Se afișează postările cu eticheta vegetal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vegetal. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Antioxidanti si Radicalii Liberi

Antioxidantii elimina radicalii liberi

Antioxidantii sunt o categorie de vitamine si ingrediente nutritive care ajuta organismul sa scape de actiunea nociva a radicalilor liberi, molecule care produc oxidarea celulelor si instalarea diverselor tipuri de cancer. 

Nu ezita, citește și 

 


Importanta antioxidantilor este acceptata in prezent pana si in randul expertilor in medicina cu viziuni conservatoare, fiind asumata de multe persoane in alegerile alimentare de zi cu zi.


Rolul antioxidantilor in organism

Un antioxidant este o molecula capabila sa inhibe oxidarea unei alte celule. Astfel, antioxidantii rup lantul reactiilor radicalilor liberi, sacrificandu-si electronii proprii pentru a hrani radicalii liberi. Din acest motiv, mai sunt considerati si donatori de electroni.

De altfel, antioxidantii fac parte din mecanismul natural de protectie a celulelor organismului impotriva atacurilor speciilor reactive de oxigen. Corpul permite circularea unei varietati de nutrienti cu proprietati antioxidante si produce enzime antioxidante tocmai pentru a controla reactiile nocive in lant ale moleculelor reactive de oxigen.

Vitamina C, vitamina E, carotenii sau acidul lipoic sunt antioxidanti binecunoscuti in lumea medicala, cu reale proprietati benefice pentru organism. Organismul poate fabrica o parte din antioxidantii cu rol esential pentru sanatate, dar nu toate tipurile. In plus, capacitatea corpului de a produce singur antioxidanti descreste odata cu inaintarea in varsta.

Vezi și 

  1. Schema de tratament pentru Covid-19

  2. În medie, perioade necesară

  3. dezvoltării unui vaccin este de 12-15 ani ?

  4. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor

  5. Scara de valori a societății romanești 

  6. Europa privită din viitor

  7. Hrana vie

  8. Planurile in derulare sunt o munca in progres 

  9. Destinatii uimitoare pe glob

  10. Miracolul japonez- Drum

  11. reconstruit în patru zile

  12. Primarul care nu frură

  13. Duda a pus mâna pe Casa

  14. Regală

  15. Nu poti multiplica bogatia

  16. divizand-o !  

  17. Evolutia Laptop - Cântărea

  18. 5,44 kg

  19. O Nouă Republică

  20. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  21. În vremea monarhiei, Țaranii romani reprezentau 90% 

  22. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  23. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  24. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  25. Fii propriul tău nutriționist

  26. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  27. Slăbești daca esti motivat

  28. Serbet de ciocolata

  29. Set medical Covid necesar acasă

  30. Medicament retras - folosit în diabet

  31. Brexit-ul - Spaima Europei

  32. Virusul Misterios

  33. Inamicul numărul unu al

  34. acumulatorilor 

  35. Sistemele solare - apă caldă

  36. Economisirea energiei electrice

  37.  Hoțul de cărți

  38. Aparitia starii de insolventa

  39. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  40. Microbii din organismul uman

  41. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.   

  42. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  43. Masca ce omoară virusul    

  44.  O veste de Covid  

  45. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  46. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea 

  47. Îndulcitorul care scade glicemia


Radicalii liberi si efectele lor

Radicalii liberi sunt si ei produsi de organism, rezultand in urma proceselor metabolice si de productie a energiei. Acestia sunt un raspuns biologic la toxinele din mediu, provenite din aerul poluat, fumul de tigara, chimicale, raze ultraviolete, radiatii sau chiar medicamente. Radicalii liberi rezulta de asemenea din procesele inflamatorii care se petrec in organism sau in urma depunerii unui efort fizic sustinut.

Un radical liber este un metabolit reactiv caruia ii lipseste unul sau mai multi electroni, iar aceasta carenta sta la baza procesului biologic de oxidare. Prin urmare, radicalul liber va incerca sa isi inlocuiasca in mod agresiv electronii lipsa, atacand ale molecule organice.

Radicalii liberi incearca sa priveze multe proteine din corp de electroni, fenomen ce rezulta in alterarea ADN-ului si a altor structuri celulare. Mai mult decat atat, moleculele private de electroni incep sa imite aceeasi actiune, devenind la randul lor radicali liberi. Din acest motiv, actiunea antioxidantilor asupra acestor procese este esentiala pentru mentinerea starii de sanatate.

Tipuri de antioxidanti
Exista doua tipuri principale de antioxidanti

- Antioxidantii non-ezimatici functioneaza prin intreruperea reactiilor in lant ale radicalilor liberi. De pilda, vitamina E poate inhiba activitatea radicalilor liberi, reducand-o la 5 reactii, in loc de 100! In aceasta categorie intra si vitamina C, polifenolii din plante, carotenoizii si glutationul (antioxidantul-sef care se regaseste in toate celulele corpului, imbunatatind activitatea tuturor celorlalte tipuri de antioxidanti)

- Antioxidantii enzimatici functioneaza prin descompunerea si eliminarea radicalilor liberi. In general, aceste enzime antioxidante indeparteaza din organism produsele oxidante, transformandu-le in peroxid de hidrogen, apoi in apa, printr-un proces cu mai multe etape ce necesita participarea altor cofactori (cupru, zinc, mangan si fier).

Majoritatea antioxidantilor din alimente si suplimente alimentare sunt non-enzimatici, insa intaresc sistemul de aparare al celor enzimatici dezarmand radicalii liberi si facandu-i mai vulnerabili, deci mai usor de eliminat.

Un alt criteriu de clasificare a antioxidantilor se refera la masura in care sunt solubili in apa (hidrofilici) sau in grasimi (hidrofobici). Este nevoie de ambele tipuri de antioxidanti pentru protectia completa a celulelor sanatoase.

Antioxidantii solubili in grasimi (vitamina E, vitamina A, carotenoizii, acidul lipoic) sunt localizati in principal in celulele membranelor, pe cand cei solubili in apa (vitamina C, polifenolii si glutationul) se regasesc in fluidele apoase, precum sangele sau lichidele din proximitatea celulelor (matricele citoplasmatice).

