8. Bea suc proaspat de morcovi si fresh de citrice pentru stimularea ficatului.
9. Tine-te departe de stres si evita situatiile conflictuale si emotiile negative.

Alimentatie:

Ca sa ai un ficat sanatos nu trebuie sa-ti lipseasca legumele cu frunze verzi (salata verde, spanac), verdeturile (marar, patrunjel), legume bogate in sulf (ceapa, ceapa verde si usturoiul), precum si legumele crucifere (varza, conopida, broccoli). Sunt indicate si sub forma de suc proaspat. Acestea sunt surse naturale de detoxifiere si au rol detoxifiant si regenerant. Eficiente sunt si vitaminele din grupul B – le gasesti in leguminoase, carne, oua, lactate, nuci si drojdie.

VITAMINE SI MINERALE NECESARE IN DIETA

Cand decizi sa urmezi cu strictete un regim de slabire, organismul tau nu trebuie privat de anumiti nutrienti.
Chiar daca planul tau de a scapa de surplusul de kilograme include hrana sanatoasa, este putin probabil ca 1.500 de calorii sa-ti asigure echilibrul de care ai nevoie, daca nu alegi alimentele potrivite.
Iata din ce sa-ti iei necesarul de energie zilnica, fara sa-ti afecteze silueta.

Vitamine

  • A: legume galbene, lapte integral, peste, ficat, usturoi
  • D: galbenus, lactate, ulei de peste, cartofi, cereale
  • E: ulei vegetal, seminte, legume verzi, soia, germeni de grau
  • K: conopida, ficat, ovaz, soia, ulei de sofranel, iaurt
  • C: citrice, pepene, rosii, cartofi, mure, legume verzi
  • B1: drojdie, cereale integrale, orez brun, peste, alune, mazare
  • B2: branza, galbenus, carne, lapte, spanac, iaurt, peste, legume
  • B3: ficat de vita, broccoli, morcov, porumb, rosii, peste, ou
  • B5: vita, oua, legume proaspete, nuci, cereale, fructe de mare
  • B6: pui, ou, peste, spanac, seminte de floarea soarelui, morcov
  • B12: hering, macrou, ficat de vaca, rinichi, lactate, soia, scoici
  • Biotina: carne, lapte, soia, pui, fructe de mare, cereale integrale
  • Folati: sparanghel, vita, pui, ciuperci, portocale, miel, ton, ficat

Minerale

  • Calciu: lactate, somon, sardine, migdale, prune, varza, nasturel
  • Fosfor: porumb, cereale integrale, sparanghel, usturoi, peste, oua
  • Fier: legume cu frunze verzi, carne, ficat, oua, peste, cereale
  • Iod: sare cu iod, fructe de mare, alge marine
  • Zinc: drojdie de bere, galbenus, miel, ciuperci
  • Cupru: avocado, migdale, broccoli, ridichi, stafide, soia
  • Mangan: seminte, nuci, cereale integrale
  • Seleniu: pui, lactate, usturoi, ceapa, somon, ton, germeni de grau
  • Crom: drojdie de bere, orez brun, branza, carne
  • Potasiu: legume, carne, lactate, fructe, peste, avocado
  • Sulf: varza-de-Bruxelles, fasole uscata, oua, usturoi, peste

Odihna:

un ficat bolnav este un ficat obosit. Munca grea pe care o face zi de zi, filtrand zeci de mii de substante, cele mai multe de natura necunoscuta, il suprasolicita si ajunge sa nu mai dea randament. Ii poti usura munca, apeland la o dieta sanatoasa si la ceaiuri reconfortante, dar si la odihna. Pentru refacerea celulei hepatice ai nevoie de 8 ore de somn pe noapte, dar si de odihna activa intr-un mediu cat mai putin poluat.

