Fructele si zarzavaturile au certe valori nutritive si calorice. Este bine de stiut, in acest sens, ca sub raport caloric, de exemplu, 100 de grame de struguri de buna calitate echivaleaza cu o cantitate similara de carne slaba de vaca sau de peste. In acelasi timp, merita a sti ca banalul cartof se constituie in materia prima a celei de-a doua piini a spetei umane;
Tot legumele si fructele se constituie intr-o importanta sursa de energie pentru organism, si asta gratie in primul rind glucidelor pe care le contin, in special glucozei, levulozei si fructozei, pe departe cel mai asimilabil pentru organism dintre toate zaharurile existente in cadrul naturii verzi;
in aceeasi masura, fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de vitamine, si inca de o mare varietate;
tot fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de oligoelemente, deci de saruri minerale, alte elemente nutritive indispensabile vietii, asemenea vitaminelor;
fructele si legumele reprezinta, de asemenea, cele mai mari depozitare dintre elementele nutritive pe care ni le pune la dispozitie natura verde, in ceea ce priveste continutul in fibre alimentare, deci in celuloza. Or, sa nu uitam ca aceste fibre alcatuiesc cel de-al saptelea stilp de rezistenta al alimentatiei umane, ceilalti stilpi fiind reprezentati de glucide, proteine, lipide, apa, vitamine si de sarurile minerale. Prin marea lor bogatie in fibre alimentare, deci in celuloza, fructele si zarzavaturile sint stimulente de prim ordin ale tranzitului intestinal, tranzit cu implicatii dintre cele mai deosebite in ceea ce priveste echilibrul somatic, deci corporal, ca si in ceea ce priveste echilibrul psihic si starile de spirit. Mai e nevoie oare sa precizam, in acest sens, in ce masura constipatia generata de lipsa de celuloza din continutul intestinal asterne patul diverselor suferinte si al diverselor stari de spirit negative?
Telina si cicoarea sint aperitive, adica sporesc apetitul; ca ridichile si salata sint depurative, adica contribuie la curatirea interna a organismului; ca sparanghelul, prazul, pepenii si fructele in general sint diuretice, adica favorizeaza eliminarea urinii; ca usturoiul si ceapa sint, la rindul lor, printre altele si vermifuge, adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; ca varza rosie este expectoranta, in vreme ce cea alba, gratie vitaminei U pe care o contine in cantitati semnificative, este cicatrizanta pentru ulcerele tubului digestiv; ca anghinarea este colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei, contribuind pe aceasta cale la optimizarea digestiei intestinale
Fructele, si dintre acestea in special merele, consumate fie coapte fie rase, fie sub forma de zeama, s-au dovedit de o mare utilitate in tratamentul colitelor si enterocolitelor, mai ales cind acestea tin de virsta copilariei, si asta gratie sarurilor de pectina pe care aceste fructe le contin, si in special acestui constituent deosebit al acestor saruri, reprezentat de pectatul de nichel;
Fructelor si zarzavaturilor le mai sint proprii certe proprietati uricolitice, respectiv de dezintegrare in organism a acidului uric, de unde indicatiile acestor elemente, tinind de natura verde, in tratamentul artritelor ca si al litiazelor renale.
Despre sucurile din fructe
Cum insa atit fructele si zarzavaturile sint suportate mai cu dificultate de catre unii, din cauza unor particularitati reactive ale tubului digestiv, sau din cauza unor suferinte ale acestuia, se impune ca, in aceste situatii, sa beneficiem de proprietatile lor complexe, pe linie nutritiva si sanogenetica, consumindu-le sub forma de sucuri. Sucurile de fructe, caci in special acestea se bucura de o larga 
utilizare, se obtin prin stoarcerea fructelor sanatoase, ajunse la maturatie, stoarcere care se poate realiza fie pe calea mijloacelor celor mai simple, fie pe calea mijloacelor cele mai sofisticate, constind in mixere etc. Este ideal, ca sucurile de fructe sa fie consumate in stare proaspata, respectiv imediat sau numai la scurt timp dupa prepararea lor. Cind, din diverse motive, aceste sucuri nu sint consumate imediat dupa prepararea lor sau la scurt interval dupa aceasta este de presupus, ca ele vor fi afectate de fermentatia alcoolica sau vor fi deteriorate pe calea diversilor agenti poluanti, a diverselor ciuperci si levuri, care vor contribui la degradarea lor calitativa. De unde se impune asigurarea stabilitatii lor.
