Boli ale coloanei vertebrale - scolioza
Curburile coloanei vertebrale
Coloana vertebrala are directie verticala, insa nu este
dreapta. In lungimea sa, ea prezinta curburi, unele in plan sagital, cunoscute
sub numele de curburi antero-posterioare, si altele care pot fi observate in
plan frontal, cunoscute sub numele de curburi laterale. Curburile
antero-posterioare ale coloanei vertebrale reprezinta un caracter specific
omului si aparitia lor este legata de mersul biped. Ele au un rol important in
pastrarea pozitiei normale a corpului, atit in pozitie satatica, cit si in mers,
avind si rolul de a amortiza anumite forte exercitate asupra coloanei
vertebrale. Din cauze variate, curburile coloanei vertebrale isi pot schimba
raza de curbura, devenind mai accentuate si dind stari patologice, care
deformeaza coloana vertebrala.
Scolioza (scolios in greaca) reprezinta o deformare
tridimensionala a coloanei vertebrale (in trei planuri), ce poate sa apara in
zona cervicala, toracica sau lombara, antrenind torsiunea uneia sau mai multor
vertebre si provocind deformari ale toracelui, ale abdomenului sau ale zonelor
paravertebrale (din apropierea vertebrelor). Scolioza poate fi structurala, cind
coloana este curbata, si rotita si nestructurala, cind coloana este numai
curbata. Medicul ortoped defineste scolioza prin localizarea, directia si
magnitudinea curburii si, daca e posibil, prin cauzele ei. Gravitatea scoliozei
este determinata de marimea curburii si de unghiul de rotatie al trunchiului
(ATR).
Tipuri de scolioze
Scolioza cea mai frecventa este cea de tip idiopatic (70 la
suta din cazuri), adica determinata de cauze necunoscute. Desi scoliozele
idiopatice au o cauza genetica, nu s-au identificat pina acum genele
responsabile de aparitia si agravarea scoliozei. Scoliozele idiopatice ating in
special fetele. In general, pentru scoliozele idiopatice exista predispozitii
familiale (intr-un caz din trei). O alta forma de scolioza este cea congenitala,
determinata de o imperfectiune vertebrala. In sfirsit, cea de-a treia forma de
scolioza este cea hipotonica, determinata de paralizia musculara (in caz de
poliomielita, infirmitate motorie cerebrala) sau de distrofie musculara.
Incidenta scoliozelor
In cazul scoliozei idiopatice, aparitia acesteia se poate
situa incepind de la nastere, sau poate surveni intre 1 si 3 ani (scolioza
infantila), intre 3 si 12 ani (scolioza juvenila) care poate fi de 3 tipuri:
scolioza juvenila I (intre 3 si 6 ani), juvenila II (intre 6 si 9 ani) si
juvenila III (intre 9 si 12 ani). Scolioza idiopatica poate sa apara si dupa 12
ani, pina la maturitatea oaselor (scolioza adolescentilor). Riscul agravarii
scoliozelor se mareste cu cit acestea sint mai precoce. Statistic, scolioza
predomina la adolescentii de sex feminin (72 la suta), iar scoliozele severe
apar in proportie de 10:1 la fete (fata de baieti). Scoliozele devin aparente in
perioada de crestere rapida a pubertatii (existind forme infantile si juvenile).
In cazul scoliozei hipotonice, aceasta debuteaza imediat ce hipotonia antreneaza
un dezechilibru lateral al centurii pelviene, cu riscul unei agravari in
momentul pubertatii.
Forme topografice
Scolioza idiopatica este cel mai adesea o scolioza de tip
toracic (drept sau sting) sau scolioza cu o dubla curbura toracica, mai rar
sco-lioza cu convexitate toraco-lombara globala sau scolioza cu convexitate
lombara dreapta sau stinga. Scoliozele de origine neurologica sau neuromusculara
formeaza, prin hipotonie, o mare curbura toraco-lombara dreapta sau stinga.
Factori de risc
Pot aparea dureri ale coloanei in cazul unor activitati
prelungite, ce implica pozitia sezind sau pe cea in picioare. O data cu curbarea
laterala a coloanei (in forma literei C), poate sa apara o curba compensatorie
(de forma literei S), pentru mentinerea echilibrului. Scoliozele severe pot
provoca si probleme respiratorii. Un important factor de risc este marimea
curburii: cu cit aceasta este mai mare, cu atit creste si riscul. La o curbura
de 20 grade, numai 20 la suta din cazuri progreseaza. La 30 grade, factorul de
risc ajunge la 60 la suta, iar la o curbura de 50 de grade, riscul este de 90 la
suta.
Cum se face depistarea
Diagnosticarea se face prin examinare fizica sistematica,
in special in scoala primara sau secundara (intre 11 si 13 ani la fete si intre
13 si 15 ani la baieti), prin teste efectuate de medicul pediatru, in special in
cazul adolescentilor suspectati de scolioza. In cazul identificarii scoliozei,
radiografierea cu raze X este obligatorie. Radiografiile pun in evidenta atit
gradul si severitate a scoliozei, cit si aparitiile unor alte deformari ale
coloanei: cifoza (curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica provocind
cocoasa) sau lordoza (curbarea excesiva a coloanei in regiunea lombara,
provocind dureri de sale).
Tratamentul nechirurgical al scoliozei
Tratamentul scoliozei variaza in functie de tipul scoliozei
(daca este ideopatica, sau legata de o hipotonie de origine neurologica sau
neuromusculara). Toate formele de scolioza necesita un tratament, imediat ce
agravarea este pusa in evidenta. In cazul in care scolioza este evolutiva si ea
depaseste 15 grade, este necesara kinetoterapia. In cazul unei scolioze
evolutive, ce depaseste 20 de grade, aceasta este insotita de tratament
ortopedic (corset), pentru prevenirea agravarii curburii. Kinetoterapia este
importanta, pentru intarirea musculaturii, in conjunctie cu purtatul corsetului.
In plus, exercitiile au un rol benefic pentru sanatatea pacientilor: mobilitate,
musculatura, flexibilitatea coloanei. Corsetul cel mai des utilizat este cel de
tip Milwaukee, ce trebuie purtat 24 de ore din 24 fiind suportat cu destula
greutate de catre pacienti. Trebuie mentionat faptul ca un corset nu indreapta
curbura coloanei, el putind stopa numai cresterea (agravarea) acesteia.
Alte tipuri de corsete sint: corsetul Boston, folosit in
cazul scoliozelor lombare sau toraco-lombare evolutive, corsetul de tip Cheneau,
folosit in special in cazul scoliozelor juvenile III, corsetul 3D (aflat in faza
de experiment), folosit in cazul scoliozelor evolutive de 15-30 de grade etc.
Tratamentul chirurgical al scoliozei
Tratamentul chirurgical este de obicei recomandat in cazul
in care curbura coloanei depaseste 50 de grade (respectiv 40 de grade pentru
adolescentii aflati in perioada de crestere). Scopul operatiei este de a
indrepta coloana, cit de mult si sigur posibil, si de a mentine corectia. Acest
obiectiv este indeplinit prin fuzionarea vertebrelor de-a lungul coloanei si
sprijinirea acestora cu o instrumentatie adecvata (tije, cirlige, racorduri).