Ficatul se regenereaza

Sfaturi despre regenerarea ficatului

Categoria: Comunitate As avea mare nevoie de ajurorul dumneavoastra si ma bazez pe acesta deoarece am indraznit sa scriu pe acest site care mi s-a parut cel mai serios,adica:intrebare si raspuns,nu numai intrebare ca pe celelalte site-uri.Numele meu e marius,am 44 ani,si sunt alcoolic,desi mi-e greu sa recunosc,sunt din craiova,dar lucrez in strainatate ca sofer.Acum un an m-a oprit politia si mi-a retinut permisul pt alcool pe timp de 6 luni,mi l-au dat inapoi cu conditia ca peste un an de zile sa revin sa fac analize sa constate daca am mai baut.Beau zilnic aprox 2 l vin,rare sunt zile cand nu beau.Am realizat gravitatea problemei si de 4 zile nu am mai pus picatura de alcool in gura,dar as avea o intrebare :INTR-O LUNA,DACA URMEZ CU STRICTETE REGIMUL ALIMENTAR SI TOT CE IMPUNE TRATAMENTUL PENTRU FICAT;CREDETI CA AM VRE-O SANSA DE RECUPERARE IN ASA SCURT TIMP.Nu am ciroza...am ajuns doar in faza in care ficatul e inflamat.Va rog frumos ajutati-ma cu un regim alimentar corect,ceaiuri ...si tot ce e... 

Ficatul...

Categoria: Comunitate buna...tatal meu a fost diagnosticat cu ciroza hepatica anul trecut..i s-a scos si apa in februarie iar de atunci nu a mai facut..doctorul a zis ca este mai bine si ca datorita faptului ca este tanar ficatul se poate regenera (cel putin o mica parte).intrebarea mea este ca daca se umfla picioarele inseamna ca se apropie sfarsitul?se umfla se dezumfla...doctorul a zis ca nu e nimic grav este un lucru normal dar o gura rea a zis ca umflarea picioarelor este ft grav..mentionez ca burta este normala si nu are apa...multumesc [continuare]

Hepatita la copii

Categoria: Articole Generalitati Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza.Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule. Cineva cu hepatita ar putea: - avea o infectie virala sau bacteriana a ficatului; - avea o lezare a ficatului cauzata de o toxina (otrava); - avea o afectare a ficatului cauzata de intreruperea circulatiei sangvine catre acest organ; - avea o boala autoimuna, in care sistemul sau imunitar, propriu, ataca ficatul; - prezenta un traumatism la nivelul abdomenului, in zona ficatului. Cel mai des, boala hepatica este cauzata de unul dintre cei trei virusi: 1. virusul hepatitei A 2. virusul hepatitei B 3. virusul hepatitei C In unele cazuri rare, virusul Epstein Barr (care provoaca mononucleoza) poate, de asemenea, provoca hepatita prin inflamarea ficatului. Alte virusuri si bacterii care de asemenea pot provoca hepatita, inclusiv hepatita D sau E, sunt...

Hepatita

Categoria: Articole Definitie Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza, putandu-se regenera chiar complet. In cazul altor organe, de exemplu inima, tesuturile bolnave sunt inlocuite cu o cicatrice, ca si cele de pe piele. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule. Complicatiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci cand regenerarea este fie incompleta, fie impiedicata de aparitia unui tesut cicatrizat. Aceasta situatie apare atunci cand, agentii agresivi, cum ar fi virusurile, medicamentele, bauturile alcoolice etc, continua sa atace ficatul, prevenind regenerarea completa. Odata tesutul cicatrizat aparut, reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obtinut. O boala caracterizata prin aparitia in cantitate mare a tesutului cicatrizat este ciroza hepatica. Ciroza hepatica este stadiul final al bolilor hepatice, fiind urmata de obicei, de aparitia...


Ozonoterapia

Ozonoterapia este o metodă non-medicamentoasă de tratament care folosește amestecul ozon-oxigen în tratarea unei game largi de afecțiuni. Ozonul a fost utilizat în scop terapeutic de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în moduri diferite și cu rezultate terapeutice neașteptate pentru unele patologii.

Referitor la utilizarea ozonului în patologia aparatului locomotor putem spune că este o metodă alternativă de tratament foarte eficientă, iar în unele cazuri înlocuiește cu succes intervenția chirurgicală. În Ortopedie și bolile reumatologice Ozonoterapia a început să fie folosită din anii 70-80 ai secolului XX.


Ozonoterapia este folosită pentru tratarea unor probleme traumatologice precum:

  • Contracturile musculare
  • Tendinitele
  • Bursitele
  • Fibromiozite
  • Artrite
  • Artroze (Coxartroza, gonartroza, periartroza scapulo-humerala, etc.)
  • Protruziile si herniile discurilor intervertebrale
  • Principiile de acțiune ale ozonului în practica traumatologică sunt:

  • Înbunătățește microcirculația regiunii afectate
  • Stimulează sinteza de colagen
  • Înlătură procesul inflamator
  • Are efect analgezic
  • Luptă împotriva microorganismelor patogene
  • Restabilește sinteza proteinelor


  • Scurt istoric al utilizării ozonului

    Istoria utilizării ozonului în scopuri medicale este veche. Americanii nativi consumau pește ca o componentă majoră a dietei lor. Ei au observat că după o furtună, peștele ar emite un miros ciudat, dar plăcut și au început să prefere pescuitul după terminarea furtunii.

