„Darul cerului” sau rostopasca
Remediu puternic pentru numeroase afectiuni
Se spunea ca are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.
Se spunea ca are o forță egală cu a soarelui și de asta romanii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.
Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.
Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă.
Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.
Alți constituienți: acid chelidonic, saponozide, carotenoide, substante rezinoase, ulei volatil (în urme), flavonozide, taninuri, acid nicotinic, nicotinamida .
Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Vezi și
Conține alcaloizi, sparteină, vitamina C, ulei volatil, flavonoizi, saponoide, săruri minerale, compuși care o recomandă în tratamentul afectiunilor. Printre cele mai importante se numără colicile biliare, dischinezia biliară, acneea, eczemele, enterocolitele, hepatitele acute și cronice. Rostopasca poate fi un bun remediu și în tratamentul leucemiei. Ştiai că, în cazul cancerelor hepatice, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor? De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, tulpina, frunzele și florile. Înflorește din aprilie până în septembrie şi se culege numai în zilele însorite.Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Iata cateva dintre numeroasele afectiuni in care se foloseste rostopasca:
Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general – se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
CEAI DE ROSTOPASCA
Actiuni:
INTERN: antibacterian puternic si cu spectru larg, citostatic bun, antiinflamator puternic, antiseptic foarte puternic, antispasmodic puternic, antiviral puternic (actiune asupra virusurilor gripale, a celui herpetic si hepatic, a papilomavirusurilor), calmant bun, hipocolesterolemiant bun, coleretic puternic, excitant mediu, hipotensor, narcotic slab, hipocolesterolemiant bun, purgativ mediu-slab, tonic hepatic foarte puternic, tonic amar puternic, tonic cardiac bun, vermifug bun.
EXTERN: antiinflamator ocular (doar aplicata pe pleoape, deoarece direct pe ochi este extrem de daunatoare), antiinfectios cu spectru larg (bacterii, fungi, protozoare, virusuri), antipruriginos slab, antitumoral puternic (fapt acceptat chiar daca mecanismul de actiune nu a fost deocamdata elucidat), cicatrizant bun.
Indicatii:
INTERN: (se foloseste numai la recomandarea si sub controlul medicului): icter, hepatita virala A, B si C, afectiuni hepatobiliare (dischinezii biliare, calculoza biliara, atonie veziculara, colici biliare) – pulbere. Se administreaza in cure de minim o luna; ciroza hepatica – pulbere. Face o combinatie redutabila cu pufulita cu flori mici si anghinarea; tuse spasmodica, astm, catar bronsic – pulbere. Se poate asocia foarte bine cu isopul; guta, reumatism – pulbere. Se asociaza foarte bine cu tratamentul cu plante depurative: ienupar si trei frati patati – constipatie atona – pulbere. Se asociaza de obicei cu plante purgative si laxative: volbura, boz, crusin, bace de soc. – febra intermitenta – pulbere. – boli de splina, afectiuni intestinale (spasme, inflamatii, infectii) – pulbere administrata de 4 ori pe zi, cate 0,2 grame. In afectiunile splinei se asociaza foarte bine cu salvia si limba mielului; angina pectorala (adjuvant), arterioscleroza cerebrala, ateroscleroza, valori crescute ale colesterolului – pulbere, doza unica de 2 varfuri de cutit, seara inainte de culcare – isterie, insomnie, neliniste – pulbere, se combina foarte bine cu sunatoarea si menta; psoriazis, boli de piele persistente – pulbere. Se va pastra concomitent un regim alimentar preponderent lacto-vegetarian, evitand consumul de alcoolul, fumatul si efortul fizic excesiv. Se va pastra deasemenea un bun tranzit intestinal, evitand produsele care constipa; lipomatoza – pulbere. Pentru efecte maxime se foloseste tot intern si pulberea din anghinare. Extern se vor face cataplasme cu rostopasca pe zonele afectate.
EXTERN: – inflamatii cronice ale ochilor, ulceratii cronice ale ochilor, blefarite – comprese cu decoct combinat pe pleoape; se tine jumatate de ora, dupa care se spala foarte bine. Ochii nu vor fi deschisi deloc. – negi, bataturi, cheratita – cataplasme sau aplicatii de suc proaspat. – fibrom uterin – cataplasme cu rostopasca puse pe zona abdominala inferioara. Tratamentul se face o data la 2 zile. Poate fi completat cu spalaturi vaginale facute dupa reteta prezentata la infectiile genitale; cancer de piele – cataplasme pe locul afectat. Tratamentul este valabil si pentru tumorile exteriorizate; infectii cronicizate la nivelul pielii, ulcere pe piele vechi, atone – cataplasma de rostopasca si tataneasa in proportii egale – infectii genitale cu papiloma, candida, trichomonas – spalaturi cu infuzie combinata dintr-o combinatie in proportii egale de rostopasca, radacina de tataneasa si flori musetel.