In afara de solubilitate si cerintele enzimatice, antioxidantii mai difera si in functie de dimensiunea lor moleculara. Astfel, exista antioxidanti cu molecule mici si proteine antioxidante cu molecule mari, care au functii diferite in organism

- Antioxidantii cu molecule mici anihileaza speciile reactive de oxigen si le elimina din organism prin neutralizarea chimica (vitamina C, vitamina E, acidul lipoic, carotenoizii, glutationul si coenzima Q10).

- Proteinele antioxidante cu molecule mari apara proteinele si enzimele esentiale pentru ADN.


Deficienta de antioxidanti

Specialistii in sanatate spun ca deficienta de antioxidanti poate cauza sau favoriza aparitia multor afectiuni cronice, precum sindromul Alzheimer, cancerul, bolile cardiovasculare, cataracta, diabetul, hipertensiunea, infertilitatea, degenerarea maculara, tulburarile mentale, boala parodontala, infectii ale tractului respirator sau artrita reumatoida.

Adaugarea unei cantitati suficiente de antioxidanti in dieta ajuta la reducerea stresului oxidativ la nivel celular, ceea ce inseamna prevenirea imbatranirii premature. In plus, simptomele precum susceptibilitatea crescuta la infectii, leziuni ale pielii, vindecare lenta a ranilor sau ridarea excesiva a pielii anunta necesitatea suplimentarii aportului zilnic de antioxidanti in dieta.
Printre sursele alimentare bogate in antioxidanti se numara
- fructele de padure;
- strugurii;
- rosiile;
- legumele crucifere (in special broccoli);
- fructele si legumele rosii, galbene si portocalii;
- nucile (fructele oleaginoase);
- mazarea;
- fasolea;
- morcovii;
- pepenele galben;
- ceaiul verde, etc.;
Nu neaparat cantitatea de antioxidanti din dieta este importanta, ci diversitatea lor, deci modul in care acestia interactioneaza si actioneaza simultan pentru mentinerea sanatatii celulare a organismului.

De altfel, se obtin rezultate mai bune prin aportul de cantitati moderate de antioxidanti diversificati, decat prin unul foarte mare de un singur tip de antioxidant.



 Antioxidantii sint o clasa de elemente nutritive, care au rolul de a impiedica oxidarea altor compusi. Altfel spus, radicalii liberi produsi de oxidare si care au actiune asupra celulelor organismului sint neutralizati de antioxidanti. In organismul uman exista deci un echilibru permanent intre cele doua familii chimice, antioxidantii eliminind in permanenta radicalii liberi in exces.

Factori ce genereaza dezechilibrul

Un dezechilibru intre antioxidanti si radicalii liberi poate fi legat de lipsa de antioxidanti in alimentatie sau poate fi generat de factorii exteriori, care pot antrena cresterea cantitatii de radicali liberi. Acesti agenti exteriori sint:

tigarile

alcoolul

poluarea

expunerile prelungite la soare

exercitiile fizice intense

medicamentele

In prezent, se estimeaza ca peste 200 de maladii sint legate de acest dezechilibru dintre radicalii liberi si antioxidanti. Desi cercetarile sint destul de contradictorii in aceasta privinta, maladiile cardiovasculare sau cancerul sint legate de excesul de radicali liberi.

Care sint antioxidantii si ce rol au ei

Vitamina C preintimpina infectiile bacteriene si reduce efectele potentialilor alergeni, impiedicind oxidarea vitaminelor A, E si a unor componente din complexul B.

Vitamina E protejeaza vitaminele B si C impotriva oxidarii. Are capacitatea de a se uni cu oxigenul, impiedicind transformarea lui in peroxizi toxici pentru organism. Exercita actiune antipoluanta asupra plaminilor si este un factor de protectie impotriva cardiopatiilor ischemice.

Seleniul preintimpina carentele de vitamina E si invers, fiind necesar ca ele sa fie luate impreuna.

Vitamina A protejeaza mucoasele gurii, ale nasului, gitului si plaminilor. Impiedica oxidarea vitaminei C.

Zincul dirijeaza si supravegheaza buna desfasurare a proceselor fiziologice si intretinerea sistemelor enzimatice si celulare. Este esential pentru sinteza proteinelor si ajuta la mentinerea echilibrului acido-bazic al organismului.

Unde se gasesc antioxidantii

Antioxidantii se afla in numeroase alimente, cum ar fi:

Vitamina C: ardei, citrice, kiwi, varza, papaya, mure, zmeura, legume de culoare verde, rosii, conopida, cartofi, ardei iuti.

Vitamina E: ulei vegetal, soia, porumb, unt, margarina, oua, varza de Bruxelles, verdeturi, spanac, griu integral, cereale integrale.

Vitamina A: ficat, untura de peste, unt, oua, lapte si produse lactate, legume de culoare galbena si verde inchis.

Seleniu: carne slaba de vita, rinichi, peste, oua, varza, fasole uscata.

Zinc: fructe de mare, carne, ficat, germeni de griu, drojdie de bere, seminte de dovleac, legume de culoare verde, oua, lapte praf degresat.

Polifenoli (flavonoide si tanini): fructe si legume, vin rosu, ceai verde.

Alimentatia mediteraneenilor si sanatatea

De citiva ani, antioxidantii sint foarte mediatizati, aparind ca un adevarat panaceu in materie de sanatate. Lor li se atribuie toate virtutile, incepind de la protectia contra maladiilor cardiovasculare la cea impotriva unor forme de cancer. Prin anii’50, Ancel Keys, epidemiolog american, era frapat de mortalitatea scazuta a locuitorilor insulei Creta, in special cea generata de bolile cardiovasculare. El a demonstrat ca alimentatia locuitorilor tarilor mediteraneene oferea beneficii in favoarea sanatatii si a stabilit ca una din caracteristicile alimentatiei acestora era bogatia de antioxidanti. In afara de aceasta, modul de viata al cretanilor prezenta si el numeroase avantaje: activitate fizica intensa, lipsa poluarii, consum moderat de alcool. Aceasta fericita imbinare de factori era deci cauza sanatatii cretanilor. Ulterior, cercetarile privind antioxidantii s-au inmultit, studii numeroase demonstrind efectul protector al acestora contra unor maladii precum cele cardiovasculare sau cancerul.