    Grecii deasemeni au observat același miros și l-au numit "ozein"="a mirosi", și ca și popoarele indigene, preferau pescuitul după furtună. Astăzi, influența pozitivă a ozonului asupra sistemului digestiv al diferitelor specii de pește a fost dovedită științific.

    Ozonul a fost folosit în scop medical pentru tratarea bolilor și dezinfectare chiar de la descoperirea sa. În 1896, Nikola Tesla a brevetat primul generator de ozon din Statele Unite. Ozonul a fost folosit ca un purificator de apă sigur și eficient pentru mai mult de un secol. Ozonul dezactivează microorganismele patogene în corpul uman, la fel ca în apă, fără să fie surprinzător deoarece corpurile noastre sunt formate din apă în proporție de 70%.

    În timpul primului război mondial, medicii germani au aplicat ozonul pentru tratarea rănilor infectate datorită proprietăților sale antibacteriene. Mai târziu, au descoperit că are aplicații terapeutice mai largi, grație proprietăților sale antiinflamatorii.

    Mecanisme de acțiune. Aspecte generale

    Studiile efectuate asupra proprietăților ozonului au arătat că acesta este capabil să reacționeze cu majoritatea substanțelor organice și anorganice. În ceea ce privește reactivitatea sa față de substanțele biologice, a fost stabilită influența selectivă a ozonului asupra proteinelor, aminoacizilor și acizilor grași nesaturați, care fac parte din compoziția complecșilor de lipoproteine din plasmă și a straturilor duble ale membranelor celulare. Reacțiile cu acești compuși se bazează pe efectele biologice ale terapiei cu ozon și au semnificație în patogeneza diferitelor boli.

    Efectele clinice ale Ozonoterapiei

    Ozonul poate produce un efect diferit în funcție de concentrația aleasă și de modul de administrare a acesteia. În practica medicală cele mai importante sunt următoarele:

    1. Bactericid, fungicid și virucid - Atunci când se aplică extern într-o formă de amestec gazos sau în soluție ozonată se recomandă utilizarea unor concentrații mari de ozon care produc un efect oxidativ direct asupra membranei microorganismului. Ozonul poate distruge practic toate tipurile de bacterii, viruși, ciuperci și protozoare. Bacteriile gram-pozitive și virusurile capsulare datorită biostratului lipidic sunt deosebit de sensibile la oxidare. Utilizarea concentrațiilor terapeutice de ozon asigură un efect bactericid care activează indirect sistemul de apărare nespecific, precum și componentele imunității celulare și umorale.

    2. Efectul antiinflamator - se manifestă prin capacitatea ozonului de a oxida compușii care conțin legături duble, în special acidul arahidonic și derivații săi - prostaglandinele. Aceste substanțe biologic active participă la dezvoltarea și susținerea procesului inflamator. În plus, ozonul reglează reacțiile metabolice în țesuturi la locul inflamației și rezolvă pH-ul.

    3. Efectul analgezic al ozonului este asigurat prin oxidarea produselor de albuminoliză, așa-numitele algopeptide. Acestea acționează asupra terminațiilor nervoase din țesutul deteriorat și determină intensitatea răspunsului la durere. Pentru a adăuga la aceasta, efectul analgezic este de asemenea cauzat de normalizarea sistemului antioxidant și, în consecință, prin scăderea cantității de produse moleculare toxice ale peroxidării lipidelor pe membranele celulare, care modifică funcția enzimelor încorporate în membrană care participă la sinteza ATP (adenozin trifosfat) și în menținerea activității vitale a organelor și țesuturilor

    4. Efectul detoxifiant al ozonului este evidențiat în corecția și activarea proceselor metabolice în țesuturile hepatice și renale, asigurându-se astfel funcția principală de neutralizare și evacuare a compușilor toxici din organe.

