luni, 20 august 2012

Amnezia

Ce trebuie sa stii despre amnezie

Amnezia este pierderea totala sau partiala a capacitatii de memorizare a informatiei si de reamintire a informatiei inmagazinate. O amnezie poate fi cauzata de o leziune a ariilor cerebrale legate de functiile memoriei, de origine vasculara, tumorala, traumatica (comotie cerebrala), infectioasa (encefalita), degenerativa (boala lui Alzheimer), hemoragica (hemoragie subarahnoidiana) sau consecinta lipsei de vitamina B1, observata mai ales la alcoolici (sindromul lui Korsakov).

Amnezia mai poate surveni si in cursul bolilor psihiatrice, ca urmare a unei crize de epilepsie sau a unui soc. In sfarsit, numarul tulburarilor de memorie este legat de consumul de medicamente, in particular de tranchilizante (benzodiazepine). Utilizate pe lunga durata, ele induc adesea o amnezie anterograda, care se manifesta prin imposibilitatea de a fixa amintirile noi, sau prin tulburari acute de memorie apropiate de ictusul amnezic.


Vezi și 

  1. Schema de tratament pentru Covid-19

  2. În medie, perioade necesară

  3. dezvoltării unui vaccin este de 12-15 ani ?

  4. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor

  5. Scara de valori a societății romanești 

  6. Europa privită din viitor

  7. Hrana vie

  8. Planurile in derulare sunt o munca in progres 

  9. Destinatii uimitoare pe glob

  10. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  11. Primarul care nu frură

  12. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  13. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  14. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  15. O Nouă Republică

  16. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  17. În vremea monarhiei, Țaranii romani reprezentau 90% 

  18. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  19. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  20. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  21. Fii propriul tău nutriționist

  22. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  23. Slăbești daca esti motivat

  24. Serbet de ciocolata

  25. Set medical Covid necesar acasă

  26. Medicament retras - folosit în diabet

  27. Brexit-ul - Spaima Europei

  28. Virusul Misterios

  29. Inamicul numărul unu al

  30. acumulatorilor 

  31. Sistemele solare - apă caldă

  32. Economisirea energiei electrice

  33.  Hoțul de cărți

  34. Aparitia starii de insolventa

  35. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  36. Microbii din organismul uman

  37. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.   

  38. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  39. Masca ce omoară virusul    

  40.  O veste de Covid  

  41. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  42. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea 

  43. Îndulcitorul care scade glicemia

  44. VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII


Amnezia se poate instala subit sau treptat, iar pierderea memoriei poate fi temporara sau permanenta. In plus, pierderea memoriei poate privi evenimentele recente sau cele din trecutul indepartat, sau poate fi o combinatie de ambele tipuri. Desi procesul de imbatranire duce in mod normal la dificultatea de a invata si de a retine informatii noi, ea nu este responsabila si de pierderile insemnate de memorie decat daca este insotita de o boala.

duminică, 19 august 2012

Părul - cel mai mare secret

Secretul care curăţă podoaba capilară,  îi redă şi strălucirea şi îl ajută să crească mai repede şi mai sănătos. 


Cu bicarbonat de sodiu, părul îţi va creşte ca prin magie
Vrei ca părul tău să-şi recapete strălucirea şi să crească mai repede? Bicarbonatul de sodiu este secretul. Şi este unul dintre cele mai ieftine şi la-ndemână remedii cosmetice, capabil să regenereze firul de păr şi să-i redea vitalitatea.
Iată câteva motive care te vor convinge să foloseşti praful miraculos din plicul uitat într-un sertar. Dacă vrei să eviţi şampoanele din comerţ, care sunt încărcate cu parabeni şi substanţe chimice care atacă părul, îţi recomandăm să încerci un amestec care ţine locul cu succes şamponului obişnuit. De fapt, nu doar curăţă podoaba capilară, ci îi redă şi strălucirea şi îl ajută să crească mai repede şi mai sănătos. Trebuie însă să-ţi spun că soluţia pentru degresat părul cu bicarbonat de sodiu nu face spumă, cel puţin nu la început. Iată reţeta şamponului 100% natural Mixează o parte de bicarbonat de sodiu şi trei părţi cu apă într-un bol. Dacă ai părul peste umeri, trebuie să măreşti cantitatea la trei linguri de praf şi nouă de apă. Aplică amestecul pe părul ud sau chiar uscat şi masează de la rădăcini la vârfuri. Lasă să acţioneze trei minute şi apoi clăteşte-te cu apă călâie.