In ce afectiuni se folosesc mai ales
Dar, indicatia absolut majora pe aceasta linie vizeaza in special pe cei care, suferind de gastrite, ulcere gastro-duodenale si enterocolite, iar numarul acestora este dupa cum stim foarte numeros, tolereaza mai cu dificultate componenta celulozica a fructelor, dupa cum stim foarte bine reprezentata in perimetrul acestor produse naturale, sau cel putin a unora dintre ele. Consumul de fructe sub forma de sucuri, vizeaza insa o paleta mult mai larga de boli, si, implicit de bolnavi, boli ca obezitatea, ateromatoza si dislipidemia - boli ce se caracterizeaza prin cresterea grasimilor totale din singe sau numai a unor fractiuni lipidice de genul trigliceridelor si a colesterolului; mai beneficiaza de actiunea sucurilor de fructe si cei care sufera de diabet, anemie, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, litiaza biliara si renala cu acid uric, alte boli hepatice si renale, ca si diverse afectiuni intestinale.
Care este compozitia lor
In compozitia fructelor si legumelor intra in primul rind apa, si anume, in proportie de 80-90 la suta. Bogat reprezentate sint si glucidele si levuloza, dupa cum stim foarte folositoare pentru organism. Urmeaza
in ordine acizii organici, mai ales cel malic, tartric si citric, care sint metabolizati si transformati in organism in carbonati alcalini. Continind cantitati importante de acizi organici, care le confera gustul caracteristic, sucurile de fructe si legume au actiune alcalinizanta asupra tumorilor organismului si asta intrucit acizii sint metabolizati in saruri alcaline.
De exemplu, 1 kg de capsuni aduce in organism baze cit 9 g bicarbonat de sodiu; 1 kg de struguri cit 6 g bicarbonat, iar 1 kg de suc de lamiie, cit 4 g bicarbonat.
Bine reprezentate in sucuri sint si vitaminele, mai ales cele hidrosolubile de genul vitaminei C, B1 si B2. In cantitati mai reduse se gasesc si vitamine liposolubile. Acestea aflindu-se mai ales in fructele oleaginoase ca migdalele, nucile si maslinele. Alte fructe ca lamiia, portocalele, mandarinele, migdalele, nucile si caisele, au cantitati reprezentative de vitamina A, mai ales sub forma de provitamina de genul carotenului. Este bine de stiut, ca unele vitamine se pot distruge in cursul pasteurizarii si sterilizarii sucurilor, ca si prin conservarea lor indleungata, de unde necesitatea consumarii in stare proaspata.
Tot bine reprezentate in sucurile de legume sint si oligoelementele minerale, care se gasesc fie sub forma de saruri organice solubile, fie sub forma de saruri anorganice. Dintre oligoelemente in cantitate mai mare se afla potasiul, calciul si magneziul. Sodiul se gaseste in fructe si legume in general in cantitati mici. Sarurile minerale contribuie la actiunea alcalinizanta a sucurilor.
Sucul de struguri poate acoperi 90-95 la suta din necesitatile de vitamina C ale organismului.
-Sucul de rosii este si el bogat in acid ascorbic, respectiv in vitamina C, apoi in caroten, fier si potasiu. Acest suc stimuleaza secretiile digestive, motiv pentru care luat inainte de masa este aperitiv, ca si sucul de telina. Sucul de rosii reprezinta, in plus, o bautura reconfortanta, cu indicatii speciale in anemii si convalescenta.
-Sucul de varza alba reprezinta la rindul sau un bogat rezervor de vitamina C, de derivati sulfurosi cu marcata activitate antimicrobiana, ca si de saruri. Contine, de asemenea un principiu activ cu actiune antitiroidiana, ca si un factor cicatrizant in ceea ce priveste ulcerele gastroduodenale.
-Sucul de morcovi impresioneaza prin calitatile mari de caroten, motiv pentru care se bucura de mare trecere in toate bolile tributare lipsei sau insuficientei de vitamina A din organism.