    5. Activarea proceselor dependente de oxigen. Doza de ozon, indiferent cât de mică ar fi, determină creșterea conținutului de oxigen liber și dizolvat în sânge, cu intensificarea rapidă a enzimelor care catalizează oxidarea aerobă a carbohidraților, a lipidelor și a proteinelor, cu formarea substratului de energie ATP.

    6. Optimizarea sistemelor pro- și antioxidante este considerată unul dintre principalele efecte ale ozonoterapiei sistemice, care se realizează prin influența sa asupra membranelor celulare și prin echilibrarea nivelurilor produselor de peroxidare lipidică și ale sistemului de apărare antioxidantă. Ca răspuns la ozon se produce creșterea compensatorie a activității enzimelor antioxidante.

    7. Efectul hemostatic al ozonului depinde de doză. Concentrațiile mari administrate pentru utilizare externă determină un efect de coagulare evident, în timp ce administrarea parenterală a concentrațiilor scăzute este caracterizată prin scăderea nivelelor hemostatice trombocitare și coagulative și creșterea activității fibrinolitice.

    8. Efectul imunomodulator al ozonului se bazează pe interacțiunea sa cu structurile lipidice ale membranelor celulare și depinde de doza aleasă. Concentrațiile scăzute de ozon promovează acumularea de ozonide pe membranele celulelor fagocitare - monocite și macrofage. Datorită ozonidelor, aceste celule stimulează sinteza citokinelor din diferite clase. Citokinele fiind peptide biologic active, contribuie la activarea în continuare a sistemului de apărare nespecific (creșterea temperaturii corpului, generarea de peptide în fază acută în ficat) și, în afară de aceasta, ele activează imunitatea celulară și umorală. Toate împreună facilitează tratamentul imunodeficienței secundare. Concentrațiile ridicate de ozon produc efecte accentuate asupra proceselor de peroxidare a lipidelor din membrana celulară a acelorași celule fagocitare. Acest efect este utilizat în tratamentul pacienților cu patologie autoimună (boala reumatoidă, scleroză diseminată, sclerodermie) fără administrarea tratamentului medicamentos.

    Mod de administrare

    Toate metodele de tratament cu Ozon sunt efectuate conform unor protocoale de lucru stabilite de societațile de Ozonoterapie și sunt incluse în softul de lucru al generatorului de ozon, fapt care exclude posibilitatea unei erori de dozare.

    Amestecul oxigen-ozon folosit în această terapie presupune concentrații foarte mici de ozon în oxigen medicinal, dozare care are efect terapeutic asupra organismului.

    Un studiu al societății germane de ozonoterapie referitor la posibile complicații și reacții secundare ale ozonoterapiei relevă concluzia că probabilitatea unei reacții secundare la o ședintă este aproape inexistentă.

    Autohemoterapia majoră – constă în prelevarea de 50-150 ml sânge venos de la pacient într-un rezervor special, care este amestecat timp de 5-10 minute cu o cantitate egala de ozon de o anumită concetrație, apoi se reperfuzează pacientului intravenos. Pe toată perioada de efectuare a procedurii pacientul este asistat de medic. Procedura este nedureroasă și nu prezintă nici un risc pentru pacient.

    Autohemoterapia minoră – constă în prelevarea de 10-15 ml sange venos de la pacient în seringă, care este amestecat timp de 5-10 minute cu o cantitate egală de ozon de o anumită concetrație, apoi se injectează pacientului intramuscular în cadranul superior extern fesier. Cura de tratament este intre 4 si 12 ședințe.

    Insuflații intrarectale/intravaginale cu ozon – constă în introducerea unei cantități de ozon pe cale rectală/vaginală, după o prealabilă pregătire a pacientului pentru această procedură. La acest nivel ozonul se absoarbe foarte bine prin mucoasă și are un efect atât local cât și general. Această cale de administrare poate fi o cale alternativă autohemoterapiei majore.

    Infiltrație subcutană – constă în administrarea subcutană a ozonului cu ajutorul unei seringi la nivelul zonei dureroase sau în jurul articulațiilor mari. Concentrația ozonului administrat este între 2 -10 mcg/ml. Cantitatea de ozon administrată variază între 2-5 ml într-un singur punct.

    Administrare intramusculară – constă în administrarea intramusculară a unei cantitați de 10-20 ml de amestec oxigen-ozon cu o concentrație de 3-20 mcg/ml.

    Administrare intraarticulară – constă în administrarea intraarticulara a amestecului oxigen-ozonului în cantitate de 1-15 ml (in funcție de mărimea articulației). Cura de tratament constă din 8-10 ședințe care se efectuează în 4-6 săptămâni.