Mod de administrare:
Uz intern
Ceai: in combaterea bolilor hepatice grave. Curatand atat sangele cat si ficatul, ea are influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului. Este folosita si in afectiunile biliare, renale si hepatice.
Uz extern
Ceai: ajuta contra bolilor de cancer de piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Sucul: ajuta chiar in cazul sangerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochilui. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati.
Tinctura: in medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza de 2-3 ori zilnic cate 10-15 picaturi in putina apa.
Preparare:
Infuzie: se beau cate 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici.
Suc proaspat: frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosire externa).
Tinctura: a se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.
Contraindicatii:
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic..
Actiuni:
INTERN: antibacterian puternic si cu spectru larg, citostatic bun, antiinflamator puternic, antiseptic foarte puternic, antispasmodic puternic, antiviral puternic (actiune asupra virusurilor gripale, a celui herpetic si hepatic, a papilomavirusurilor), calmant bun, hipocolesterolemiant bun, coleretic puternic, excitant mediu, hipotensor, narcotic slab, hipocolesterolemiant bun, purgativ mediu-slab, tonic hepatic foarte puternic, tonic amar puternic, tonic cardiac bun, vermifug bun.
EXTERN: antiinflamator ocular (doar aplicata pe pleoape, deoarece direct pe ochi este extrem de daunatoare), antiinfectios cu spectru larg (bacterii, fungi, protozoare, virusuri), antipruriginos slab, antitumoral puternic (fapt acceptat chiar daca mecanismul de actiune nu a fost deocamdata elucidat), cicatrizant bun.
Indicatii:
INTERN: (se foloseste numai la recomandarea si sub controlul medicului): icter, hepatita virala A, B si C, afectiuni hepatobiliare (dischinezii biliare, calculoza biliara, atonie veziculara, colici biliare) – pulbere. Se administreaza in cure de minim o luna; ciroza hepatica – pulbere. Face o combinatie redutabila cu pufulita cu flori mici si anghinarea; tuse spasmodica, astm, catar bronsic – pulbere. Se poate asocia foarte bine cu isopul; guta, reumatism – pulbere. Se asociaza foarte bine cu tratamentul cu plante depurative: ienupar si trei frati patati – constipatie atona – pulbere. Se asociaza de obicei cu plante purgative si laxative: volbura, boz, crusin, bace de soc. – febra intermitenta – pulbere. – boli de splina, afectiuni intestinale (spasme, inflamatii, infectii) – pulbere administrata de 4 ori pe zi, cate 0,2 grame. In afectiunile splinei se asociaza foarte bine cu salvia si limba mielului; angina pectorala (adjuvant), arterioscleroza cerebrala, ateroscleroza, valori crescute ale colesterolului – pulbere, doza unica de 2 varfuri de cutit, seara inainte de culcare – isterie, insomnie, neliniste – pulbere, se combina foarte bine cu sunatoarea si menta; psoriazis, boli de piele persistente – pulbere. Se va pastra concomitent un regim alimentar preponderent lacto-vegetarian, evitand consumul de alcoolul, fumatul si efortul fizic excesiv. Se va pastra deasemenea un bun tranzit intestinal, evitand produsele care constipa; lipomatoza – pulbere. Pentru efecte maxime se foloseste tot intern si pulberea din anghinare. Extern se vor face cataplasme cu rostopasca pe zonele afectate.
EXTERN: – inflamatii cronice ale ochilor, ulceratii cronice ale ochilor, blefarite – comprese cu decoct combinat pe pleoape; se tine jumatate de ora, dupa care se spala foarte bine. Ochii nu vor fi deschisi deloc. – negi, bataturi, cheratita – cataplasme sau aplicatii de suc proaspat. – fibrom uterin – cataplasme cu rostopasca puse pe zona abdominala inferioara. Tratamentul se face o data la 2 zile. Poate fi completat cu spalaturi vaginale facute dupa reteta prezentata la infectiile genitale; cancer de piele – cataplasme pe locul afectat. Tratamentul este valabil si pentru tumorile exteriorizate; infectii cronicizate la nivelul pielii, ulcere pe piele vechi, atone – cataplasma de rostopasca si tataneasa in proportii egale – infectii genitale cu papiloma, candida, trichomonas – spalaturi cu infuzie combinata dintr-o combinatie in proportii egale de rostopasca, radacina de tataneasa si flori musetel.
INTERN: antibacterian puternic si cu spectru larg, citostatic bun, antiinflamator puternic, antiseptic foarte puternic, antispasmodic puternic, antiviral puternic (actiune asupra virusurilor gripale, a celui herpetic si hepatic, a papilomavirusurilor), calmant bun, hipocolesterolemiant bun, coleretic puternic, excitant mediu, hipotensor, narcotic slab, hipocolesterolemiant bun, purgativ mediu-slab, tonic hepatic foarte puternic, tonic amar puternic, tonic cardiac bun, vermifug bun.
