Dumitru Iuga pentru Roncea.ro:
“La 60 de zile de infometare nu dai interviuri la presa ci vine popa sa-ti dea impartasania”.
DOVADA - Cei 10 barbati din IRA morti in greva foamei
“Incepand cu 1981, greva foamei a fost unul dintre elementele cele mai influente ale campaniei duse de Armata Republicana Iralandeza (IRA) pentru a elimina rolul britanicilor din politica irlandeza.
Aceasta nu numai ca a dejucat planurile Marea Britanie pentru a incrimina deţinuţii IRA din celulele H-Blocks, dar a reusit sa atraga atenţia mass-media la nivel mondial cu privire la războiul din Irlanda, deschizând calea pentru Sinn Fein de intrarea în arena politică şi succesele electorale care au urmat.
Zece oameni, zece voluntari ai Armatei Republicane Irlandeze, au plătit sacrificiul suprem în timpul acestor luni de vară din 1981.
Bobby Sands, Francis Hughes, Raymond McCreesh, Patsy O’Hara, Joe McDonnell, Martin Hurson, Kevin Lynch, Tom McElwee, Kieran Doherty and Mickey Devine.Their names are written on the hearts and minds of every Irish Republican in Ireland and abroad. Bobby Sands, Francis Hughes, Raymond McCreesh, Patsy O’Hara, Joe McDonnell, Martin Hurson, Kevin Lynch, Tom McElwee, Kieran Doherty şi Mickey Devine.
Numele lor sunt scrise în inimile şi minţile de fiecare Republicane Irlandeze în Irlanda şi în străinătate.”
Dumitru Iuga: Oamenii acestia au murit unul cate unul din pricina infometarii! Asistam, in cazul acestei muieri, la o manipulare grosolana a opiniei publice! Stiu despre ce vorbesc! Am recurs la aceasta forma de protest si in puscarie si in Televiziune dar … n-am mintit niciodata ca nu mananc! La 60 de zile de infometare, chiar mai devreme! … nu dai interviuri la presa ci vine popa sa-ti dea impartasania finala.
Aceasta nu numai ca a dejucat planurile Marea Britanie pentru a incrimina deţinuţii IRA din celulele H-Blocks, dar a reusit sa atraga atenţia mass-media la nivel mondial cu privire la războiul din Irlanda, deschizând calea pentru Sinn Fein de intrarea în arena politică şi succesele electorale care au urmat.
Zece oameni, zece voluntari ai Armatei Republicane Irlandeze, au plătit sacrificiul suprem în timpul acestor luni de vară din 1981.
Bobby Sands, Francis Hughes, Raymond McCreesh, Patsy O’Hara, Joe McDonnell, Martin Hurson, Kevin Lynch, Tom McElwee, Kieran Doherty and Mickey Devine.Their names are written on the hearts and minds of every Irish Republican in Ireland and abroad. Bobby Sands, Francis Hughes, Raymond McCreesh, Patsy O’Hara, Joe McDonnell, Martin Hurson, Kevin Lynch, Tom McElwee, Kieran Doherty şi Mickey Devine.
Numele lor sunt scrise în inimile şi minţile de fiecare Republicane Irlandeze în Irlanda şi în străinătate.”
Dumitru Iuga
Vezu Sursa AICI
Cât de mult poate supravieţui un om fără mâncare?
- Un suedez găsit într-o maşină care fusese îngropată în nămeţi susţine ca a reuşit să supravieţuiască două luni fără hrană, mâncând bulgări de zăpadă. Dar cât de mult poate rezista un om fără mâncare?
Circumstanţele în care a supravieţuit Peter Skyllberg sunt încă investigate. Fotografiile făcute în interiorul maşinii arată sticle şi ambalaje goale, ceea ce înseamnă că afirmaţiile suedezului de 44 de ani ar putea avea acoperire, scrie BBC.Maşina suedezului a fost găsită în urmă cu patru zile la 1 km distanţă de un drum principal, în nordul Suediei. Poliţia declară că temperatura în acea zonă a scăzut, în ultima perioadă, chiar până la -30 grade Celsius. Skyllberg spune că a fost prins sub zăpadă de pe 19 decembrie 2011.
Experţii consideră că este posibil ca organismul uman să supravieţuiască fără mâncare până la două săptămâni.