    Acupunctura cu ozon – prin punctele de acupunctură se introduce cu ajutorul unei seringi 0,2-1 ml amestec oxigen-ozon cu concentrație mică (1-5 mcg/ml). În cursul unei ședințe pot fi acționate între 5 si 12 puncte biologice active.

    Administrare intravenoasă – constă în administrarea amestecului oxigen-ozon în interiorul venulelor proieminente cu ajutorul unei seringi cu ac foarte subțire. Cantitatea de oxigen-ozon administrată variază în funcție de zona care urmează a fi tratată. Efectul este imediat. Se folosește în scopuri estetice la persoanele cu venectazii.

    Împachetări cu ozon – constă în aplicarea locală a amestecului ozon-oxigen prin intermediul unor saci speciali hipobarici care se îmbracă ermetic pe membrul care urmeaza a fi tratat. În interiorul lor se introduce ozonul, pentru tratamentul ulcerelor varicoase, plăgilor infectate, bolilor dermatologice. Ședința de tratament durează 15-30 min. După terminarea procedurii ozonul din sac se evacuează lent!!!

    Utilizare externă și internă a apei și uleiurilor ozonificate pentru tratamentul unor afecțiuni dermatologice și a tractului digestiv.

    Efecte adverse produse de Ozon

    Ozonul nu este un medicament și, ca atare, nu provoacă efecte secundare, nu produce reacții alergice și, în general, nu au fost descrise interacțiuni cu alte medicamente. Administrarea ozonului este bine tolerată de către pacienți. Numai în cazuri excepționale, stimulul dureros indus de puncția acului sau percepția de către pacient a propriului sânge poate provoca pacientului o criză vagală (bradicardie, presiune scăzută și transpirație) care este tranzitorie și nu necesită tratament farmacologic.

    Complicațiile legate de tehnică

    Se datorează în principal traumatismului cauzat de introducerea acului în structurile anatomice în timpul penetrării. Complicațiile pot fi: hematoame (datorate puncției unui vas de sânge sau extravazare a sângelui), durere sau parestezii cu distribuție radiculară la nivelul arcului inferior (datorită contactului acului cu rădăcina nervului).

    În toate cazurile, complicațiile pot fi minimalizate, iar originea lor este datorată utilizării unei tehnici incorecte.

    Contraindicații pentru utilizarea terapiei cu ozon

    Contraindicațiile privind utilizarea ozonului sunt în principiu cele datorate situațiilor etice sau specifice deontologice:

    1) Deficit semnificativ de glucoză-6-fosfat dehidrogenază (favism). Aceste persoane nu ar trebui să primească acest tratament, deoarece ar putea apărea o oxidare a celulelor roșii din sânge, cauzând hemoliză, datorită faptului că nu au sisteme de protecție împotriva oxidării;

    2) Infecțiile tegumentului in apropierea punctului de injectare;

    3) Lipsa unui diagnostic precis;

    4) Hipertensiune arterială cu valori crescute;

    5) Hipertiroidism și trombocitopenie;

    6) Instabilitate cardiovasculară severă (infarct miocardic recent);

    7) Stări convulsive;

    8) Afecțiuni hemoragice (hemoragii externe sau interne), sindrom de hipocoagulare semnificativ;

    9) Afecțiuni ale sângelui, hemofilie, trombocitopenie, vasculită hemoragică;

    10) Pancreatită;

    11) Intoleranță individuală la ozon;

    12) Convulsii în anamneză.

    Terapia cu ozon nu este un panaceu; are indicații precise în care se obține un succes terapeutic bun, alte indicații în care succesul său este mediu și altele în care este inutil.

    Cine poate efectua terapia cu ozon?
    Terapia cu ozon trebuie să fie efectuată de către medic. Motivul principal este că acest tip de tratament, dacă este utilizat în mod necorespunzător, expune pacientul la riscuri grave. De exemplu, dacă injecțiile se efectuează într-un loc necorespunzător sau cu tehnici improprii (de exemplu direct în venă), cu ace nesterile, în doze excesive, acestea pot duce la efecte adverse grave, cum ar fi riscul de infecție sau colaps datorită vasodilatației excesive.