-Sucul de ridichi negre da rezultate excelente in colecistitele si angiocolitele cronice, mai ales insotite de constipatie, exercitind efecte benefice asupra peristatismului intestinal, ca si asupra musculaturii netede a canaliculelor biliare, usurind in felul acesta secretarea bilei.
Olivia a găsit rețeta naturistă a vaccinului antigripal.
1/4 cana usturoi pisat
1/4 cana ceapă tocată
1/4 cană ardei iute tocat
1/4 cană ghimbir ras
3 linguri de hrean ras
1 lingura cuișoare pisate
750 ml oțet organic de mere
Se așează totul într-un borcan de 1, 5 litri. Se completează cu oțet și se lasă la infuzat peste noapte. Se iau două-trei-patru linguri, la fiecare masa”, este rețeta magică a Oliviei Steer. Iar câţiva dintre „followerii” vedetei au pus-o în aplicare şi susţin că „funcţionează!”
Sursa: Olivia Steer
Fructe
Se foloseste frunza si fructul.
Contine: tanin, acid citric, malic, tatric, bezoic, zahãr, pectinã, pectozã, albuminoide, materie colorantã, factori vitaminici P.
PROPRIETÃTI:
Astringent antiseptic, antiputrid, bactericid, dizolvant uric, ocrotitor ai peretilor vasculari, antisclerotic, antidiabetic.
INDICATII:
A. UZ INTERN:
Enteritã, diaree, dizenterie, putrefactii intestinale, hemoragii prin fragilitatea capilarã, retinopatii, aterosclerozã, tulburãri circulatorii, diabet, insuficientã biliarã.
B. UZ EXTERN:
Stomatite, faringite, afte.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Boabe bine coapte, consumate crude, sau sub formã de jeleuri, marmelade.
* Decoct - o lingurã de fructe la o ceascã de apã, fiierte 5 minute, infuzate 15 minute; se strecoarã prin presare; se consumã 2-6 cesti pe zi.
* Tincturã de afine - 100 gr. afine, 1 litru rachiu, se lasã la macerat 15 zile. Se consumã 2-5 gr. pe zi, în putinã apã, înainte de mese, indicat pentru afectiuni catarale, diaree, scrobut.
B. UZ EXTERN:
* Decoct - o manã de fructe la un litru de apã, se fierbe panã scade la jumãtate. Se foloseste la clãtitul gurii, împotriva stomatitelor, faringitelor, aftelor, la spãlarea exzemelor, sub formã de comprese în cazul hemoroizilor.
* Frunzele au proprietãti hipoglicemiante, se folosesc în infuzie, sau decoct, în doze de 30-40 frunze la litrul de apã.
ALUNA (CORYLUS AVELLANA)
Contine cea mai mare cantitate de materii grase, azotate, de asemenea calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, clor, sodiu, fier, cupru, vitaminele A, B.
PROPRIETÃTI:
Foarte nutritivã si energeticã, Digerabilã, dizolvant al calculilor, Vermifug.
INDICATII:
Adolescentã, crestere, sarcinã, sporturi, tuberculozã, litiazã urinarã, colici nefritice, tenie.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Fructul ca atare.
* Ulei de alune - o lingurã dimineata timp de 15 zile, contra teniei.
* Extract fluid de frunze - 60-80 picãturi pe zi, contra varicelor, edemelor gambelor, are actiune vasoconstrictoare si tonifiantã.
* Are efect antiepileptic, se consumã esenta de alun, sau uleiul heraclin.
B. UZ EXTERN:
* Comprese din infuzie de frunze, aplicatã pe plãgi, ulcere ale gambei.
ANANASUL (ANANAS SATIVUS)
Contine: apã, în proportie de 75,7 %, materii 
azotate 0,68 %, materii gazoase 0,06 %, materii zaharate 18,4%, materii extractive 4,35%, celuloza 0,57%, cenuse 1,24% acizi citric malic, vitaminele A, B, C, o drojdie si un ferment, iod, magneziu, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf.
PROPRIETÃTI:
Nutritiv, stomahic, diuretic, dezintoxicant, sporeste potenta sexualã.
INDICATII:
Anemie, crestere, convalescentã, demineralizare, dispepsii, intoxicatii, aterosclerozã, artritã, gutã, litiazã, obezitate.