La ce sint buni antioxidantii

Printre cele 250 de studii consacrate legaturii dintre fructe si legume si cancer, 80 la suta pun in evidenta efectul protector al acestor alimente, extreme de bogate in antioxidanti. Primele rezultate ale studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and nutrition), lansat in 1991 pe un lot de 500.000 de persoane, a confirmat acest efect protector. Incidenta cancerelor digestive a fost redusa cu 50 la suta datorita consumului cotidian de circa 500 g sau mai mult de fructe si legume. Conform aceluiasi studiu, riscul de cancer de colon scade semnificativ la amatorii de peste si creste la consumatorii de mezeluri.

Influenta asupra maladiilor cardiovasculare

Influenta alimentatiei asupra maladiilor cardiovasculare este cunoscuta si bine stabilita. Lipsa de antioxidanti, conjugata cu excesul de colesterol este cit se poate de nefasta, deoarece colesterolul se oxideaza putin cite putin si se depune pe peretii arterelor. Pentru a diminua nivelul colesterolului, trebuie marita cantitatea de antioxidanti printr-un regim bogat in fructe, legume, peste.

Acet lucru a fost demonstrat de dr. Renaud si Lorgeril din Lyon. Cei doi au prescris un regim alimentar mediteraneean unui lot de 300 de persoane care suferisera un infarct miocardic. Dupa circa 27 de luni de supraveghere, medicii au observat o reducere de 73 la suta a deceselor, in raport cu un alt grup martor, care nu urmase recomandarile nutritionistilor.   Nicoleta Musat


Zece sfaturi pentru o digestie mai buna
1.In fiecare dimineata, inainte de micul dejun, beti sucul a 1-2 lamii stoarse in 250-500 ml apa plata. Aceast suc baut zilnic va va ajuta sa va curatati stomacul de toxine si va reduce aciditatea in exces.
2.O alta bautura pe care este bine sa o consumati zilnic, dimineata, sau oricind inainte de masa si care va completa efectele primei bauturi se va face astfel: se amesteca 1-2 lingurite de otet de mere cu 250-500 ml suc de mere (este indicat sa fie proaspat stors). Aceasta bautura va echilibra aciditatea sucului gastric.
3.Evitati bauturile reci in timp ce mincati. Mincarea este digerata mai eficient daca se consuma la temperatura corpului, de aceea bauturile reci pot incetini procesul de digestie. Daca simtiti nevoia sa beti ceva in timp ce mincati, incercati cu un ceai de plante, cald. Cafeaua si alcoolul pot mari aciditatea sucurilor gastrice asa ca mai bine le evitati.
4. Ati auzit de Bitterul Suedez? Acesta se poate gasi in magazinele specializate  din tara. Luati putin din acest bitter dimineata cu 20-30 de minute inaintea mesei pentru a spori functiile digestive si a permite eliberarea enzimelor necesare acestui proces.
5.Tehnicile de automasaj si exercitiile fizice trebuie sa faca parte din programul dumneavoastra zilnic, deoarece contribuie in mare masura la o buna digestie. Exercitiul ficatului va reusi sa tonifice si sa curete acest organ si sa permita aerisirea lui si buna digestie. Aduceti calciiul sting in partea dreapta a corpului, sub coaste, deasupra soldului. Presind ferm, miscati mina incet de-a lungul corpului spre mijlocul abdomenului pina deasupra buricului. Repetati miscarea de 10-15 ori.
Exercitiul stomacului este similar cu cel al ficatului, dar se aplica pentru celalta parte a corpului. Acest exercitiu va avea efecte benefice atit asupra stomacului, splinei si pancreasului, cit si asupra intregii digestii. Puneti calciiul sting in spatiul creat intre coaste si sold cu degetele indreptate spre corp. Miscati mina incet dar ferm de-a lungul corpului, spre centru, pina ajunge deasupra buricului. Se repeta miscarea, de asemenea, de 10-15 ori.
6.Postind perioade scurte veti permite sistemului digestiv sa faca o binemeritata pauza. In orice caz, prima perioada de post ar trebui sa dureze maximum 24 de ore. Amintiti-va intotdeauna sa beti multe sucuri de fructe si legume in acest timp. Planificati-va zilele de post in perioadele cind nu aveti mult de lucru si va puteti odihni.
7.Mestecati, mestecati, mestecati… Acesta este unul dintre cele mai importante mecanisme ale digestiei si, din pacate, cel mai putin luat in seama. Mestecatul este primul pas al procesului de digestie. Nu este vorba numai de un simplu act fizic, prin mestecare se transmit semnale active organelor sa secrete sucurile lor digestive (suc pancreatic, acid gastric etc.) in vederea pregatirii pentru mincarea care vine. Specialistii sint de parere ca trebuie sa mestecam mincarea pina aceasta devine aproape lichida.
8.Mincarea combinata este foarte folosita de multi oameni. Exista carti care explica modul in care este bine sa se combine alimentele nu neaparat avind in vedere un regim de slabire, ci si pentru buna functionare a sistemului digestiv. In aceasta teorie se tine cont de cele 3 tipuri principale de alimente: - carbohidratii (piine, cartofi, orez); proteine (carne, produse lactate, soia, nuci) si grasimi (ulei, margarina). Se considera ca aceste trei mari tipuri nu trebuie amestecate.
9.Curatati-va colonul si ficatul cu ajutorul plantelor, alimentelor si intreg sistemul digestiv se va simti mai bine. Specialistii in nutritie recomanda mai multe modalitati de curatare. Oricare metoda este buna atita timp cit isi face treaba si va simtiti bine.
10. Iata o lista  de plante care sint cunoscute pentru ajutorul pe care-l pot oferi in cazurile de exces de acid gastric. Spre exemplu, ceaiul de cretusca, nalba mare sau tataneasa luate separat sau impreuna in parti egale este foarte bun pentru digestie. Suspensia de pudra de ulm este foarte linistitoare si alina durerile de ulcer. Boabele de dafin si cartoful salbatic pot fi folosite ca tincturi sau extracte fluide. Aceste plante vor ajuta la linistirea si vindecarea ulceratiilor sau a colicilor de orice fel.
Alte plante care pot influenta digestia in general: gentiana, dracila, angelica, radacina de papadie care stimuleaza producerea sucurilor digestive.
Aceste plante se pot intrebuinta in ceaiuri, tincturi sau siropuri. Menta, musetelul se folosesc in ceaiuri calmante in timp ce nucsoara, cuisoarele, chimenul, ghimbirul si scortisoara pot fi adaugate alimentelor, datorita gustului lor bun, sau se pot face ceaiuri.  Cristina Matache