Citeste mai mult: adev.ro/oemosj

Remediu cu ghimbir împotriva căderii părului! Face minuni!
Oamenii iubesc ghimbirul. Foarte puţine alimente sunt la fel de benefice şi au proprietăţi terapeutice pentru sănătate şi frumuseţe precum are această plantă tradiţională chinezească. Este bogată în uleiuri esenţiale, vitamine, minerale, antioxidanţi şi aminoacizi. De asemenea, este un ideal tratament împotriva căderii părului.
Proprietăţile ghimbirului pentru prevenirea căderii părului Proprietăţile ghimbirului asupra sănătăţii au fost cunoscute şi apreciate încă din antichitate În ceea ce priveşte proprietăţile lui pentru prevenirea căderii părului şi stimularea creşterii podoabei capilare, acesta acţionează în moduri variate. Ghimbirul are proprietăţi naturale minunate pentru stimularea fluxului sanguin la nivelul scalpului, promovând circulaţia şi ajutând astfel foliculii de păr şi creşterea pletelor.  Acizii graşi din rădăcina de ghimbir sunt excelenţi pentru îngrijirea părului subţire. După cum ştii deja, mătreaţa poate fi o cauză a căderii părului, iar pentru a preîntâmpina această problemă femeile cumpără tot felul de produse scumpe, pe bază de chimicale, care se dovedesc fie ineficiente, fie pot dezvolta diverse alergii. Ghimbirul, pe de altă parte, este un remediu excelent pentru eliminarea mătreţii. Datorită proprietăţilor sale antiseptice naturale este suplimentul perfect pentru un păr sănătos.

Citeste mai mult: adev.ro/o1x6ch

Bicarbonatul de sodiu, care se găseşte în orice bucătărie, este util în combaterea mai multor afecţiuni.
Scade aciditatea gastrică
Fiind un alcalinizant puternic,bicarbonatul este un remediu excelent contra arsurilor stomacale,a gastritei hiperacide şi a ulcerului. Are capacitatea de a neutraliza secreţiile acide din stomac,acţionând ca un pansament gastric. Foloseşte o soluţie de bicarbonat-o linguriţă la un pahar cu apă,o dată pe zi.
Previne apariţia cariilor
Bicarbonatul reechilibrează pH-ul din cavitatea bucală,combate placa bacteriană,prevenind apariţia cariilor. Poţi să îl foloseşti la periajul dinţilor,o dată pe săptămână. Presari pe periuţă puţin bicarbonat,după care cureţi dantura,cu mişcări blânde. Datorită proprietăţilor abrazive pe care le are,bicarbonatul ajută la albirea dinţilor. Ca să scapi de mirosul neplăcut al gurii te poţi clăti cu o soluţie de apă şi bicarbonat.
Bicarbonatul şi-a arătat eficienţa şi în tratarea aftelor și a gingiilor inflamate. Calmează durerea şi grăbeşte vindecarea. Pui pe vârful degetului puţin praf de biarbonat şi apoi pe aftă. În caz de gingii inflamate,este recomandată gargara. Diluezi o lingură de pulbere într-o jumătate de pahar cu apă rece şi îţi clăteşti bine gura,de câteva ori pe zi.

Util în caz de micoze
Dacă ai micoze ale unghiilor,diluezi 4 linguri de bicarbonat într-un litru de apă caldă. Ții picioarele în lichid timp de 15 minute. Dacă ai candidoză orală,este eficientă gargara,iar în cazul candidozelor vaginale,sunt indicate băile locale. Pentru splălături,foloseşti  o soluţie obţinută din 4 linguriţe de bicarbonat de sodiu la un litru de apă călduţă.
Ameliorează simptomele răcelii
Pentru a scăpa de nasul înfundat,pune în nări o soluţie pe care o obții în felul următor: dizolvă într-o cană cu apă o linguriţă de bicarbonat şi un vârf de cuţit de sare. Dacă ai roşu în gât,poţi calma durerile dacă faci gargară cu o soluție de bicarbonat,de două-trei ori pe zi. Soluția o prepari astfel:la un pahar cu apă călduţă pui 2 linguriţe de bicarbonat.