MOD DE FOLOSIRE:
* Fructul foarte copt.
* Suc.
ANGHINAREA (CYNARA SCOLYMUS)
Contine: protide, lipide, zaharuri, insulinã, apã, mangan, fier, fosfor, vitamina A.
PROPRIETÃTI:
* Foarte digerabilã, mai ales crudã, energetic, stimulent, aperitiv, tonic hepatic, tonic cardiac, depurativ sanguin, antitoxic, diuretic, împiedicã secretia lactatã.
INDICATII:
* Astenie, surmenaj, crestere, insuficientã hepaticã, renalã, litiazã, reumatism, gutã, artrite, intoxicatii, infectii intestinale.
MOD DE FOLOSIRE:
*In ciorbe, fierte.
* Crudã, în caz de diaree.
* Rãdãcina de anghinare este diureticã, se consumã în decoct cu vin alb. Se recomandã pentru tratarea reumatismului, gutei, litiazei, icterului.
* Frunza (extrasul din frunzã), are efect asupra sistemului sanguin, circulator, renal.
ZMEURA (RUBUS IDAEUS)
Contine: apã, materii azotate, materii grase, materii extractive, zaharuri, celulozã, cenusi, acid citric, malic, salicilic, fragarinã, vitamina C. Datoritã levulozei este indicat diabeticilor.
PROPRIETÃTI:
Tonic, stomahic, aperitiv, depurativ, diuretic, laxativ, sudorific, rãcoritor.
RECOMANDARE:
Astenie, dispepsii, dermatoze, gutã, constipatie, insuficienta transpiratiei, afectiuni febrile, temperamente bilioase.
MOD DE FOLOSIRE:
* Fructul ca atare.
* Sucul de zmeurã, cu cel de coacãze, diluat în apã, este rãcoritor în stãri febrile, infectioase, rujeolã, scarlatinã, greutate gastrointestinalã, inflamatii urinare, febre bilioase.
* Frunzele au proprietãti astringente, diuretice, laxative.
* Salatã de zmeurã, fragi, coacãze, îndulcitã, sampanizatã, consumatã rece.
* Jeleu, gem.
In aceasta carte sunt prezentate:
- 34 de fructe (incepand cu afina, aluna, ananasul, anghinarea si terminand cu smochina, strugurii si zmeura)
- 21 de legume (arahida, arpagicul, bostanul ... telina, usturoiul, varza)
- 12 cereale (floarea soarelui, graul, hrisca ... orzul, ovazul, secara)
- 98 de plante medicinale (anasonul, asmatuiul, albastrelele, arnica ... urzica, vascul, valeriana, volbura)
De asemenea, in cartea mentionata veti mai gasi:
- 30 de ceaiuri medicinale de larga circulatie (antiastmatic, antibronsitic, anticolitic ... sedativ, sudorific, tonic)
- zeci de retete de bauturi (sucuri, siropuri, infuzii, decocturi) avand proprietati terapeutice deosebite in tratarea unor afectiuni diverse (cardiovasculare, respiratorii, digestive, urinare etc.)
- 149 de termeni de specialitate definiti pe intelesul tuturor (abces, acnee, acuitate, acut, analgezic .... varice, venotonic, vasodilatator)
- 32 de plante medicinale folosite in industria farmaceutica (aloe, angelica, brandusa, ciumafaie .... spanzul, toporasii, vinarita)
- index alfabetic al afectiunilor, descrierea plantelor medicinale utilizate in fiecare caz si actiunea lor (abcese, acnee, aftoza bucala, amigdalite ... ulcer, urticarie, varice, viermi intestinali)
AFINA (VACCINIUM MYRTILLUS)
Legume
Arpagicul (ALLIUM SCHOENOPRASUM)
Este o liliacee, ca si usturoiul, ceapa, prazul. Toate contin o esentã sulfuratã. Se gãsesc proprietãti analoge sau comparabile.Contine: siliciu, esentã sulfuratã.
PROPRIETÃTI: Antiputrid, digestiv, anticanceros.INDICATII: Util în caz de dispepsii si de fermentatii intestinale.MOD DE FOLOSIRE: in salate si aperitive.
Bostanul si pepenele tamaios (CURCUBITA PEPA, CURCUBITA MOSCHATA)
Existã numeroase specii, cum ar fi: bostanul de Brazilia, pepenele tãmaios de Marsilia, dovleacul galben,
dovleacul rosu, cel gri, verde, dovleacul turban, cel din America. La toate aceste tipuri se foloseste miezul precum si semintele.
Contine: leucina, tirozina, peporezina, vitamina B, provitamina A, fosfor.
PROPRIETÃTI: Nutritiv, sedativ, rãcoritor, emolient, pectoral, laxativ, diuretic.
INDICATII:
Astenii, infectii urinare, insuficienta renalã, hemoroizi, dispepsii, enterite, dizenterie, constipatie, afectiuni cardiace, insomnii, diabet.
MOD DE FOLOSIRE:
a) UZ INTERN:
* Crud, amestecat cu aperitive, în supe, înnãbusit.
* Un pahar de suc dimineata, pe nemancate, ca laxativ.
* Se piseazã 50 gr. de seminte, se amestecã cu miere. Se foloseste în 3 reprize, din jumãtate în jumãtate de orã. Dupã o orã, se bea o infuzie de ceai purgativ, pregãtit dupã cum urmeazã: 1 linguritã de coajã de crusin la o ceascã mare de apã, care se dã în clocot 2 - 3 minute.
* Semintele, împreunã cu cele de castravete, de pepene galben, decojite si pisate se fierb în apã sau lapte. Emulsia este calmantã si rãcoritoare, are efect împotriva insomniilor, durerilor inflamatorii ale cãilor urinare.
b) UZ EXTERN:
* In cataplasme, contra arsurilor, a inflamatiilor, abceselor, a cangrenei senile.
Este cea mai pretioasã legumã pentru om.
PãrtI utilizates: pulpa, sucul, frunza uscatã, semintele.
Contine: vitaminele A, B, C, caroten, zaharuri, dextrozã, sãruri minerale, fier, fosfor, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom, asparagina.
PROPRIETÃTI:
Tonic, remineralizant, antianemic, întãreste 
imunitatea naturalã, factor de crestere, antidiareic, antiputrid, cicatrizant gastric, depurativ, fluidifiant biliar, pectoral, diuretic, favorizeazã lactatia, vermifug, cicatrizant al rãnilor, întineritor al tegumentelor.
INDICATII:
A. UZ INTERN:
Astenii, tulburãri de crestere, demineralizare, rahitism, carii dentare, anemii, insuficientã a acuitãtii vizuale, enterocolite, infectii intestinale, diaree, colibacilozã, ulcer gastro-duodenal, hemoragii gastro-intestinale, constipatie, afectiuni pulmonare (tuberculozã, bronsite cronice, astm), scrofulozã, reumatism, gutã, litiazã, aterosclerozã, insuficientã hepato - biliarã, icter, insuficienta lactatiei, dermatoze, parazitI intestinali (tenia), prevenirea bolilor infectioase, degenerative, prevenirea îmbãtranirii, a ridurilor.
B. UZ EXTERN:
Plãgi, ulcere, arsuri, furuncule, dermatozã, eczeme, pecingine, degerãturi, crãpãturi, cancerul sanului (pentru ajutorare).
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Suc de morcovi cruzi. Intre 50-500 gr. pe zi, dimineata si seara. Pentru copii se dilueazã cu apã.
* Amestecat cu lapte - expectorant.
* Supã dintr-un kg. de morcovi, fierti de douã ori, într-un litru de apã, si paserat - contra constipatiei.
* Supã din 500 gr. morcovi, fierti într-un litru de apã, paserati, se adaugã apã clocotitã si lapte panã se ajunge la un litru de compozitie, se adaugã 1 linguritã sare marinã - împotriva diareei infantile. Se pãstreazã la rece.
* Pentru o mai bunã mineralizare a organismului copiilor, se va da un terci de cereale cu supã de frunze uscate de morcovi.
* Impotriva gazelor intestinale, ca stimulent, aperitiv, diuretic - se folosesc semintele. O infuzie dintr-o lingurã de seminte la o ceascã de apã datã în clocot.
B. UZ EXTERN:
* Decoct de morcovi, aplicatii de morcovi dati pe 
rãzãtoare, cataplasme de frunze proaspete pisate, lotiuni din decoct de frunze proaspete - pentru abcese, cancerul sanului, plãgi recente, ulcere ale gambei, arsuri, furuncule.
* Decoct de frunze de morcovi în gargarã - pentru afte, abcese ale gurii, bãi sau spãlãturi în degerãturi, crãpãturi.
* Lotiuni cu suc de morcovi pentru îngrijirea fetei, a gatului (cu lãptucã, rosie, castravete, fragi). Dau suplete si prospetime. Impotriva aparitiei ridurilor.
Morcovul reprezintã un puternic factor de echilibru.
Contine: feculã verde, albuminã vegetalã, rãsinã, extrace gomos, extract solubil în apã si alcool, sulfat nitrat de potasiu, oxizi de fier, sulf, protide, lipide, glucide, minerale ca fosfor, calciu, fier, vitaminele B2 , PP, D2 , A.
PROPRIETÃTI:
A. UZ INTERN:* Anemie, slãbiciune generalã, aefctiuni respiratorii, gastrice, intestinale, tratarea alcoolismului, a ulcerelor gastruce sau duodenale cu ajutorul substantei extrase "glutamina", antibiotic, colite ulceroase, remineralizant, antiscorbutic, întretine nutritia tesuturilor, întarzie semnele exterioare de îmbãtranire, factor de echilibru nervos, dezinfectant, tonifiant, previne cancerul, energetic, paraziti intestinali.
B. UZ EXTERN:
* Crãpãturi, degerãturi, contuzii, plãgi diverse, ulcere ale gambei, cangrene, necroze, arsuri, eczeme, acnee, tumori albe, afectiuni vasculare, hemoroizi, flegmoane, panaritiu, furuncule, abcese, nevralgii reumatismale, migrene, cefalee.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:* Crudã sau înãbusitã, suc proaspãt - în caz de acnee, alcoolism, anemie, artrite, colite, betie, cirozã, demineralizare, constipatie, stãri depresive, dureri musculare, reumatismale, eczeme, enterite, gripã, infectii intrestinale, litiazã urinarã, nervozitate, rahitism, scrobut, seboree, ulcer gastric, viermi intestinali.
* Bronsite cronice - decoct cu 60 gr. varzã fiertã o orã în 0,5 litri apã, cu un adaus de 70 gr. miere .
B. UZ EXTERN:* Antrax, abcese, furuncule - se aplicã frunze crude.
* Acnee - lotiuni din suc proaspãt.
* Afectiuni ale gambelor - frunze de varzã crude, aplicate pe zona dureroasã.
* Arsuri - aplicãri de frunze proaspete de varzã.
* Astm bronsic - aplicatii de frunze proaspete de varzã pe piept, pe gat, omoplati.
* Congestie cerebralã, insolatie - aplicarea frunzelor de varzã crude pe crestet, ceafã.
* Dureri musculare, reumatice - se aplicã 3-4 straturi de frunze de varzã, se acoperã cu un material cãlduros; se reînnoiesc de 3 ori pe zi. Se mai pot aplica cataplasme cu frunze fierte în vin alb.
* Mãsti de frumusete - aplicãri de frunze 1 orã, dar se recomandã pãstrarea pe toatã durata noptii.
Îmbătrânirea
Este un proces fiziologic normal, la nivelul anumitor aparate şi sisteme. După vârsta de 60 de ani se observă cele mai multe dintre efectele îmbătrânirii, dar ele pot fi întârziate prin câteva manevre simple.
Renunţaţi la fumat. Ţigara este principalul vinovat de o lungă listă de afecţiuni ale inimii, plămânilor, ficatului şi ale altor organe, fiind acuzat şi de scăderea duratei de viaţă a fumătorilor.
Consumaţi cu moderaţie băuturi alcoolice. Alcoolul ajunge în toate celulele corpului, distruge genele şi afectează ficatul.
Respectaţi programul de somn. Organismul are nevoie de 8 ore de somn pe zi pentru a-şi repara celulele şi a odihni inima.
Adaptaţi alimentaţia la corp.