EXTERN: antiinflamator ocular (doar aplicata pe pleoape, deoarece direct pe ochi este extrem de daunatoare), antiinfectios cu spectru larg (bacterii, fungi, protozoare, virusuri), antipruriginos slab, antitumoral puternic (fapt acceptat chiar daca mecanismul de actiune nu a fost deocamdata elucidat), cicatrizant bun.
Indicatii:
INTERN: (se foloseste numai la recomandarea si sub controlul medicului): icter, hepatita virala A, B si C, afectiuni hepatobiliare (dischinezii biliare, calculoza biliara, atonie veziculara, colici biliare) – pulbere. Se administreaza in cure de minim o luna; ciroza hepatica – pulbere. Face o combinatie redutabila cu pufulita cu flori mici si anghinarea; tuse spasmodica, astm, catar bronsic – pulbere. Se poate asocia foarte bine cu isopul; guta, reumatism – pulbere. Se asociaza foarte bine cu tratamentul cu plante depurative: ienupar si trei frati patati – constipatie atona – pulbere. Se asociaza de obicei cu plante purgative si laxative: volbura, boz, crusin, bace de soc. – febra intermitenta – pulbere. – boli de splina, afectiuni intestinale (spasme, inflamatii, infectii) – pulbere administrata de 4 ori pe zi, cate 0,2 grame. In afectiunile splinei se asociaza foarte bine cu salvia si limba mielului; angina pectorala (adjuvant), arterioscleroza cerebrala, ateroscleroza, valori crescute ale colesterolului – pulbere, doza unica de 2 varfuri de cutit, seara inainte de culcare – isterie, insomnie, neliniste – pulbere, se combina foarte bine cu sunatoarea si menta; psoriazis, boli de piele persistente – pulbere. Se va pastra concomitent un regim alimentar preponderent lacto-vegetarian, evitand consumul de alcoolul, fumatul si efortul fizic excesiv. Se va pastra deasemenea un bun tranzit intestinal, evitand produsele care constipa; lipomatoza – pulbere. Pentru efecte maxime se foloseste tot intern si pulberea din anghinare. Extern se vor face cataplasme cu rostopasca pe zonele afectate.
EXTERN: – inflamatii cronice ale ochilor, ulceratii cronice ale ochilor, blefarite – comprese cu decoct combinat pe pleoape; se tine jumatate de ora, dupa care se spala foarte bine. Ochii nu vor fi deschisi deloc. – negi, bataturi, cheratita – cataplasme sau aplicatii de suc proaspat. – fibrom uterin – cataplasme cu rostopasca puse pe zona abdominala inferioara. Tratamentul se face o data la 2 zile. Poate fi completat cu spalaturi vaginale facute dupa reteta prezentata la infectiile genitale; cancer de piele – cataplasme pe locul afectat. Tratamentul este valabil si pentru tumorile exteriorizate; infectii cronicizate la nivelul pielii, ulcere pe piele vechi, atone – cataplasma de rostopasca si tataneasa in proportii egale – infectii genitale cu papiloma, candida, trichomonas – spalaturi cu infuzie combinata dintr-o combinatie in proportii egale de rostopasca, radacina de tataneasa si flori musetel.
Mod de administrare:
Uz intern
Ceai: in combaterea bolilor hepatice grave. Curatand atat sangele cat si ficatul, ea are influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului. Este folosita si in afectiunile biliare, renale si hepatice.
Uz extern
Ceai: ajuta contra bolilor de cancer de piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Sucul: ajuta chiar in cazul sangerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochilui. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati.
Tinctura: in medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza de 2-3 ori zilnic cate 10-15 picaturi in putina apa.
Preparare:
Infuzie: se beau cate 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici.
Suc proaspat: frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosire externa).
Tinctura: a se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.
Contraindicatii:
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic..
Ceai: in combaterea bolilor hepatice grave. Curatand atat sangele cat si ficatul, ea are influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului. Este folosita si in afectiunile biliare, renale si hepatice.
Uz extern
Ceai: ajuta contra bolilor de cancer de piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Sucul: ajuta chiar in cazul sangerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator, umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinand ochii bine inchisi, inspre coada ochilui. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati.
Tinctura: in medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza de 2-3 ori zilnic cate 10-15 picaturi in putina apa.
Preparare:
Infuzie: se beau cate 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici.
Suc proaspat: frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosire externa).
Tinctura: a se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.
Contraindicatii:
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic..