Bicarbonatul de sodiu poate fi folosit şi ca deodorant. Amesteci o linguriţă de bicarbonat cu 200 ml de apă şi verși soluția într-un pulverizator.
Pentru a grăbi vindecarea,în cazul înţepăturilor de insecte,aplică o pastă formată din bicarbonat de sodiu şi apă.
Când fierbi legume care provoacă balonare,precum conopida,broccoli,varza,fasolea,adaugă în apă puţin bicarbonat. Astfel,vor fi digerate mai uşor


Cel mai mare secret legat de părul oamenilor.
Care este acest secret?


Acţiunea e cea mai eficientă. Cel mai uşor lucru pe care-l puteţi face e să vă tăiaţi vârfurile.

Multe femei îşi fac griji că astfel vor pierde din lungime, dar se poate face asta şi la sub 0,8 cm – acest lucru va lăsa nişte firicele ca de praf pe jos. E mai ieftin pentru că nu se taie la fel de mult păr.
Lumea nu realizează că cu cât te speli mai mult, cu atât părul devine mai uscat.
Şamponul uscat e o alternativă anti-îmbătrânire. Va da volum şi va păstra uleiurile.
În cazul părului uscat se foloseşte şi balsam pentru uleiurile naturale.
Placa de păr nu se foloseşte mai mult de 2 ori pe săptămână. Înainte de a o utiliza se foloseşte ulei de argan care conţine agenţi protectori, vitamina E, un foarte bun oxidant care protejează bine. Dacă îl foloseşti pe părul uscat înainte să te faci cu placa, n-o să provoci la fel de multe daune.

Iata cateva informatii utile si importante despre o problema cu care ne confruntam aproape toti oamenii la un moment dat: caderea parului.
Durata de viata a unui fir de par este limitata. Parul se misca in radacina timp de 2-4 luni si apoi cade lasand loc altui fir. Capul pierde in mod normal cca 100 fire/ zi. Daca observam o cadere excesiva timp de 3 zile fara a-l spala, calculand 3 zile dupa a 2 a zi de la spalare si firul este insotit de radacina, atunci se ridica problema unei cauze interne.
Caderile excesive de par pot duce la aparitia calvitiei (cheliei) la barbati, iar la femei la caderi difuze.
Factorii care pot influenta acest proces nedorit se pot stabili cu ajutorul analizei radacinii firului de par, insotita de proba de sange, denumita trihograma.
Iata unii din factorii care duc la caderea parului:

• hormonii
• anticonceptionalele
• alimentatia
• stresul
• boala
• medicamentele
• razele solare • fibroza (este procesul de intarire a fibrelor tesutului din jurul radacinii, care nu se mai alimenteaza, generand caderea parului)


Tratamente curative:

• MIDOLLOS- PLACENTA SERICAL (Kaloos)- cu vitamine, saruri, minerale, extracte de grau, maduva de bambus; revitalizeaza parul dupa decolorari, permanent, tinand cu succes locul tratamentului pe baza de placenta animala

• CAROTA SERICAL (Kallos)- cu ulei de in, folosita pentru par gras

• FRUTTA SERICAL (Kallos)- cu hidroacizi naturali proveniti din fructe si legume; este recomandat parului nevopsit.

• KLORANE- sub forma de sampon; combate mancarimile, matreata abundenta, continand ingredienti activi cu efect astringent si antiseptic.