Beneficiile ardeiului iute


Potrivit New York Times, produsele alimentare condimentate, cum sunt hreanul și ardeiul iute, pot avea capacitatea de a trata simptomele unei răceli obișnuite. Ardeii iuți conțin, de asemenea, antioxidanți care luptă împotriva cancerului, care pot ajuta la prevenirea sau încetinirea dezvoltării celulelor canceroase. 


Potrivit unui studiu realizat de Harvard și Centrul Național pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din China, consumul de alimente picante șapte zile pe săptămână sau o dată pe zi ar putea reduce ratele de mortalitate cu 14%. Aceste ardei conține o componentă numită capsaicină, care are nenumărate beneficii pentru sănătate și poate lupta împotriva anumitor boli. Acesta este efectul puternic al ardeilor iuți, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să mănânci zilnic alimente picante. Iată care sunt beneficiile pentru sănătate ale ardeilor iuți.

Ameliorează durerile de cap

Știai că prin consumul de ardei iute poți combate durerea de cap? Ardeiul iute conține capsaicină, un compus cunoscut pentru faptul că ameliorează durerea de cap și migrenele. 

Ameliorează simptomele artritei

Persoanele care suferă de artrită au dureri insuportabile. Durerea apare din cauza cantității mari de substanță P, care este un neuropeptid a cărei principală funcție este aceea de a transmite durerea în sistemul nervos central. Substanța P ajunge și în lichidul sinovial, care se găsește în cavitățile articulațiilor sinoviale. Prin consumul zilnic de ardei iute, odată pe săptămână, vei reuși să ții sub control producția de substanță P în sânge. 

Crește speranța de viață

Ardeii iuți vor adăuga ani vieții tale dacă îi vei consuma mai des. Persoanele care mănâncă ardei iuți de șase sau șapte ori pe săptămână vor avea un risc de 14% mai mic de a muri prematur. Ardeii iuți pot fi o parte din secretul longevității.

Mențin inima sănătoasă

Componenta capsaicină din ardeiul iute reduce nivelul de colesterol și trigliceridele, care ajută în continuare la protejarea inimii. De asemenea, previne inflamația cronică care crește riscul bolilor cardiovasculare. Persoanele care consumă ardei iute mai des au un risc mai mic de atac de cord și accident vascular cerebral.

Stimulează pierderea în greutate

Datorită conținutului de capsaicină, ardeii iuți accelerează metabolismul și ard mai multe calorii. Include ardeiul iute în diferite rețete sau mănâncă-l crud/murat ca garnitură. Prin consumul de ardei iute, vei reuși să te menții în formă.

https://www.clickpentrufemei.ro/sectiune/terapii-alternative/articol/beneficiile-ardeiului-iute





Dieta cu ardei iute: scapi de 3 kg în 7 zile

Dacă eşti amator/amatoare de gusturi picante şi vrei să slăbeşti, dieta cu ardei iute este cea mai potrivită pentru tine. Acest condiment este renumit pentru arderea grăsimilor din organism şi pentru faptul că accelerează metabolismul.

Condimentul minune

Ardeiul iute provine din America Centrală şi de Sud şi este folosit de sute de ani în ţări precum Mexic sau India.

Te ajută să lupţi cu kilogramele

Dacă vei începe să consumi ardei iute în mâncăruri,vei observa că pofta pentru dulce va dispărea. Asta pentru că acest condimentinhibă pofta de mâncare. Şi pentru că nu ai cum să nu te saturi rapid de gustul picant,vei fi tentată să îţi reduci porţia în aşa fel încât să mănânci foarte puţin. Cu trecerea săptămânilor,vei vedea că şi stomacul tău se va micşora.

Te menţine sănătoasă

Vinovată de gustul mult prea picant al ardeiului iute este capsaicina,o substanţă care ajută la arderea grăsimilor din organism şi accelerează metabolismul. Cu cât consumi mai mult ardei iute,cu atât organismul va arde mai multe calorii. Circulaţia sângelui va fi îmbunătăţită,iar pielea ta va străluci.

Sosuri delicioase cu ardei iute

Dacă te dai în vânt după paste,prepară acasă diferite sosuri cu brânzeturi sau carne în care să adaugi ardei roşu iute. Te vei sătura şi cu jumătate de porţie.

Bea multă apă

În dieta cu ardei iute este obligatoriu să consumi minimum 2 litri de apă pe zi,care să potolească lava roşiatică din stomac şi senzaţia de usturime.

Atenţie!

Dacă suferi de probleme ale aparatului digestiv,trebuie să moderezi consumul de ardei iute. Te poţi confrunta cu arsuri stomacale,gastrite sau probleme la colon. Dacă nu eşti obişnuită cu gustul picant,ar fi bine să încerci să îl introduci treptat în alimentaţie,fără a face abuz.

O zi de dietă

Dimineaţa:o salată de fructe
Gustare:un iaurt semidegresat
Prânz:100 g  paste arrabiata cu ardei iute
Gustare:un pumn de migdale
Cină:o salată de legume cu rondele de ardei iute
Meniul poate varia de la o zi la alta. Poţi mânca piept de pui la grătar în sos picant,friptură la cuptor cu ardei iute,un sandviş cu ton şi ardei iute sau chiar supe şi ciorbe cu ardei iute.