Exemple de supravieţuire
De exemplu, alpinistul japonez Mitsutaka Uchikoshi a supravieţuit 24 de zile în 2006, fără hrană şi apă, după ce a dispărut în timpul unei expediţii de alpinism în vestul Japoniei. A fost găsit cu o temperatură a corpului de 22 grade Celsius, cu aproape 15 grade Celsius sub limita normală. După ce a fost tratat de hipotermie severă, Uchikoshi s-a întors acasă, uimindu-i pe medici cu recuperarea lui miraculoasă.Anul trecut, o femeie de 56 de ani din Columbia a supravieţuit aproape 50 de zile în Nevada cu dulciuri şi apă, după ce a rămas blocată în munţi, în timp ce soţul ei era plecat după ajutor.
Iluzionistul american David Blaine a petrecut, în 2003, 44 de zile fără mâncare într-o casetă de sticlă suspendată deasupra Tamisei.
În 1940, Mahatma Gandhi a supravieţuit 21 de zile numai cu mici înghiţituri de apă în timpul unui manifest civic.
Într-un episod mai recent, în 1992, australianul James Scott a dispărut timp de 43 de zile în Himalaya, în timpul iernii. Acesta s-a adăpostit sub o stâncă şi a reuşit să supravieţuiască doar cu zăpadă topită, două batoane de ciocolată şi o omidă. Mai târziu a reuşit să iasă într-o zonă deschisă şi a fost reperat de un elicopter. Acesta afirmă că în tot acest timp şi-a păstrat convingerea că va fi salvat.
Organismul îşi încetineşte funcţiile vitale pentru a conserva energie
Chiar şi cu asemenea exemple de supravieţuire în condiţii de lipsă de apă şi hrană, recentul caz al lui Skyllberg – 60 de zile fără mâncare – rămâne unul extrem.
”Este de la limita posibilului, dar nu imposibil”, a
declarat Dr. Mike Stroud, lector la Universitatea de Medicină şi
Nutriţie din Southampton. „Există o serie de factori care pot influenţa
capacitatea unei persoane de a supravieţui, spune Stroud, şi unul ar fi
modul în care organismul îşi încetineşte funcţiile vitale pentru a conserva energie.”
”Un corp odihnit, care nu face absolut nimic, produce aproximativ 100 de waţi de căldură, ceea ce ar putea face un bec să funcţioneze” afirmă Stroud.
„Totuşi, în condiţii de frig, organismul va începe să producă din ce
înce mai puţină căldură pentru a conserva energie. Acesta este unul
dintre cazurile în care un corp mai mare ar avea un avantaj.”
Catherine Collins, purtator de cuvant pentru Asociaţia Britanică de
Dietetică, explică faptul că „organismul îşi poate regla ritmul într-o
perioadă de înfometare pentru a minimiza cantitatea de calorii de care
are nevoie”.
Cu ce se hrăneşte corpul atunci când nu îi dăm de mâncare?
Atunci când organismul nu mai primeşte mâncare, începe să consume din rezervele de zaharuri.
Ficatul şi muşchii păstrează glucoză – sursă principală de energie –
sub forma de glicogen, care poate fi convertit în glucoză.
Atunci când se termină şi acest combustibil, corpul atacă rezerva de grăsimi. Apoi începe să consume din proteina reciclată din sistem şi mai ales pe cea din muşchi, transformând-o în energie.
Însă acesta, spune Collins, este un preţ foarte mare pentru organism, pentru că se pierd rezerve importante de ţesut: „E ca şi cum ai folosi mobilier Chippendale ca lemn de foc pentru a încălzi o casă.”
”În ceea ce priveşte povesteea lui Skyllberg, faptul că a fost prins
într-un spaţiu mic l-a ajutat să păstreze rezerve calorice importante”,
susţine Collins, iar faptul că a fost izolat de zăpadă i-a protejat
sistemul imunitar slăbit.
Maşina acoperită a creat ceea unii experţi numesc „efectul de iglu”.
Speranţa este cheia
Pe de altă parte, „starea mentală a unei persoane
poate juca un rol esenţial în supravieţuirea sa”, susţine Stephen
Josiph, profesor la Universitatea din Nottingham.
”Oamenii pot intra într-un modul de zbor sau de luptă, ceea poate activa «valurile» de adrenalină din organism. Acestea sunt exprem de importante deoarece vor determina durata rezistenţei şi, în ultimă instanţă, supravieţuirea unui om.”
Nu toată lumea reacţionează la fel în condiţii care îţi periclitează viaţa. „În situaţii-limită, supravieţuirea depinde şi de reacţia individuală. Unii oameni intră în panică, pierzând teren, în timp ce alţii continuă să spere, păstrându-şi resursele”, afirmă Joseph. „Într-un asemena episod, speranţa este cheia”.