Tratamente naturiste:
• contra caderii parului:
2 linguri ulei de masline + 1 galbenus de ou + cateva picaturi de lamaie (o fiola de vit. C care intareste parul); acestea omogenizate se aplica pe parul curat, se acopera cu o casca de baie si se sta 45 min. dupa care se spala cu sampon;
• contra caderii parului si a matretii:
500 gr. Praf de cedru (de la Plafar) + 2 galbenusuri de ou ( in functie de lungimea parului) + cateva picaturi de lamaie.
Se adauga pe radacini 15 min., iar apoi se samponeaza; se repeta o data pe saptamana/ 3 ori pe luna;
• pentru un aspect al parului mai des si mai lucios:
1 galbenus de ou +1/2 pahar de chefir sau sana +1 ceapa rasa fin + putin alcool alimentar.
Se aplica pe par si se lasa 2 ore; se samponeaza si nu se usuca cu foehnul; se repeta de 3 ori pe luna.
• pentru par subtire si vatamat:
balsam+ 2 linguri smantana+1/2 lingura de ulei de germeni de grau + 1 lingura suc de lamaie.
Se omogenizeaza si se intinde pe parul umed dupa spalare, se acopera cu o casca de baie, se sta 15 min. si apoi se clateste; se aplica 1 data pe saptamana.