Sursă foto medicaldaily.com

Citeşte şi:Dieta cu avocado




luni, 15 octombrie 2012

Sarcina Extrauterină !

Complicaţiile materne şi fetale în sarcina asociată hipotiroidiei



Introducere
Graviditatea este privită ca un factor de risc în apariţia disfuncţiilor tiroidiene. În ultimii ani, se observă o asociere mai frecventă a patologiei glandei tiroide şi a sarcinii, cu o creştere a frecvenţei patologiilor tiroidiene la femei de aproximativ şase ori, conform anumitor date statistice.
Mai mult decât atât, modificările hormonale şi necesităţile metabolice pe parcursul sarcinii se concretizează prin alterări profunde ale parametrilor clinici şi biochimici, care caracterizează funcţia glandei tiroide, manifestate printr-o stare de hiperstimulare a tiroidei şi o hipotiroxinemie relativă sau o hipotiroidie subclinică, formă limitantă între normal şi patologic, fiind totuşi mai aproape de patologie în timpul sarcinii. 1,2,3
Când graviditatea se suprapune unui dezechilibru endocrin al mamei, pot apărea consecinţe nedorite pentru mamă şi făt. Este recunoscut că hipotiroidia este asociată, în sarcină, unui risc sporit al avortului, avortului habitual, naşterii premature, decesului fetal intrauterin, retardului fetal şi anomaliilor congenitale fetale, preeclampsiei, apoplexiei utero- -placentare, hemoragiei post-partum, anemiei, depresiilor post-partum şi disfuncţiei cardiace, ceea ce contribuie la creşterea morbidităţii materne, a morbidităţii şi a mortalităţii perinatale. 3,4,5
Scopul lucrării 



Studierea particularităților evolutive ale complicațiilor materno-fetale pe parcursul sarcinii, al travaliului și în perioada post-partum prezintă un interes deosebit în obstetrica contemporană.
Material și metodă
Au fost studiate și analizate fișele de observație obstetricală a gravidelor cu patologie tiroidiană și fișele medicale ale nou-născuților; algoritmul de diagnostic constă în folosirea unor multiple elemente: anamneza, examenul clinic general şi genital, examinarea ecografică a sarcinii, înregistrarea cardiotocografică; dinamica uterină a fost urmărită inclusiv prin metoda palpatorie; determinări (în lăuzia propriu-zisă şi cu ocazia primului controlul de rutină de la naştere) de TSH, FT4, ATPO (efectuate in laboratorul Spitalului Universitar Bucuresti-biolog Belintan), urmărirea ecografică a volumului tiroidei lauzei.
Este un studiu clinico-statistic retrospectiv; pacientele, cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, au fost internate în perioada 1.I.2005 – 31.XII.2008 în Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti şi în secţiile de Obstetrică-Ginecologie ale Spitalului Județean Piteşti, Câmpulung-Muscel şi Curtea de Argeș. Pentru efectuarea calculelor statistice, pentru stabilirea diverselor corelații s-a utilizat testul “t Student”, test comun în biologie și în medicină. 

Vezi și 

  1. Schema de tratament pentru Covid-19

  2. În medie, perioade necesară

  3. dezvoltării unui vaccin este de 12-15 ani ?

  4. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor

  5. Scara de valori a societății romanești 

  6. Europa privită din viitor

  7. Hrana vie

  8. Planurile in derulare sunt o munca in progres 

  9. Destinatii uimitoare pe glob

  10. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  11. Primarul care nu frură

  12. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  13. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  14. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  15. O Nouă Republică

  16. A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  17. În vremea monarhiei, Țaranii romani reprezentau 90% 

  18. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  19. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  20. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  21. Fii propriul tău nutriționist

  22. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  23. Slăbești daca esti motivat

  24. Serbet de ciocolata

  25. Set medical Covid necesar acasă

  26. Medicament retras - folosit în diabet

  27. Brexit-ul - Spaima Europei

  28. Virusul Misterios

  29. Inamicul numărul unu al

  30. acumulatorilor 

  31. Sistemele solare - apă caldă

  32. Economisirea energiei electrice

  33.  Hoțul de cărți

  34. Aparitia starii de insolventa

  35. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  36. Microbii din organismul uman

  37. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.   

  38. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  39. Masca ce omoară virusul    

  40.  O veste de Covid  

  41. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  42. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea 

  43. Îndulcitorul care scade glicemia

  44. VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII


Selecţionarea materialului de lucru constă într-un eşantion cuprinzând un lot de femei însărcinate ce asociau o afecţiune tiroidiană cunoscută sau diagnosticată pe parcursul sarcinii, un lot de lăuze şi un lot de nou-născuţi; au fost urmărite un lot selecționat de 60 de gravide cu diagnosticul de naştere prematură (între 28 și 37 săptămâni de gestaţie, cu făt viu având greutatea < 2500 gr) și un lot martor de 40 gravide, cu diagnosticul de naştere la termen (între 38 și 40 de săptămâni de gestaţie); aceste loturi au fost urmărite și în perioada lăuziei.
Criteriile de excludere din studiu sunt multiple: profilaxie cu iod, prezenţa de noduli tiroidieni la examenul ecografic, existenţa unei alte naşteri într-o perioadă mai scurtă de 12 – 18 luni, alte afecţiuni medicale majore care pot interfera cu statusul tiroidian, medicaţie cronică care să conţină iod, istoric de hepatite sau seropozitivitate HIV, anomalii congenitale, refuzul de a-şi da consimţământul formal, istoric de manevră chirurgicală ce a necesitat badijonare locală cu iod.
Criteriile de includere în studiu au fost reprezentate de diagnosticul indicat de medicul obstetrician şi de către cel endocrinolog, ca şi de evidenţierea de către testele de laborator a profilului hormonal.
Rezultate și discuții
Analizând datele obținute, comparativ la cele doua loturi analizate, se observă o prevalență netă a complicațiilor materne și fetale în timpul travaliului și al lăuziei, la primul lot, comparativ cu grupul de nașteri la termen (tabel nr. 1, figura nr. 1 și figura nr. 2).
Astfel, am întâlnit complicații ca:
• 
travaliul diskinetic, prelungit din cauza hipotoniei musculare existente şi a tulburărilor cardio-respiratorii concomitente; hipokinezii
• 
anomalii ale BCF – suferinţa fetală: modificări ale ritmului cardiac de bază (tahicardie, bradicardie), ale variabilităţii BCF (diminuarea, până la pierderea acestora sau variaţii periodice ale BCF în relaţie cu contracţiile uterine, de tipul deceleraţiilor tardive)
• 
scorul Apgar mic – frecvent mai ales la gravidele ce au continuat să fie hipotiroidiene până la termen
• 
bazine viciate (bazine limită), care pot fi la originea diverselor disproporţii cefalo-pelvine
• 
prezentaţii la limita distocicului – prezentaţia pelvină
• 
hemoragiile post-partum ce se produc prin hipotonia uterină şi prin tulburările de coagulare (defect de adezivitate plachetară)
• 
depresii post-partum, tiroidite post-partum, hipogalactii
• 
alte complicații (anemii, preeclampsie), într-un număr mai mic de cazuri, fiind vorba de loturi selecționate.
Cauzele hipotoniei, hipocontra-c-ti-li-tății în hipotiroidie sunt multiple; printre ele se numără intoxicațiile endogene, alterarea țesutului muscular, impregnarea mixedematoasă, hipovitaminozele (vitamina B1), afectarea transmiterii influxului nervos, afectarea metabolismului endocrin, alterarea hidroelectrolitică ce duce la alterarea schemelor funcționale miometriale și a interacţiunii dintre actină şi miozină : scade K si Mg intracelular datorită acidozei metabolice și, astfel, contracția este îngreuiată, scade Ca și se perturbă echilibrul lui cu P, bicarbonatul și ionii de H; pe de alta parte , acidoza metabolică modifică și distribuția extracelulară a Na, Ca, Mg si K și influentează negativ contractilitatea prin scăderea potențialului de membrană, care duce la contracție insuficientă. 6,7
Hipotonia, cu un tonus sub 10 mmHg , însotește, de obicei, o hipokinezie. Hipocontractilitatea poate fi de frecventă și de intensitate. Hipokineziile (contracțiile mai rare de două în perioada de 10 minute cu valoarea contracției sub 25 mmHg) sunt cele mai frecvente. În general, însă, hipocontractilitatea este combinată din ambele feluri de posibilități, travaliul este lent, lung, cu posibilități de stagnare, ajungându-se până la inerția uterină adevărată, care poate fi primitivă (determinată ante-partum) sau secundară (determinată intra-partum).
Hipotonia cu hipokinezie sau un travaliu discordant se întâlneşte în literatura de specialitate într-un procent variabil; studii recente indica un procent de 35,2% la gravidele cu hipotiroidie. 8
Nota Apgar este dependentă de circulaţia utero-placentară şi de oxigenarea adecvată a complexului feto-placentar pe tot parcursul sarcinii și este frecvent mai mică la gravidele ce au continuat să fie hipotiroidiene până la termen. În hipotiroidism, debitul cardiac nu este adecvat şi circulaţia utero-placentară devine insuficientă, ceea ce induce o hipoxie fetală moderată și cronică, bradicardie fetală, hipotrofie fetală, reducerea mișcărilor fetale şi o tolerare insuficientă a naşterii de către făt. Hipoxia cronică intrauterină a fătului se întâlneşte în literatura de specialitate în procente variabile: între 14% și 22% la gravidele cu hipotiroidie.8,9,10,11
O serie de studii, cu rezultate reconfirmate recent, au demonstrat că tratamentul cu T4 poate ameliora prognosticul obstetrical, însă nu modifică pe termen lung dezvoltatea neurologică a fătului, performanțele cognitive fiind alterate; hipotiroxinemia maternă la termene precoce de sarcină poate provoca efecte negative ireversibile în starea fătului şi a placentei. Anumiți antioxidanţi (retinol, tocoferol etc.) sunt folosiţi, de obicei, în tratamentul insuficienţei feto-placentare. 10,12-18
În sarcina cu hipotiroidie pot apărea și disproporții cefalo-pelvine, urmare a bazinelor viciate (bazine limită). Sunt multe mecanisme intricate (efecte directe și indirecte ale hormonilor tiroidieni) încă din perioada pregestatională, ce pot da afectări ale oaselor bazinului (densitate osoasă scăzută, chiar osteoporoză), ale coloanei vertebrale (deformații multiple), astfel încât să apară modificări ale pelvisului (de formă, de dimensiuni, de inclinație a bazinului), afectări ale articula-țiilor prin infiltratele specifice, diverse artropatii, inflamatorii sau non-inflamatorii, poliartrite, artroze.
Depozitele excesive de mucopolizaharide și glucozaminoglicani în țesuturi, afectarea sintezei proteice, reducerea nivelului insulinei, ca factor de creştere, pot duce la variate simptome musculo-scheletale. Un mecanism clar nu este stabilit, dar cu siguranță este implicată o scădere a proliferării celulelor cartilajului și a ţesutului osos și condrocalcinoza (depozitarea cristalelor de hidrați și pirofosfați de calciu). 19-22
Prezentația pelvină (completă sau incompletă, cu cele trei moduri: modul feselor, modul genunchilor, modul picioarelor) este considerată o prezentație la limita distocicului, frecventă în nașterea prematură, datorită dimensiunilor reduse ale craniului fetal, care predispune la deflectarea acestuia în travaliu. Literatura de specialitate confirmă procentaje variabile pentru prezentația pelvină: 1/30 din nașterea prematură și 1/60 în nașterile la termen. 23,24
De remarcat faptul ca în ambele loturi (figura nr. 3 și figura nr. 4), dar în special la lotul de gravide care au născut prematur, procentajul de operații cezariene este ridicat și cunoscut ca situație existentă în prezent, atât pe plan mondial cât și în țara noastră (figura nr. 5).
Acest lucru se explică prin faptul că, în obstetrica modernă, indicațiile pentru operația cezariană sunt mai largi, ca urmare a perfecționării mijloacelor de investigare fetală, în speță, cardiotocografia (CTG), care surprinde la timp modificările de ritm cardiac fetal (RCF), evocatoare de suferință fetală.
În asistența nașterii premature, în prezentația pelvină, majori-ta-tea autorilor, în special din SUA, sunt adepții operației cezariene în principiu, cu caracter profilactic. Argumentele pentru această intervenție ar fi: sarcina prețioasă, imposibilitatea desfășurării unui travaliu normal, modificări de bazin importante, prezentația pelvină.
Hemoragiile în post-partum, în hi-potiroidie se produc atât prin hi—-potonia uterină cât și prin tulburarile de coagulare, cu defect de adezivitate plachetară. Diversele stu-dii (Leung, Buckshee, Davis) din literatura de specialitate indică un procent între 7% și 19%. 25,26,27
Etiologia tiroiditei post-partum nu este încă bine înțeleasă, dar o perturbare a autoimunității este probabil datorată unei creșteri constante a nivelurilor anticorpilor antimicrozomali, în primul trimestru de sarcină. Tiroidita post-partum afectează 2-7% dintre femeile gravide. Faza hipotiroidiană urmează unei faze de hipertiroidie şi se manifestă la cinci-șapte luni în post-partum.
Hipotiroidia poate rămâne permanentă (12-61%) şi eutiroidia apare în 5% din cazuri. După ultimele studii, incidența are limite foarte largi. În primul an după naștere, prezența anticorpi-lor tiroidieni în primul trimestru de sarcină determină o creștere cu 35% a incidenței și riscul de a dez-vol-ta tiroidită post-partum este 50%; dacă sunt prezenți și în trimestrul trei, riscul crește la 80%; recidiva, cu evoluție și intensitate similare, apare de obicei după sarcini ulterioare. 28,32
Studiile ce au examinat o posibilă asociere a HLA-DR cu tiroidita post-partum susțin implicarea unei etiologii genetice. Există o creștere semnificativă a frecvenței antigenelor HLA B8, DR3, HLA A1, B8, DR3. Aceste haplotipuri au fost recunoscute și în alte boli autoimune cu specificitate de organ. 29-32
Între tiroiditele post-partum și depresiile post-partum există o strânsă legătura. Raţiunea asocierii dintre tiroiditele autoimune și depresia post-partum este că hipotiroidia este asociată cu depresia nu numai în post-partum.
Literatura de specialitate indică o incidență a depresiilor post-partum, într-o populație neselectată, în jur de 10%, Nicolaides obținând un procent în jur de 30%, la femeile cu ATPO pozitivi. Studii recente demonstrează că nu există nici un beneficiu al tratamentului cu tiroxină pentru prevenția depresiei post-partum. Diverse studii atestă o incidență crescută, mai ales între a 4-a si 12 a săptămână post-partum, la femeile cu ATPO pozitivi.30,31
Este necesar să considerăm psihozele puerperale ca o entitate de origine multifactorială. O varietate de observații sugerează că gradul producerii de hormoni de către placentă are un rol major în dezvoltarea dezechilibrului psihologic în puerperium.
Depresia funcției pituitare și reducerea producției de adrenalină și a hormonilor tiroidieni pot fi incluse în factorii potențial patogenici; nivelurile scăzute de progesteron sau ale triptofanului liber din plasmă, folosirea liberă intra‑partum și post‑partum a agenților cu potențial vasoactiv, lipsa cronică de beta-endorfine, cu creșterea activității dopaminergice, pot fi răspunzătoare de aceste modificări.
În post-partum se eliberează hormonul corti-cotrop (CRH cotrico-releasing hor-mone) şi arginin-vasopresina, care, transportaţi prin sistemul circulaţiei portale la nivelul hipofizei, induc producerea ACTH, care acţionează asupra corticosuprarenalei, cu eliberare consecutivă de cortizol. Concomitent cu aceste eliberări neuro-umorale, se pun în libertate, prin mecanisme complexe, citokine, chemokine, neuropepti-de şi diverse monoamine, cu rol de agenţi reglatori ai proceselor inflamatorii (citokina este un important agent proinflamator), precum şi promediatori în comunicarea semnalelor intre celulele imunitare. 32,33,34
Depresia, concepută ca o reacţie cronică de stress, implică o contribuţie prioritară a axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenaliană, cu toate componentele corelative ale unui sistem complex de coordonare, de complexitatea celui avansat de studiile lui Heim şi Nemeroff (2001), sub acronimul BEISA (brain, endocrine, immune and sympathoadrenal axes), a cărui disfuncţie generează desincronizări semnificative în diversele sisteme de semnalizare și transducție.
Hipotiroidia este incriminată în lumina ultimelor cercetari științifice și în etiologia hipogalacțiilor, care sunt considerate astăzi ca o primă etapă a insuficienței hipofizare, tiroidiene și cortico-suprarenaliene.Dovada este răspunsul favorabil la tratamentul cu hormoni tiroidieni în hipogalactii, în literatura de specialitate, acest procent variind în jur de 19 %.

Concluzii
Complicațiile în sarcinile asociate cu hipotiroidia sunt complexe și grave, cu o creștere importantă a morbidităţii materne, morbidităţii şi mortalităţii perinatale.
Rodica Tudosa, medic rezident, asistent universitar – UMF „Carol Davila” Clinica de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti Autor: Medica Academica
Prezentare de caz, unic în literatura de specialitate:Sarcină extrauterină de 24 de săptămâni




Aparent este un diagnostic banal: sarcină extrauterină – știi exact cum îl definești și ce atitudine terapeutică trebuie să abordezi. În condițiile actuale însă, nimic nu mai este banal sau nu se mai încadrează în definițiile cunoscute. Este un caz singular, poate de excepție în literatura de specialitate, în urma căutărilor mele și din discuțiile cu colegii de specialitate pot afirma acest lucru. De obicei o sarcină extrauterină evoluează până maxim în luna a treia, când se finalizează cu ruptura trompei sau, dacă este mai mică, cu avort tubar și hemoperitoneu, ceea ce impune intervenția chirurgicală de urgență.
Dr. Cristina Gladys al Jashi, medic primar obstetrică ginecologie, doctor în științe medicale, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”, București

De această dată, într-o duminică dimineața, în urmă cu trei luni, la preluarea gărzii îmi este prezentat cazul unei gravide de 19 ani, cu o sarcină de 24 de săptămâni diagnosticată ecografic, care s-a prezentat la spital pentru dureri de abdomen inferior și în zona lombară, și care nu au cedat la tratamentul tocolitic instituit până la acel moment.