    Câte ședințe de Ozonoterapie sunt necesare?
    Doza de ozon administrată va depinde de starea generală, de vârstă și de boala de bază a pacientului. Numărul de ședințe este de obicei 10, recomandând cel puțin 5 ședințe. Din punct de vedere clinic, îmbunătățirea stării pacientului are loc între ședințele 5 și 10. Ciclurile pot fi repetate la fiecare 3 luni.

    OZONOTERAPIA ÎN BOLILE APARATULUI LOCOMOTOR 
    MEMBRUL SUPERIOR:

  • UMĂR: Patologie subacromială; tendinita subscapulară;
  • COT: Epicondilită, Epitrohleită, Compresia nervului ulnar, Tendinită tricipitală, Artrita cotului;
  • ARTICULAȚIA PUMNULUI ȘI MÂINII: Sindromul de tunel carpian, Tendinita De Quervain, Artrita radio-carpiană, Artrita radio-ulnară distală, Entesite.


  • COLOANA VERTEBRALĂ:
  • Cervicalgie, Lombalgie, Durere cervico-radiculare, Discopatie vertebrală, Sciatalgie, Contractură musculară paravertebrală.


  • MEMBRU INFERIOR:
  • ȘOLD: Bursită Trohanteriană, Tendinită fesieră medie, Sindrom piramidal, meralgia parestezică (Sindromul Bernhardt-Roth), Coxartroza;
  • GENUNCHI: Tendinită patelară, Tendnită cvadricipitală, Bursită, Gonartroză;
  • GLEZNĂ: Tendinită peroneană, Tendinită mușchi tibial posterior, Tendinită Achileană, Sindomul de tunel tarsian, Osteoartrita gleznei;
  • PICIOR: Fasciită plantară, Neurom Morton, Metatarsalgie, Sindromul de sinus tarsian, Tendinită tibială anterioară, Tendinită extensor lung al degetelor, Artrita tarsiană. Artrita metatarso-falangiană.

  • Vezu mai mult - Sursa Info AICI

    Proprietățile fizico-chimice ale ozonului

            Molecula Ozon
    Ozonul este este un gaz instabil, albastru deschis, compus din trei atomi de oxigen (este o formă alotropă de oxigen). Are o viteză mare de descompunere. Ozonul este de 1,6 ori mai dens și de 10 ori mai solubil în apă decât oxigenul și este al treilea cel mai puternic oxidant urmând fluorura și persulfatul. Ozonul este un gaz instabil care nu poate fi ambalat sau depozitat; de aceea trebuie folosit imediat, deoarece are un timp de înjumătățire de 40 de minute la 20°C.

    CE ESTE OZONUL

    Ozonul este o moleculă de oxigen, cu trei atomi, descoperit în 1840 de către chimistul german Christian Friedrich Schonbein. Este întâlnit în natură, în atmosfera Pământului (protejându-l de radiațiile ultraviolete) sau în smog-ul rezultat prin poluare (toxic). Poate fi produs în scop medical, din oxigen medicinal pur, cu ajutorul unui generator , inventat de Nicolas Tesla. Plecând de la demonstrația lui Otto Warburg (Premiul Nobel pentru Medicină 1931) că ”la baza oricărei afecțiuni stă o proastă oxigenare celulară, iar cînd celula primește mai puțin de 80% din necesarul său de oxigen se îmbolnăvește, iar sub 60% se transformă malign”, utilizarea ozonului a cunoscut o dezvoltare importantă. Este folosit în medicină în întreaga lume de peste 100 de ani, cu rezultate uimitoare. În România a fost folosit pentru prima data în anii ‘70 , la Cluj de către dr Adrian Blaj (actualmente medic chirurg la Baia Mare). În 1987 se înființează în Academia Română o Comisie destinată cercetării ozonoterapiei, iar în 2008 ia naștere Societatea Stiințifică Română de Oxigen – Ozono- Terapie, membră a World Federation of Ozone Therapyst și a celorlalte Foruri Mondiale.

    Doar în literatura medicală din Germania, în ultimii 5 ani, au fost înregistrate peste 3000 de referințe, a câtorva milioane de aplicații, ce arată eficiența și siguranța administrării ozonului la pacienții diagnosticați cu diferite maladii. Asociația Internațională a Ozonului, împreună cu producătorii de tehnică medicală utilizată în ozonoterapie, raportează că, doar în Europa, există peste 7000 de medici care, de mai bine de 40 de ani, folosesc cu succes această formă de terapie.