sâmbătă, 18 august 2012

Al doilea creier

Care este al doilea creier?
Va provoc sa ghiciti! Daca n-ati ghicit, este pentru ca, lunga vreme, lumea stiintifico-medicala i-a acordat prea putina atentie, mai ales in comparatie cu interesul de care se bucura creierul nr. 1, acela pe care-l stim cu totii. Cel de-al doilea creier al nostru ar fi… sistemul digestiv.
Asa il numeste un reputat cercetator in domeniu, Michael Gershon – profesor de anatomie si biologie celulara la Universitatea Columbia, SUA si autor al unei carti intitulate chiar asa, The Second Brain (Cel de-al doilea creier) – intemeindu-si opinia pe argumente foarte pertinente. Iar recentele descoperiri provenite din alte studii privitoare la rolul sistemului digestiv in sanatatea generala a corpului par sa-i dea dreptate.
Multa vreme neglijat, in mare masura, in studiile moderne de medicina, sistemul digestiv isi face azi o intrare spectaculoasa in lumea cercetarii medicale. Extraordinarele descoperiri – si care sunt abia la inceput si ne mai rezerva nenumarate surprize – legate de modul in care comunitatea de microorganisme din intestin isi pune amprenta pe intreaga functionare a organismului uman au aratat cat de mult greseam neglijand sistemul digestiv, cel care, poate mai mult decat orice alt organ, ne leaga de lumea din jur, in cel mai primitiv mod. Iar lucrarile contemporane asupra sistemului nervos enteric – ansamblul de receptori si cai nervoase care asigura functionarea sistemului gastrointestinal – lamuresc, de asemenea, anumite conexiuni – ramase multa vreme misterioase – intre sanatatea digestiva si cea a intregului noastru corp.
Boala si sanatatea depind intr-o masura covarsitoare de el, mult mai mult decat ne imaginam, iar viitorul va aduce informatii si mai surprinzatoare in aceasta privinta. Nenumarate suferinte, uneori stranii si subtile, cu simptome variabile si nespecifice, dificil de diagnosticat si de tratat, au – incepem acum sa intelegem – daca nu o origine pe de-a-ntregul digestiva, cel putin o componenta legata de functionarea sistemului digestiv.
Cei vechi intelegeau mai bine decat noi lucrul acesta. Fara a sti nimic despre procesele biochimice misterioase care se petrec in adancul maruntaielor, fara cunostinte legate de microbiom, de sistemul nervos enteric sau de neurotransmitatori, intelegeau totusi ca multe aspecte ale sanatatii trupesti si sufletesti depind de sistemul digestiv.
Stau dovada multe referiri literare si folclorice la digestie (oare nu se spunea ca oamenii cu o digestie buna sunt mereu bine-dispusi si politicosi?), ca si tratamentele traditionale care urmareau sa vindece diferite suferinte – aparent fara legatura cu digestia – prin prescrierea unor purgative, a unor vomitive sau prin alte interventii de acest gen care, uimitor, chiar dadeau rezultate bune in multe cazuri, macar ca nu in toate.
Toate aceste aspecte contureaza ideea ca sistemul digestiv “domneste” in felul sau asupra corpului, influentand, controland, regland un mare numar de procese biologice care alcatuiesc viata unui organism sanatos sau bolnav. Guverneaza corpul asa cum ne inchipuiam ca il guverneaza creierul, multa vreme considerat un fel de “organ suprem”, intr-o ierarhie pe care, iata, descoperirile spectaculoase ale ultimilor ani o pun sub semnul intrebarii: creierul e deja nevoit sa cedeze o parte din puterea si din raspunderea sa.
Departe de ideea – foarte raspandita la ora actuala – ca “totul vine de la cap”, ca toate suferintele ar avea o o origine psihica (“e pe sistem nervos”, cum se zice in limbajul familiar), noile descoperiri par sa conduca la ideea ca, dimpotriva, si problemele “capului”, ale psihicului, sunt, de fapt, “pe sistem digestiv”.
Sa revenim la profesorul Gershon si la interesanta sa idee ca sistemul digestiv ar merita sa fie considerat un adevarat “creier”. De ce? Pentru ca tractul gastrointestinal are un sistem nervos autonom; este, spune specialistul, singura parte a corpului care poate functiona pe cont propriu. Daca este sectionat nervul vag, principala cale nervoasa care leaga creierul de sistemul digestiv, acesta din urma “va merge” inainte; azi stim ca el poate functiona independent atat de creier, cat si de maduva spinarii, gratie unui “echipament” special: sistemul nervos enteric. Se estimeaza ca sistemul digestiv are cca. 100 milioane de neuroni (la fel de multi ca maduva spinarii) si cca. 40 de neurotransmitatori – la fel de multi ca in creier.
90-95% dintre fibrele nervului vag transmit semnale de la sistemul digestiv la creier, si nu invers, punand sub semnul intrebarii afirmatia “creierul controleaza toate celelalte organe ale corpului”, cum am invatat noi la scoala. De fapt, cine controleaza pe cine? Exista cercetari care arata ca stimulind, nervul vag intr-un mod care imita semnalele transmise de la tractul gastrointestinal spre creier, pot fi imbunatite atat memoria si capacitatea de invatare, cat si dispozitia.
Poate nu exageram prea mult daca ne imaginam sistemul digestiv dotat cu un soi de inteligenta proprie. Acest al doilea creier al nostru pare sa recunoasca alimentele pe care le primeste si sa decida cum sa le prelucreze. Se ocupa de maruntirea si de amestecarea lor, elibereaza controlat enzimele necesare pentru descompunerea substantelor organice complexe, absoarbe proteinele, glucidele, lipidele, apa si mineralele, in functie de nevoile organismului, si se ocupa de problema reziduurilor. Si nu numai ca face toate aceste lucruri, ci ne si da raportul, trimitand in tot organismul semnale care, daca sunt descifrate corect, ne spun daca lucrurile, acolo inauntru, stau bine sau rau.
Multe dintre aceste semnale sunt mesaje pe care sistemul digestiv le transmite, astfel, intregului organism, informandu-l despre starea sanatatii generale si avertizandu-l, cum stie el, ca nu-i face bine sa manance cutare aliment, sau ca trebuie sa mestece bine mancarea, sau ca nu e cazul sa bea si doua beri dupa ce a indesat trei portii de inghetata.
Nu intotdeauna aceste mesaje sunt atat de explicite; uneori sunt dificil de inteles, iar aici intram pe terenul incetosat inca, dar fascinant, al legaturii dintre sistemul digestiv si anumite boli ce nu pareau a avea legatura cu digestia. Cercetari recente sugereaza ca maladii ca autismul, boala Parkinson si osteoporoza dau semne timpurii la nivelul intestinului; ca ar exista o legatura (inca nedescifrata) intre sindromul intestinului iritabil – maladie ciudata, putin inteleasa de medici si adesea rebela la tratament – si anumite afectiuni psihice ce pot merge pina la depresie; ca anxietatea, tulburarile de somn, problemele de memorie, senzatia de oboseala permanenta pot avea o origine neasteptata; disfunctionalitati la nivelul sistemului digestiv.
O posibila explicatie vine din sfera cercetarilor asupra microbiomului intestinal (sau flora intestinala, cum era numita cu un termen mai vechi), totalitatea microorganismelor ce traiesc permanent in intestinul uman. Studii recente arata ca anumite caracteristici ale acestui microbiom (care poate fi de mai multe tipuri, in functie de speciile de microroganisme care predomina) pot favoriza instalarea, la anumite persoane, a autismului, obezitatii, diabetului, probabil si a multor altor tulburari, inca neaflate.
O alta ipoteza este legata de serotonina, o substanta chimica de importanta vitala in organismul uman. Nivelul de serotonina influenteaza dispozitia, hranirea, somnul, comportamentele reproductive – pe scurt, e o substanta-cheie, iar dezechilibrele ivite in aceasta arie au consecinte uneori neasteptat de severe. Multa vreme s-a crezut ca serotonina e “apanajul” creierului, dar descoperiri mai noi au aratat ca, in realitate, la nivelul creierului se afla doar 2-3% din serotonina organismului, in vreme ce 90-95% se gaseste… Exact, in sistemul digestiv.
Suparatorul sindrom al intestinului iritabil, crede Michael Gershon, s-ar datora excesului de serotonina de la nivelul sistemului digestiv. La persoanele sanatoase, serotonina din sistem este indepartata de molecule transportoare specializate, produse in mucoasa intestinului. La persoanele ce sufera de amintitul sindrom, ar exista deficiente in acest proces; prin urmare, serotonina se acumuleaza in exces, ducand la episoade de diaree; apoi, receptorii de serotonina, nauciti de excesul de substanta, se blocheaza si asta duce la constipatie. De aici, alternanta de episoade de diaree si constipatie de care se plang multi dintre pacientii diagnosticati cu sindrom al intestinului iritabil. Si tot de aici decurge si tratamentul propus de profesorul Gershon: un fel de “antidepresive intestinale”, care sa normalizeze dinamica serotoninei la nivelul intestinului.
Tot implicarea serotoninei ar putea explica si faptul ca destule persoane ce sufera de sindromul intestinului iritabil au si probleme legate de starea psihica, uneori chiar depresii.
Dar, in afara unor cazuri cu adevarat grave de suferinte digestive sau de suferinte generalizate, cu origine digestiva, cazuri care necesita, evident, un tratement specializat, ce am putea face, in viata de zi cu zi, pentru a ne pastra sanatatea sistemului digestiv, de care depinde atat de mult sanatatea intregului organism? Michael Gershon recomanda, evident, o dieta echilibrata, sanatoasa (multe legume verzi, fibre alimentare solubile), dar si un interes mai mare fata de ceea ce ne comunica sistemul nostru digestiv: sa nu-i ignoram mesajele, sa le ascultam si sa incercam sa le intelegem.
Departe de a fi doar un “sistem de tevi” menit sa lase sa treaca hrana preschimbata deja in ceva la care ne gandim cu dezgust, sistemul digestiv este o complexa si extraordinara uzina vie, de al carei mers depinde mersul bun sau rau al celorlalte organe – da, chiar si al celor “nobile”, precum inima si creierul -, pana la nivelul celulelor si al componentelor subcelulare.
Nu s-o fi ocupind el cu gandirea inalta, cu poezia, cu inventiile, cu teoriile, precum creierul “de sus”, dar se ocupa cu ceva la fel de important: hraneste creierul, il tine in viata, ii pastreaza sanatatea, il mentine in forma optima pentru ca acesta sa se poata ocupa cu gandirea inalta, cu poezia, inventiile etc. Se pare ca e momentul sa ne incepem a ne gandi la sistemul nostru digestiv cu mai multa consideratie decat pana acum.

marți, 14 august 2012

Abstinenţa

Abstinenţa , o alegere corectă?


Am auzit de multe ori de abstinenţă, în diferite conjuncturi dovedite a fi superficiale pentru că, înainte să scriu acest articol, nu-mi mai aminteam nimic despre acest fenomen aparte de a ţi impune restricţii fiziologice. Ba, din contră, am realizat că mintea mea nu a magazionat decât vagi glume ce înglobau termenul abstinenţă, ca şi cum nici măcar nu ar mai fi o realitate actuală sau dacă ar fi oricum nu ar purta acest nume.

  Aşa că am dat câteva telefoane şi am căutat în mediul online, precum şi în cărţile pe care le tot primesc cadou de când am început să scriu despre relaţii şi sex. Făcând o scurtă paranteză fictivă, trebuie să vă mărturisesc că este mai interesant decât îmi imaginam să abordez domeniul sexual: unii dintre cei care află devin instantaneu mitocani, alţii tratează problema cu seriozitate şi cei mai mulţi manifestă o relaxare distractivă în timp ce îmi dau idei de subiecte, îmi completează articolele, dezbat cu pasiune detalii picante, se regăsesc ca exemple, mă complimentează cu  diferite cărţi de specialitate.... Câteodată e ca şi cum aş scrie despre ceva ce toţi şi-ar dori să scrie măcar câteva rânduri, dar pe care conduita îi împiedică. 

Aşadar, azi vorbim despre enigmatica abstinenţă! Încă actuală...

De ce alegi abstinenţa?

Studiile medicale au demonstrat că mulţi tineri aleg voit perioade de abstinenţă. Şi de la persoană la persoană, abstinenţa are alte valenţe.

Există abstinenţa cu scopul de a păstra starea de virginitate şi mulţi dintre cei care abordează acest tip de abstinenţă evită orice fel de contact sexual sau de orice fel de comportament sexual.

Uneori oamenii aleg abstinenţa ca atuu în faţa implicării emoţionale, mai ales la începutul relaţiilor. Refuzul unor partide de sex te păstrează ceva mai detaşat de primele complicaţii.

Pentru alţii, abstinenţa înseamnă evitarea unei sarcini nedorite sau protejarea faţă de bolile transmise pe cale sexuală.  

Mai mult, sexologii recunosc că în jur de 30 de zile de abstinenţă sexuală pot fi extrem de benefice pentru sănătatea fiecăruia.

Abstinenţa sexuală moderată, un bun necesar

Scriitorul şi sexologul Ian Kerner, cel care a publicat cartea "Sex Detox" a explicat avantajul abstinenţei sexuale prin cel mai important argument: nevoia fizică şi psihică de înnoire. După 30 de zile lipsite de erotism, sexualitatea ţi se va părea apreciabilă, te vei simţi mai tânăr şi mai energic, mai impulsionat în propria ta viaţă sexuală, spune doctor Ian Kerner.

Dintr-o perspectivă strict medicală, femeile care evită activitatea sexuală până după terminarea adolescenţei, scad riscurile de a manifesta boli cu transmitere sexuală care pot duce la infertilitate sau cancer de col uterin. Apoi, adolscentele abstinente au dat dovadă de activitate intelectuală mai performantă.

Numărul vaginitelor şi a infecţiilor urinare poate fi diminuat prin perioade de abstinenţă sexuală.

Dar, asta nu înseamnă că viaţa sexuală activă în ansamblu ei dăunează sănătăţii tale, nici pe departe. Pentru a descoperi avantajele sexului citeşte "Beneficiile sexului pentru minte şi corp".

Înseamnă doar că abstinenţa sexuală practicată cu moderaţie este nu numai inofensivă, ci şi vivifiantă.

Efectele abstinenţei în cuplu

Câteva zile de post negru în dormitor oferă unui cuplu un aer nou şi, ca orice lucru nou, un surplus de inedit de arome. Implicaţi în vârtejul cotidian al unei relaţii, nici nu realizăm când pasiunea cedează locul rutinei. În plus, abstinenţa sexuală ar putea să vă ofere timp pentru celelalte detalii din relaţia voastră, detalii ceva mai spirituale. Timp în care puteţi descoperi frumuseţea unei iubiri platonice.

Se spune că tocmai controlul instinctelor sexuale ne distinge de animale...Şi se mai spune că abstinenţa poate fi o formă de studiere şi cizelare a fidelităţii.

Abstinenţa sexuală pe termen scurt  creşte libidoul bărbatului şi creează dorinţă şi tensiune pentru ambii parteneri.

Sex şi Știinţă sau obișnuință !

Ne-am obişnuit să atribuim zonelor genitale toate reacţiile, trăsăturile, senzaţiile care definesc conceptul sex – sexualitate
Adevărat, dar nu complet! Dictonul “sexul începe de la creier” este ştiinţific susţinut de adevărul general valabil „creierul controlează tot”. Iar clişeul “creierul este cel mai mare organ sexual” nu este mai puţin adevărat numai pentru că este repetat frecvent de ani la rând.

Ce-i drept mecanismul rolului pe care creierul îl are în timpul sexului nu este vizibil, cum nici nu poate răspunde unui simţ tactil aşa cum alte organe sexuale o fac, dar spectacolul de lumini al anumitor părţi ale creierului în timpul actului sexual - cu precădere în timpul orgasmului - le-a arătat neurologiilor ce mult înseamnă creierul pentru sex şi sexul pentru creier.

Printre primele descoperire ale oamenilor de ştiinţă, cele mai interesante au fost cele care ne-au demonstrat asemănările şi deosebirile între creierul bărbaţilor şi cel al femeilor atunci când vine vorba de sex. Este fascinant cum o experienţă subiectivă şi atât de intimă cum este cea a orgasmului este, de fapt, extrem de similară pentru un bărbat şi o femeie. Chiar dacă există unele diferenţe anatomice în sexualitatea masculină şi cea feminină, atât femeile cât şi bărbaţii simt plăcere fizică cam în acelaşi mod.
Cu ajutorul unor scanări ale creierului sau, mai precis spus, folosind tehnologia imagistică medicală, cercetătorii au descoperit o altă latură a creierului uman, una fierbinte şi sexy, la feminin şi la masculin:

Să fie linişte pentru doamne!
Creierul de sex feminin reacţionează în timpul orgasmului "tăcut". Concret, cortexul prefrontal stâng şi cortexul prefrontal dorsal par a fi nişte zone dezactivate. În mod surpinzător, aceste zone sunt în mod obişnuit şi cele implicate în acţiuni solicitante cum ar fi auto-controlul şi judecata socială.
Creierul bărbatului şi orgasmul
Când a venit rândul bărbaţilor, oamenii de ştiinţă au descoperit că, în timpul orgasmului, există o parte a creierului cu cel mai mare grad de activitate, zona ventral tegmentală care, şi mai interesant, este responsabilă cu eliberarea dopaminei. Dopamina este poreclită "chimicala plăcerii" şi este eliberată în cantităţi mari ori de câte ori cineva (femeie sau bărbat) întreprinde acel ceva perceput-simţit ca o plăcere.


Femei şi bărbaţi, în acelaţi timp...
Una dintre similitudinile importante între creierul unui bărbat şi cel al unei femei constă în aproape lipsa sentimentelor, golul emoţionalului în momentul stării de orgasm. Ceea ce dovedeşte că starea de orgasm, deşi este corelată cu activităţi diferite ale creierului, ea este resimţită foarte asemănător în ambele cazuri.
Afectivitatea, ba-i aici, ba nu-i aici
Cunoscute de când lumea ca fiind acele fiinţe al căror centru emoţional este puternic dezvoltat, femeile suprind clasica teorie cu reacţia lor din timpul sexului. Deşi dornice să fie conectate emoţional cu partenerul înainte şi după partida de sex, în timpul actului sexual se pare că reprezentantele sexului frumos fac o pauză.
Creierul femeilor: sex prin puterea gândului
La categoria diferenţe, putem încadra foarte bine şi "cugetarea" din timpul sexului, posibilă la femei şi mai greu de realizat la bărbaţi. O femeie îşi poate induce starea de orgasm prin procesul de a gândi, în timp ce bărbaţilor le este greu sau uneori chiar imposibil. Când femeile îşi imaginează o zonă erogenă stimulată se activează cortexul senzorial exact ca atunci când zona chiar este excitată fizic. Şi femeile pot ajunge la starea de orgasm numai gândind aşa...

10 iulie 2012Bianca DragomirRedactor