Rostopasca vindecă hepatitele și cancerul
Dar și faimoșii botaniști ai antichității i-au acordat rostopascăi mare considerație. Paracelsus făcea o analogie între laptele ei de culoare portocalie și secreția biliară, folosind-o în vindecarea ficatului, a bilei și-a fierii. Chiar și Hahnemann, fondatorul homeopatiei, își vindeca bolnavii de ficat cu rostopască, în vreme ce cu mult înaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei și a conjunctivitei. O confirmare "istorică" a calităților ei îi aparține marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o într-o pictură, după ce cu ajutorul ei, s-a vindecat de o boală de ficat.
Astăzi, rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar să-i cunoaștem mai îndeaproape "minunile".
Cum se culege și cum se pastreaza rostopasca
De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.
Patru rețete de preparare a rostopascăi:
1. Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.
3. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.
Tratamente de uz intern
Spasmele digestive - sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară - un grup de cercetători români, conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia și dispepsia - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita- iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat- ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal și herpesul genital - se combat eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.
Cancerul - rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii canceroase. De "vină" sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat.
Tratamente de uz extern
Tuse convulsivă - gargară cu infuzie combinată de rostopască are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie călduță.
Faringita, laringita, infecții în gât în general - se amestecă într-un pahar de infuzie combinată de rostopască o linguriță de sare marină. Cu acest preparat se face gargară - 3 reprize pe zi, a câte 3 minute fiecare. Cercetătorii ruși afirmă că acest preparat are efecte antibiotice și antivirale extrem de puternice, eliminând prompt infecțiile de la nivelul gâtului.
Răni infectate - se pun comprese cu tinctură de rostopască pe zona afectată și se țin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicații pe zi. Eficiența lor este imediata. Studiile cercetătorului rus Vladimir Molochko demonstrează că rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratată, dar reușește și să penetreze țesuturile în profunzime, vindecând astfel infecția complet.
Eczeme infecțioase - se aplică, vreme de o oră pe zi, cataplasme cu rostopască. Tratamentul se face vreme de 3-4 săptămâni și are efecte excelente, dacă după aplicația cu rostopască se spală zona tratată cu tincturăde propolis nediluată.
Hepatita virală - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică.
Sucul de rostopască
Se obține prin stoarcere, din tulpinile de rostopască proaspăt rupte. Se obține un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce are o multitudine de aplicații medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate și de către știință. De regulă, sucul de rostopască se folosește extern, intern el având un potențial toxic mult mai mare decât rostopasca uscată și fiind ca atare foarte greu de folosit.
Negi – dimineața si seara, se pune pe zona afectată suc de rostopască, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumătate de minut. Locul nu se spală, ci se lasă sucul să acționeze în profunzime. De regulă, în 2-6 săptămâni de tratament zilnic, negii dispar. Remediul și-a dovedit eficiența și în vegetațiile veneriene.
Cataracta - se ung pleoapele închise cu suc de rostopască, care se lasă să acționeze vreme de 15 minute, apoi se spală. Aplicația se face seara, si are o eficiențăterapeutică surprinzător de mare, în cazul cataractei, dar și al ochilor obosiți și al hipermetropiei.
Cancer de piele și tumori exteriorizate - se pune suc de rostopască pe zona afectată și apoi se acoperă cu o bucată de nailon, așa încât apa din latex să nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumătate de ora - o oră pe zi, cât mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascăi acționează în profunzime, inhibând și distrugând celulele maligne.
Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din altă zona afectată) cu suc proaspăt de rostopască și apoi se masează foarte ușor, circular. Întreaga procedură durează 10 minute și se face dimineața.
Contraindicații
Contraindicații
Această plantă nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alăptează.
Precautții în utilizarea rostopascăi
Administrată în supradoză (peste patru grame de plantă uscată, luată zilnic, de către un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterită, tuse, probleme de respirație, spasme digestive. În doze foarte mari, poate da paralizie temporară și tulburări cardiace.
În cazuri rare(până în anul 2006 fuseseră raportate 30 cazuri în toată lumea), care țin de o sensibilitate individuală, rostopasca poate da și tulburări hepatice, mergând până la hepatită. Aceste probleme au apărut chiar în cazul administrării în doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopască va fi început gradat, cu doze mici, și va fi întrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greața, inapetența, mărirea în volum a ficatului, colorarea în roșu a urinei ori îngălbenirea corneei.
În cazuri rare(până în anul 2006 fuseseră raportate 30 cazuri în toată lumea), care țin de o sensibilitate individuală, rostopasca poate da și tulburări hepatice, mergând până la hepatită. Aceste probleme au apărut chiar în cazul administrării în doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopască va fi început gradat, cu doze mici, și va fi întrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greața, inapetența, mărirea în volum a ficatului, colorarea în roșu a urinei ori îngălbenirea corneei.
Aplicată pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, înainte de începerea tratamentului se va face mai întâi un test pe o suprafațămică de tegument și abia apoi se va folosi în cantitate mare.
Sursa: http://www.formula-as.ro