Cu cărţile pe faţă - despre limitele organismului nostru
Menţinerea, prelungirea vieţii cu orice preţ a devenit, pare-se, scopul suprem pentru omul modern, prins într-o ciudată societate hedonist-consumist-postmodernistă, cum este cea din zilele noastre. Cu toate că dorinţa de a rămâne în viaţă nu este doar rezultatul direct al celui mai puternic instinct, cel de supravieţuire, ci şi al unor posibilităţi reale pe care ni le oferă ştiinţa, cunoaştem încă puţine informaţii cu privire la limitele trupului nostru. Dincolo de presupuneri sau estimări „din ochi”, ştiinţa poate să ne ofere în prezent o serie de cifre şi informaţii cu privire la extremele pe care le poate atinge corpului uman, precum şi cu privire la supravieţuirea în condiţii vitrege.
Cât te poţi baza pe propriul trup?
Într-un viitor oricând posibil, nu va conta mai deloc ce forma de învăţământ ai absolvit sau cât de bine te descurci cu calculatorul. Evident, nici nepotismul nu va mai fi la nivelul la care este prezent astăzi în societate. La urma urmei, în caz de supravieţuire extremă, ne vom confrunta cu un "care pe care" nemaiîntâlnitîn cadrul istoriei moderne şi contemporane. Va conta mai mult pregătirea spirituală, ca şi - evident - cea fizică, cunoştinţele de bază în arta supravieţuirii şi înţelegerea secretelor mediului înconjurător, de la cel antropic la jungle, deşerturi, păduri sau oceane.
În aceste condiţii, se impune o revizuire a cunoştinţelor pe care le deţinem cu privire la parametrii de funcţionare a organismului uman supus unor factori extremi de ordin extern sau intern. Cu toţii am auzit de oameni care au supravieţuit unor accidente sau alte întâmplări, în condiţii incredibile, în urma cărora, teoretic, nicio fiinţă umană nu ar fi avut cum să scape cu viaţă. Au existat astfel cazuri documentate de oameni care au supravieţuit unor răni de glonte în cap sau căderii de pe o clădire de 10 etaje, dar acestea sunt cazuri izolate.
Când vine vorba de anduranţa organismului uman şi supravieţuirea fără niciun ajutor, cercetările recente în domeniu au stabilit aşa numita "Regulă a lui Trei".
Regula lui Trei face referire directă la cât de mult poate rezista un om obişnuit fără aer (trei minute), fără apă (trei zile) şi fără hrană (trei săptămâni).
Alte limite sunt un pic mai particularizate în funcţie de factori importanţi, precum starea generală de sănătate, vârsta, condiţia fizică, condiţionarea specifică şi, nu în ultimul rând, antrenamentul mental şi mijloacele de revigorare a spiritului fiecăruia.
Cat poate rezista un om fara mancare?
Un chinez da raspunsul:12 ani
El se hraneste doar cu apa si bea 15 litri de apa pe zi
Cat
timp poate supravietui un om fara sa manance? Conform specialistilor,
acest lucru depinde de greutatea persoanei, de stare de sanatate si de
metabolismul acesteia, dar nimeni nu poate sa reziste fara mancare, mai
mult de trei saptamani.
Ning Xuefa, un chinez in varsta de 22 de
ani, pretinde ca in ultimii 12 ani a trait fara sa bage in gura nici
macar un bob de orez. El are o inaltime de doar 1.50 m si cantareste in
jur de 40 de kilograme. Am putea spune ca este o persoana subnutrita,
iar chinezul pare sa confirme acest lucru de-a dreptul delirant. El
spune ca in toti acesti ani a trait doar cu apa, iar povestea lui tine
primele pagini ale publicatiilor chineze.
Ning a renuntat sa mai
manance atunci cand avea 10 ani. Doar daca se uita la bucatele de pe
masa ii venea sa vomite si avea senzatia ciudata ca se ineaca. Acest
lucru l-a determinat sa bea apa toata ziua!
In prezent, chinezul consuma 15 litri de apa pe zi, iar tatal sau este cel care confirma intreaga poveste incredibila.
Conform
acestuia, atunci cand era copil, Ning nu suporta nici un aliment. Doar
laptele era tolerat, dar acesta era mult prea scump pentru a i-l putea
oferi zilnic. Asa ca baiatul a trebuit sa reziste doar cu apa, transmite
24h.com.