Renunţaţi la grăsimile saturate. Încercaţi o dietă de 2 săptămâni fără carne, fără prăjituri şi îngheţate. Consumaţi cereale integrale, fructe şi legume şi peşte gras - somon, macrou, sardine, care inhibă activitatea distructivă pe care radicalii liberi o au asupra celulelor.
Schimbaţi-vă modul de a privi îmbătrânirea. Persoanele care privesc pozitiv îmbătrânirea trăiesc, în medie, cu şapte ani mai mult decât cei care sunt îngrijoraţi de înaintarea în vârstă.
O reacţie chimică ce produce îmbătrânirea este procesul numit glicozilare. Zahărul se leagă de proteină în interiorul celulelor, făcându-le rigide şi tulburi în loc de limpezi şi elastice. Glicozilarea determină apariţia cataractei şi rigidizează articulaţiile. Aceasta poate fi scăzută prin reducerea glucidelor (zahărului) din alimentaţie.
Corpul poate fi menţinut puternic şi elastic prin exerciţii fizice ca mersul pe jos, înotul şi gimnastica aerobică.
Cura cu argilă
Cura cu argilă, pe care o puteţi folosi de două ori pe an, pentru detoxifierea organismului şi cura cu grâu încolţit sunt două metode simple de tratament şi întreţinere pentru persoanele în vârstă, slăbite de boli sau cu o vitalitate scăzută.
Argila sau lutul este un pământ fin, ale cărui granule au dimensiuni microscopice şi se găseşte în straturile profunde ale solului. Acest pământ are, folosit intern şi extern, calităţi medicinale deosebite.
Argila are un rol important în menţinerea stării de sănătate şi de echilibru a organismului, prin mai multe mecanisme, printre care cel mai important este acela de detoxifiere. Datorită capacităţii sale de absorbţie, argila acţionează ca un fel de burete în organism. Se îmbibă cu toate materiile nocive de pe calea digestivă, materii nocive care apoi sunt eliminate prin urină şi fecale. Curăţă stomacul, vezica biliara şi ficatul, intestinele, protejează rinichii şi vezica urinară.
Prepararea se face foarte uşor, o doză obţinându-se dintr-o jumătate de pahar de apă rece la care se adaugă o linguriţă de argilă. Se lasă să stea 4-5 ore, după care se poate folosi.
Amestecul cu argilă nu se prepară în vase de metal, plastic sau teflon, ci numai în vase de porţelan sau lemn.
În primele şapte zile se bea, înainte cu 20 de minute de fiecare masă numai apa limpede din paharul cu argilă, fără sedimentul de pe fundul paharului. După o săptămână se bea tot conţinutul paharului, amestecând apa cu argilă cu o linguriţă, astfel încât să se omogenizeze. Administrarea se face înainte de masă, fiind luate în total 1-3 doze pe zi, pe tot parcursul tratamentului.
Durata tratamentului de dezintoxicare este de 21 de zile.
Cura cu argilă pentru tratarea anumitor boli
Atunci cand argila se foloseşte pentru tratamentul unor boli cronice, doza rămâne neschimbată - o linguriţă de argilă la un pahar de apă, luându-se zilnic două-trei doze. Perioada de acomodare, în care se bea doar apa limpede, fără argila de pe fundul paharului, este de doar trei zile, după care se consumă apa cu argila omogenizată. În funcţie de tipul bolii, se face cura cu argilă între 10 şi 21 de zile pe lună.
Pe parcursul curei cu argilă se ţine un regim alimentar cu grad redus de toxicitate, din care se elimină carnea, grăsimile, cafeaua, băuturile alcoolice, condimentele. Se vor consuma legume, fructe şi zarzavaturi proaspete, sucuri naturale de legume şi fructe.
Cataplasme cu argilă
Într-un vas de sticlă, de lemn sau de ceramică se amestecă argila cu apă caldă şi cu cantităţi mici de uleiuri, tincturi sau macerate de plante până se obţine o pastă densă. Se pun cataplasme pe zonele afectate, puţin mai mari decât suprafaţa respectivă. Cataplasmele se aplică reci (pe regiuni inflamate sau pe partea de jos a abdomenului) şi călduţe pe regiunea ficatului, pe rinichi, pe vezică, pe oase.
Băi de argilă
Pentru o cură se folosesc 10 pungi de argilă (a 1 kg). În prima zi se pun în cadă 2 pungi de argilă peste care se adaugă puţină apă, până se înmoaie argila. Apoi se adaugă apa caldă şi se face baie, timp de 20 de minute.
A doua zi se scoate apa din cadă cu un furtun şi, peste argila rămasă, se mai adaugă 2 pungi. Se înmoaie, apoi se adaugă apă caldă şi se face baie. În următoarele 3 zile se procedează la fel. Din a şasea până în a douăsprezecea zi baia se face practic cu întreaga cantitate de argilă. Există mai multe tipuri de argilă:
Argila verde conţine hidroxid de fier, Ca, Mg, K şi Mn. Are o mare putere absorbantă, motiv pentru care este frecvent folosită.
Argila roşie este argilă oxidată, bogată în oxid de fier, se foloseşte în tratarea anemiilor şi a bolilor de sânge.
Argila galbenă este mai rar utilizată, are o formulă asemănătoare cu cea verde.
Argila albă are o putere de absorbţie mai scăzută decât cea verde, este potrivită pentru tratamentul de început cu argilă.
Argila albastră este folosită mai ales în uz intern.
Argila gri este cea mai periculoasă (citotoxică). Poate conţine între 25 şi 75 la sută cuarţ.
Cura cu grâu încolţit
100 de grame de germeni de grâu conţin fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%), vitaminele A, B, E, D, PP, enzime şi anumiţi hormoni vegetali.
Cura cu grâu încolţit trebuie să dureze mai mult de o lună pentru a-şi dovedi eficienţa. Efectele maxime se observă după trei luni de la începerea tratamentului.
Adulţii pot consuma 3 - 6 linguri pe zi, iar pentru copiii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani doza este de 1-2 linguri pe zi.
Germenii de grâu se administrează dimineaţa, pe stomacul gol. 100 g de grâu se spală cu apă rece. Apoi se pun într-un vas şi se acoperă cu apă. Se aşază într-un loc cald, în bucătărie, şi se acoperă cu un şervet. După 24 de ore se spală, se dă prin maşina de tocat, pentru a fi mărunţit, după care se amestecă cu miere.
Grâul încolţit este indicat în întârzierile de creştere la copii, boli de piele (acnee, eczeme, afecţiuni infecţioase recidivante), îmbătrânire, îmbătrânire prematură; afecţiuni hepatice, subponderalitate, tromboflebită, artrită, afecţiuni oculare, afecţiuni respiratorii recidivante, impotenţă şi sterilitate masculină, amenoree, dismenoree, anemie, lipsă de calciu şi magneziu, dureri de cap, migrene, insomnie.
Primele efecte care se observă sunt oprirea căderii părului, mărirea acuităţii vizuale, îmbunătăţirea coordonării mişcărilor, întărirea dinţilor, înfrumuseţarea pielii, reglarea activităţii nervoase, mărirea vitalităţii.
Alte remedii:
Folosirea curentă a drojdiei de bere are un efect regenerator, care poate ajuta organismul să rămână tânăr şi în formă. Drojdia conţine nu numai o mare cantitate de proteine, minerale şi vitamine, ci şi acid nucleic. Acesta din urmă conduce procesul de formare a celulelor noi, care le înlocuiesc treptat pe cele deteriorate, iar acest proces întârzie îmbătrânirea prematură. Persoanele în vârstă pot constata în doar câteva luni o ameliorare a stării generale şi un surplus de energie. Pielea devine suplă, tenul se colorează, starea de sănătate se îmbunătăţeşte. Drojdia de bere poate reface flora intestinală distrusă de medicamente şi antibiotice. Are acţiune în afecţiuni diverse, precum enterite, colite şi diaree, ciroză, toate formele de avitaminoză B, diabet, furunculoză, acnee şi seboree, scleroză în plăci, dar poate fi folosită şi în caz de osteomielită, pneumonie, gripă sau anemie.
Cura cu drojdie de bere este eficientă dacă este urmată timp de trei-patru luni. Se administrează de 2-4 ori pe zi, dimineaţa şi seara, amestecată cu lichide, de preferat după mese. Dizolvată şi băută înainte de masă taie pofta de mâncare, micşorând numărul de calorii primite de organism. |