Prezentare generală
• Tânără de 19 ani, căsătorită, din mediul rural, casnică;

Motivele internării
• Dureri intense colicative în abdomenul inferior, predominant la nivelul fosei iliace drepte;

Antecedentele
Heredocolaterale: nesemnificative
Personale:
1. Fiziologice:
• Menarha – nu poate preciza;
• o naștere vaginală;
• AV = 0;
• Fără contracepție;
• DUM nu poate preciza;
2. Patologice:
• nu precizează.

Istoricul sarcinii actuale
• DUM: nu poate preciza;
• Nedispensarizată prin medic de familie sau de specialitate;
• Nu a efectuat nicio investigație paraclinică în sarcină;
• Ocazional consum de Algocalmin pentru cefalee;
• Neagă alergii.

Examenul clinic
• Pacientă echilibrată psihic, stare generală bună, afebrilă, TA 112/63mmHg, AV 64/min;
• Înălțime: 1,65 m; Greutate: 79 kg;
• Examen obiectiv pe aparate și sisteme în limite normale, mai puțin durerile din etajul abdominal inferior.
Examenul obstetrical
• Semne de sarcină;
• Linia albă pigmentată, vergeturi;
• Sânii măriți de volum, areole hiperpigmentate, areole secundare prezente, tuberculii Montgomery, rețeaua von Haller prezente, mameloane normale, colostru la exprimare, fără modificări patologice sâni și axile.
Examenul abdomenului și uterului gravid: Abdomen mărit de volum de o formațiune chistică, cu marginea superioară convexă, polul superior la doi centimetri deasupra cicatricii ombilicale, reactivă, în interiorul căreia se percep MAF – interpretată inițial ca fiind uterul gravid cu TU ușor crescut, reactivitate crescută, pacienta acuzând dureri colicative rare, nesistematizate.
Examenul local: pilozitate pubiană normală, hiperpigmentarea vulvei, sfincterul anal tonic, continent.
Examen cu valvele: vagin cu pereți supli, catifelați, col în axul vaginului, violaceu, leucoree alb-gălbuie vâscoasă în cantitate crescută, nu pierde sânge sau lichid amniotic
TV: col lung, închis, formațiunea descrisă interpretată ca uter gravid mărită de volum cât o sarcină de 25 de săptămâni, chistică, reactivitate ușor crescută, FDS vaginale suple.

Investigatii paraclinice
• Hemoleucograma inițial plasma coagulată;
• Coagulograma, biochimia – normale;
• Grupa de sânge: BIII, Rh pozitiv;
• Datorită stării generale, care se modifică la preluarea pacientei în gardă, se indică repetarea HLG: leucocitoza 13700/mm3 cu neutrofilie 86,1%, anemie normocromă, normocitară Hgb 7,42 g/dl, RBC 2.310.000 / mm3, Hct 21,3%.

Examen ecografic
• Sarcină monofetală, făt în poziție indiferentă;
• DBP 6,27 cm (25s3z);
• CC 22,31 cm (24s2z);
• CA 18,08 cm (23s0z);
• LF 3,96 cm (22s5z);
• LA în cantitate normală ;
• G ~ 600 g;
• VG (AUA) ~ 23s6z;
• Activitate cardiacă prezentă BCF în limite normale;
• Placentă posterioară gradul 0 fără semne de decolare. Ecografia a fost efectuată de medicul ce a internat gravida, în dimineața zilei respective, transabdominal.

Diagnostic de etapă
Pe baza datelor anamnestice clinice și paraclinice se stabilește diagnosticul:
SARCINĂ 24 DE SĂPTĂMÂNI.
AMENINȚARE DE AVORT.
ANEMIE SECUNDARĂ
MODERATĂ.
Conduita terapeutică inițială
Se indică:
• Monitorizarea gravidei la sala de nașteri
• Amestec litic la 6 ore
• Perfuzie tocolitică cu Gynipral, ulterior Mialgin
• Venofer f I, Polivitamine cp III.
• Tratamentul este efectuat până în momentul schimbării gărzii (ora 9,00)

Evoluție
În ciuda tratamentului litic instituit, starea pacientei se agravează, în jurul orei 10,30 acuzând dureri intense colicative în etajul abdominal inferior și zonele lombare, TA 90/50 mmHg, AV 92/min, prezintă vărsături alimentare
• HLG de control Hgb 6,69 g/dl
• Examen ecografic repetat: decelează bradicardie fetală 88/min și lama de lichid în FDS Douglas

Suspiciune diagnostică preoperatorie
În baza aspectului ecografic, a valorilor tensionale și ale hemoglobinei în scădere și a alterării stării generale a pacientei, se decide intervenția chirurgicală pentru suspiciunea de SARCINĂ 24 SĂPTĂMÂNI. SUSPICIUNE DE DECOLARE PREMA­TU­RĂ DE PLACENTĂ NORMAL INSE­RATĂ ȘI SUFERINȚĂ FETALĂ.
DIAGNOSTIC POSTOPERATOR: SAR­­­­CINĂ TUBARĂ DREAPTĂ. SIN­­DROM ADERENȚIAL PELVIN. HE­­­MO­PE­RITONEU
S-a practicat anexectomie dreaptă. Visceroliză. Lavaj. Drenaj Douglas.
Imaginile sunt extrem de sugestive, putând să se observe: trompa dreaptă în care după secționare se evidențiază produsul de concepție, uterul integru, anexa stângă integră. Autor: Medica Academica