Tanarul
chinez a incercat sa lucreze in constructii, dar din cauza
constiututiei sale firave si a repetatelor pauze de mers la toaleta, a
fost concediat.
Ning Xuefa a fost examinat de o echipa medicala
si aceasta l-a diagnosticat cu o boala cronica rara, care induce o
permanenta stare de sete. Medicii nu au putut sa dea vreo explicatie
referitoare la modalitatea in care a reusit Ning sa supravietuiasca
atatia ani, fara sa manance nimic.antena3.ro
CAT TIMP POATE SUPRAVIETUI O PERSOANA FARA HRANA?
Situatia in care o persoana nu bea lichide si nu se hraneste se inscrie in doua posibile cazuri la nivel medical. Primul caz se refera la oamenii mentinuti artificial in viata si a caror supravietuire nu mai este dorita, iar in cel de-al doilea caz isi fac loc oamenii care refuza - constienti fiind – sa se hraneasca pentru a-si pune capat vietii.
In situatia in care este asigurata hidratarea unui individ care nu se hraneste, nu poate fi apreciat un timp precis de supravietuire a acestuia. De pilda, faimosul Mahatma Gandhi, care a solicitat independenta Indiei intr-un mod nonviolent, a reusit sa reziste 21 de zile fara sa manace deloc, inghitind doar putina apa din cand in cand.
In 1997 Michael Peelsenior a publicat un raport in “Jurnalul Medical Britanic” al Fundatiei Medicala a Victimelor Torturii in care se semnalau cazuri de supravietuire a unor grevisti ai foamei dupa 28, 36, 38 si chiar 40 de zile. Cele mai multe astfel de raporturi au fost – insa - slab fundamentate. Foametea totala este un fenomen relativ rar intalnit, dar o foamete partiala cu mentinerea unui anumit nivel de hidratare este foarte frecventa. In perioada de foamete si in lagarele de concentrare au fost relatate cazuri frecvente de supravietuire a unor persoane, care au suportat aceste regimuri dure, intr-o perioada cuprinsa intre cateva luni si chiar ani.
Organismul uman are capacitatea de a conserva energia, moderand metabolismul. Desi nu sunt cunoscute foarte bine cauzele dereglarii metabolismului, se presupune ca o buna parte din acesta este modificat de schimbarile care apar in functionalitatea glandei tiroide. Prin aceasta abilitate a corpului uman poate fi explicata cresterea rezistentei genei producatoare de diabet, care in trecut nu se putea mentine in regim de foamete.
Medicii s-au intalnit cu cazuri de infometare aproape totala datorate unor cure de slabire foarte stricte sau anorexiei nervoase. Cauzele mortii pot fi un atac cardiac sau oprirea functionalitatii anumitor organe. In conditii naturale indexul de greutate al unei persoane este cuprins intre 18.5 si 24.9. Moartea survine in momentul in care acest index scade la aproximativ jumatate, fiind cuprins intre 12 si 12.5. Indexul de greutate al fotomodelelor este de aproximativ 7.
http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/joaca-de-a-greva-foamei-de-ce-s-a-suparat-invatatoarea-de-la-antena-3-pe-barroso-270638.html
http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/cristina-anghel-grevista-ajunsa-parlamentar-daca-o-sa-mi-dea-masina-o-sa-fie-bine-ca-o-sa-mi-dea/
Reporter: Doamnă Anghel, v-ați găsit serviciu pe baza foamei făcute. Deci a meritat chinul; acum, ca parlamentar, o să mâncați mai bine ca niciodată…
Cristiana Anghel: Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge parlamentar, nu mi-am dorit lucrul acesta. Dar uitați-vă că totuși nu datorită grevei foamei am ajuns în Parlament. Eu timp de doi ani de zile am fost protestatar, am fost la mitinguri, în Piața Universității, la Cotroceni, am avut o poziție clară față de abuzurile Puterii. Or, asta oamenii au apreciat. Nu doar greva foamei.
Rep.: Acum a trecut vremea protestelor, trebuie să treceți la lucruri concrete promise în campanie, la fapte. Ce vă propuneți să faceți în Parlament?
C.A.: Nu le-am promis alegătorilor nimic concret, le-am promis că, dacă voi ajunge în Parlament, voi rămâne aceeași Cristiana și voi face în așa fel încât să nu-mi încalc principiile. Or, principiile mele coincid cu dorințele lor.
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003
UVC, reușește să distrugăvirusurile în doar câteva secunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu