Iodul în organism

Ce rol are iodul . Beneficii ale iodului

Iodul este un mineral important pentru o funcționare corectă a organismului și este prezent în organismul uman în glanda tiroidă, în stomac, în glandele salivare, în glandele pituitare și ovare. Este necesară o cantitate optimă de iod în organism pentru a produce hormoni tiroidieni, importanți pentru creșterea și dezvoltarea normală a organismului. În glanda tiroidă se află circa 70-80% din iodul aflat în corp, restul fiind distribuit la nivelul celorlalte organe.
 

Deficitul de iod se manifestă prin stări de oboseală, piele uscată, sensibilitate la schimbare de temperatură și scădere în greutate. Un alt semn al deficitului de iod constă în umflarea glandei tiroide, care este cunoscută sub numele de gușă. Iodul poate fi utilizat pentru a preveni, astfel, apariția gușei, însa este important să nu se administreze iodul în exces, deoarece poate să determine, de asemenea, apariția gușei.

Există studii potrivit cărora iodul ameliorează boala sânului fibroschistic, iar un alt studiu a constatat efectele iodului de ameliorare a simptomelor cauzate de fibrom polichistic la sân. Iodul ajută și la menținerea sănătății părului, pielii și unghiilor, cât și la menținerea greutății corporale. Dacă este utilizat extern, contribuie la dezinfectarea rănilor, datorită efectului său antiseptic.                                                                                                    Vezi Sursa Info AICI

Câteodată organismul nostru își pierde echilibrul și se îmbolnăvește aparent fără o cauza anume. Pare că, în spatele fiecărei boli, cauza stă într-o inflamare. Descoperă cum o substanță, de care nu prea se vorbește, ne poate ajuta în cazuri diverse și diferite între ele . Vezi mai multe info AICI

Iodul în organism este important și, mai ales, necesar pentru dezvoltarea fizică și mintală. Lipsa sa conduce la afecțiuni grave atât la copii, cât și la adulți. Află despre beneficile sale, dar și despre carența de iod din corp.

Iodul este un element esențial, vital pentru creșterea și dezvoltarea normală a corpului.

Aproximativ 60% din iodul din corpul uman este stocat în glanda tiroidă.
Beneficiile sale pentru sănătate joacă un rol foarte important în funcționarea normală a glandei tiroide, care secretă hormoni tiroidieni care controlează rata metabolică de bază a corpului.
Ce rol are iodul în organism. 10 beneficii ale iodului
De fapt, fără el, hormonii tiroidieni nu puteau fi sintetizați nici măcar.
Iodul controlează funcționarea glandelor tiroide, care, la rândul său, are o influență semnificativă asupra proceselor metabolice din organism.

Ajută la utilizarea optimă a caloriilor, prevenind astfel depozitarea ca exces de grăsimi.
Alte beneficii includ eliminarea toxinelor din organism și asistența pentru sistem în utilizarea mineralelor precum calciu și siliciu.

Simptomele deficienței sale includ frustrarea, depresia, întârzierea mintală, nivelurile de percepție slabe, creșterea anormală a greutății, scăderea fertilității, pielea grosieră, șansele de pierde sarcina, constipația și oboseala.
În cazurile severe, rezultatul poate fi retardul mental asociat cu boli cum ar fi cretinismul, caracterizat prin malformații fizice.
Conform rapoartelor OMS, această deficiență este una dintre principalele cauze ale întârzierii mentale din întreaga lume.
Multe țări nu iodizează sarea lor, iar regiunile care cresc culturi și animale la o distanță mare de apele de coastă sunt mai puțin susceptibile de a avea soluri bogate în iod.
Organismul are nevoie de 100-200 mcg de iod pe zi, iar 1/4 linguriță de sare iodată conține aproximativ 95 mcg de iod.
Surse de iod importante
Este prezent în cantități mari atât în plantele marine, cât și în animale, inclusiv moluștele, albinele și algele maro, care pot absorbi iodul din apa de mare.
Asigurați-vă că includeți cantități bune de conserve de sardine, ton conservat, homar, stridii, scoici, cod, halibut, hering, somon, creveți în dietă.
Alge, usturoi, fasole lima, semințe de susan, boabe de soia, verdeață și spanac sunt câteva din celelalte surse de iod.
Sarea iodată este o altă sursă importantă, iar brutarii o adaugă în mod regulat iod la aluatul de pâine ca agent de stabilizare.
Ce rol are iodul în organism. 10 beneficii ale iodului
Acest element este necesar pentru a asigura dezvoltarea și metabolismul adecvat la om. Beneficiile specifice pentru sănătate includ:
Reglează rata metabolică
Iodul influențează funcționarea glandelor tiroide prin asistarea producerii de hormoni, care sunt direct responsabile pentru controlul ratei metabolice de bază a organismului.
Rata metabolică afectează eficiența și eficacitatea sistemelor de organe și procesele regulate, inclusiv absorbția alimentelor, ciclul somnului și transformarea alimentelor în energie utilizabilă.
Anumiți hormoni, cum ar fi tiroxina și triiodotironina, influențează frecvența cardiacă, tensiunea arterială, greutatea corporală și temperatura.
Organismul menține BMR (rata metabolică de bază) cu ajutorul acestor hormoni, care, de asemenea, ajută la sinteza proteinelor.
Asigurarea creării și distribuției lor normale în organism este o cheie pentru menținerea sănătății.

Optimizează energia
Iodul joacă un rol important în menținerea nivelurilor optime de energie ale organismului, asigurând utilizarea eficientă a caloriilor, fără a le permite să fie depozitate ca exces de grăsimi.
Îngrijirea pielii și a părului
Beneficiile de sănătate ale iodului includ formarea de piele sănătoasă și strălucitoare, dinți și păr.

Este un element important pentru îngrijirea părului, deoarece lipsa acestui mineral poate duce la pierderea părului.

Mai mult, accelerează, de asemenea, creșterea părului și crește tăria foliculară.
Previne moartea la naștere a copiilor

O cantitate suficientă de iod la femeile gravide este esențială pentru a preveni existența nașterii de copii morți sau a condițiilor neurocognitive, cum ar fi cretinismul la nou-născuți.

Aceasta poate duce la hipertensiune gestatională, care poate duce la o serie de complicații în timpul copilăriei.

Acesta asigură mișcarea și creșterea adecvată a copilului, împreună cu abilitățile de vorbire și auz.

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că afectează sănătatea copilului odată concepută, o deficiență de iod poate face o femeie infertilă.

Femeile gravide trebuie să consume iod pentru copil și pentru ele însele, deoarece trece și în laptele matern.

Studiile arată că o femeie însărcinată sau care alaptează poate pierde mai mult iod decât întreaga ei doză necesară în fiecare zi, ceea ce poate duce la o deficiență gravă pentru ea, chiar și după încheierea sarcinii și alăptării.

Cum a fost obținut genomul artificial Syn61? Cercetările au avut loc în cadrul Medical Research Councils (MRC) Laboratory of Molecular Biology și s-a optat pentru secvențierea și modificarea genomului bacteriei E. Coli datorită capacității acesteia de a supraviețui folosind un număr mic de gene.   Mai multe info AICI

Stimulează sistemul imunitar

Majoritatea oamenilor se concentrează asupra implicațiilor glandei tiroide, dar are și alte funcții, incluzând un rapel major al sistemului imunitar.

Este un agent de curățare a radicalilor hidroxilici liberi și, ca și vitamina C, stimulează și mărește activitatea antioxidanților în organism pentru a oferi o măsură puternică de apărare împotriva diferitelor boli, inclusiv a bolilor de inimă și a cancerului.

Studiile arată că protejează direct celulele creierului șobolanilor de efectele dăunătoare ale radicalilor liberi prin conectarea la acizii grași din membranele celulare, lăsând mai puțin loc pentru radicalii liberi de a afecta organismul.
Ce rol are iodul în organism. 10 beneficii ale iodului
Previne hipotiroidismul

Această afecțiune este caracterizată de o glandă tiroidă insuficientă și are ca rezultat încetinirea generală a tuturor proceselor corporale, pe măsură ce echilibrul chimic din organism se desprinde.

Unul dintre cele mai frecvente rezultate ale hipotiroidismului este o creștere mare a greutății deoarece organismul pur și simplu nu arde calorii pentru a le transforma în energie.

Deși hipotiroidismul poate apărea din mai multe motive, nu doar deficiența de iod, este încă o idee bună să vă măriți aportul de iod și să stimulați activitatea hormonală, ceea ce vă va ajuta în cele din urmă să pierdeți în greutate.

Unele alte efecte ale hipotiroidismului sunt oboseala, pielea uscată, constipatia, crampele și umflarea picioarelor.

Dacă nu este tratată, poate provoca afecțiuni grave cum ar fi insuficiența cardiacă sau o comă.
Tratamentul bolilor fibrochistice

Iodul poate reduce semnificativ afecțiuni cum ar fi fibroza și sensibilitatea la sân.

Ajută în tratarea de boli fibrochistice și este utilizat pe scară largă în terapii, atât tradiționale cât și moderne.

Studiile au arătat o corespondență semnificativă între iodul molecular și o reducere a semnelor și simptomelor bolii fibrochistice de sân.
Împiedică cancerul

Probabil cel mai important beneficiu pentru sănătate al iodului, în afară de influența tiroidiană, este proprietatea anti-cancerigenă.

Studiile au arătat că celulele canceroase se micșorează după ce au fost injectate cu iod și, uneori, chiar suferă apoptoză (moartea automată a celulelor) și sunt apoi înlocuite cu celule mai sănătoase.

Mecanismul exact al acestui proces este încă necunoscut, însă studiile au găsit această conexiune pozitivă, în special în ceea ce privește efectele sale asupra inducerii apoptozei în celulele carcinomului de cancer mamar.

În ceea ce privește cancerul tiroidian, este esențial pentru prevenirea acestei forme extrem de periculoase de cancer.

Studiile au arătat că pacienții cu cancer tiroidian prezintă în mod constant o scădere a simptomelor cancerului după ce au crescut nivelul de aport de iod.

Prin urmare, apariția cancerului tiroidian este mult mai frecventă la persoanele care suferă de deficiență de iod.

Induce apoptoza
Iodul asigură apoptoza sau moartea celulară programată, care este esențială în formarea de noi organe, precum și în îndepărtarea celulelor maligne cum ar fi cancerul sau celulele bolnave, care ar putea fi dăunătoare oricărei persoane.

Această funcție este în principal derivată din efectele sale asupra glandei tiroide și secreția și reglarea hormonală ulterioară.
Îndepărtează substanțele chimice toxice

Iodul poate elimina substanțele chimice nocive precum fluorura, plumbul, mercurul și toxinele biologice.

Rolul acestui „iod tiroidian suplimentar”, care face alte activități pe tot corpul, este foarte important.

Are anumite calități antibacteriene, în special împotriva Helicobacter pylori, care este o infecție bacteriană periculoasă în stomac, mai frecvent numită H. Pylori și care a fost asociată cu cancer gastric.
Vindecă Goiter (o boală a glandei tiroide)

Deficitul de iod este recunoscut pe scară largă ca fiind cauza principală a problemelor.

Ar trebui să adăugați ouă, sare, fructe de mare și produse lactate în dietă pentru a evita această deficiență și, de asemenea, acest lucru deseori funcționează ca un remediu pentru o glandă tiroidă mărită.
Precauții

Supradozajul cu iod de peste 2000 mg poate fi periculos, în special pentru persoanele care suferă de afecțiuni renale sau de tuberculoză.

Atunci când este luat în exces, ar putea duce la cancerul papilar tiroidian, în loc să ajute la prevenirea acestuia.

Femeile gravide și mamele care alăptează trebuie să fie precaute cu privire la dozajul acestui element, cu excepția unor doze specific prescrise.

Este necesar un echilibru sănătos, deoarece persoanele reacționează diferit față de doză, deci aveți grijă la cantitățile consumate.

Vezi Sursa Info AICI

Sarea iodată, un element atât de comun şi de prezent în bucătăria fiecăruia dintre noi, încât puţini sunt cei care se gândesc dacă aceasta este o alegere sănătoasă pentru organismul nostru sau ar trebui să ne dea de gândit

Care sunt efectele negative asupra sănătăţii, formulate de specialiţi printre care se numără şi prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, şeful Institutului de Cercetări Alimentare ori cunoscutul prof. dr. Pavel Chirilă care a scris nenumărate articole şi tratate despre pericolul sării iodate asupra sănătăţii românilor. În ultimii ani numărul cancerelor tiroidiene s-a dublat iar numărul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387, după cum a declarat prof. dr. Pavel Chirilă care a susţinut în multe rânduri că iodarea în masă este împotriva sănătăţii românilor.  Consumul alimentelor şi medicamentelor ce conţin sare iodată favorizează cancerul, informaţie care ar trebui să ne dea de gândit având în vedere faptul că în România numărul bolnavilor de cancer este în creştere faţă de cel al altor ţări din  Europa. "Astăzi, aportul de iod a crescut la 0,5 mg/zi prin folosirea, în afara de alimentaţia naturală a iodului în prepararea unor medicamente şi vitamine, ca agent antiseptic”, a declarat medicul Pavel Chirilă.

Din 2002, printr-o Hotărâre de Guvern (HG 568/2002) s-a impus în România că toată sarea din comerţ să fie iodată si s-a interzis comercializarea sării neiodate, mai clar, să înţeleagă tot românul, suntem privaţi de dreptul la opţiune fiind obligaţi să consumăm exclusiv sare iodata, fie direct, fie prin orice aliment procesat in Romania, iar efectele secundare ale acestei măsuri nu au fost explicate sau mediatizate corect. 

Puţini dintre români sunt conştienţi de pericolul consumării în exces al sării iodate şi poate că pare mult spus ”în exces”, dar este verosimil deoarece ingerăm sare iodată mai mult decât ”putem duce”. Datorita sării iodate, iodul a ajuns practic peste tot şi, ceea ce este cel mai grav, de fapt, ajunge să fie consumat in exces prin produse de panificatie si patiserie, carne şi preparate din carne, lactate, pentru că şi animalelor tot sare iodata li se dă. De fapt, suntem supra iodaţi prin mai toate produsele industriei alimentare. 

Ce spune această  lege şi care a fost motivul implementării acesteia. 

“În Romania, in alimentatia oamenilor, hrana animalelor si in industria alimentara se utilizeaza numai sare iodata” (cap II, art. 3), aşadar avem sau nu dreptul de a alege ce dorim să consumăm? Mai departe:  “Pe teritoriul Romaniei sunt interzise: ”importul in vederea comercializarii de sare neiodata pentru utilizarea in alimentatia omului, hrana animalelor si industria alimentara” (art. 10) - multe drepturi mai avem!!!  Într-un comunicat de presă ce a urmat acestei Hotărâri, se precizează motivul pentru care Guvernul a adoptat această hotarâre “in scopul prevenirii tulburarilor provocate de carenţa de iod”. 

Irelevant, deoarece medicul Chirilă a precizat că, la vremea introducerii acestui act normativ, în România au existat aproximatix 8500 de cazuri de hipotiroidie dintre care doar o mică parte  erau cauzate de deficitul  de iod. Aşa că, pe baza considerentului că românilor le lipseşte iodul, mai marii vremii s-au gândit să ”susţină” sănătatea poporului român prin introducerea forţată a unei hotărâri şi a unei cantităţi între 25 şi 40 mg de iod la kilogramul de sare sau între 40 şi 70 mg de iodat de potasiu sau între 30 şi 50 mg de iodură de potasiu, în funcţie de producător.

Punctul culminant al poveştii se încheie cu existenţa antiaglomeranţilor folosiţi pentru ca sarea fină iodata să nu se umezească, personjele principale fiind nelipsitele E-uri fără de care ”nu putem vieţui ”, sub denumirea de E535 şi E536. Aceste două personaje sunt de fapt  doua ferocianuri, iar una dinte ele, E536 prin fierbere în mâncare se descompune cu formare de cianura de potasiu, o otravă. Prin urmare finalul poveştii care are ca personaj principal ”sarea din bucate” nu se încheie în happy-end. În unele ţări din Occident, unde chiar se acordă atenţie sănătăţii populaţiei, folosirea celor doi antiaglomeranţi este interzisă. 

Vezi Sursa info Aici

Terapia cu oxigen hiperbaric

De ce sa alegi terapia cu oxigen hiperbaric ?

“Țesuturile corpului au nevoie să primească un nivel adecvat de oxigen pentru a funcționa corect. Atunci când țesutul este lezat are nevoie de și mai mult oxigen pentru a supraviețui și a se regenera. Acest tip de terapie mărește considerabil cantitatea de oxigen pe care o va purta sângele prin corp. Creșterea nivelului de oxigen din sânge restaurează buna funcționare a țesuturilor, accelerând vindecarea și ajutând organismul să lupte contra infecțiilor.” 

Oxigenoterapia este utilizată cu succes mai ales în cazul sportivilor de performanță care suferă accidentări, întrucât:

facilitează difuzia de oxigen către țesuturile slab vascularizate sau lezate;

accelerează procesul de vindecare prin stimularea producției de celule stem;

susține oxigenarea celulară și crește producția de elastină, încetinind astfel procesul de îmbătranire;

crește considerabil imunitatea organismului și îl ajută să lupte contra infecțiilor produse de viruși și bacterii;

accelerează procesul de vindecare în cazul fracturilor și afecțiunilor aparatului osteoarticular;

oferă rezultate spectaculoase în cazul recuperării sportive, crește producția de colagen și vindecă mai rapid contuziile și leziunile;

are efect antiaging;

accelerează vindecarea rănilor și cicatricilor, reducând inflamația și stimulând regenerarea celulelor.

Terapia cu Oxigen Hiperbaric si efectele sale antiimbatranire

„Bolile care au legătura cu îmbătrânirea și maladiile degenerative reprezintă în prezent un fapt îngrijorător și o preocupare tot mai mare la nivel mondial. Terapia cu Oxigen Hiperbaric s-a dovedit – în urma unor studii – a fi o metodă eficientă care ajută la combaterea bolilor degenerative, contribuind la regenerarea țesuturilor și a vaselor de sânge. Oxigenoterapia stimulează angiogeneza (formarea de noi vase de sânge) în zone ale corpului în care circulația este compromisă și este folosită de unii medici pentru a ajuta la tratarea bolilor cardiace coronariene, a degenerescenței maculare, a bolii Parkinson, a bolii Alzheimer, a artritei și a bolilor asociate imunității. În plus, terapia cu oxigen susține activarea colagenului, fiind un bun aliat în lupta cu semnele îmbătrâniri, inclusiv deteriorarea pielii și redarea elasticității. Studiile clinice au demonstrat beneficiile terapiei cu oxigen și în cazul afecțiunilor degenerative ce țin de vârstă, oferind suport la nivel celular tuturor organelor din corp, pentru a promova sănătatea și frumusețea.”

Efecte:

La nivelul circulației
- stimulează formarea de noi vase de sânge
- combate și previne bolile circulatorii, incluzând boala coronariană și diabetul zaharat

La nivelul inimii
- îmbunătațește oxigenarea țesutului cardiac
- îmbunatățește funcționarea musculaturii cardiace după un atac de cord
- reduce riscul unui atac de cord

La nivelul creierului
- stimulează crearea de noi celule nervoase
- îmbunătățește memoria și timpul de reacție
- promovează crearea de noi conexiuni ale creierului

La nivelul articulațiilor, țesuturilor moi și oaselor
- îmbunătățește eficacitatea tratamentelor pentru artrita
- reduce inflamația și durerea
- accelerează vindecarea
- îmbunătățește mobilitatea și rezistenta

La nivelul ochilor
- ajută la combaterea degenerării maculare legate de vârstă
- reduce simptomele glaucomului
- reduce fluxul de sânge compromis la nivelul retinei

La nivelul pielii
- reduce deteriorarea excesivă a pielii ca urmare a expunerii la radiațiile ultraviolete
- stimulează producția de colagen și menține elasticitatea pielii
- ajută la vindecare rănilor și - reduce formarea cicatricelor

La nivelul sănătății generale
- crește nivelul de energie
- diminuează stările de oboseală și apatie
- reduce stresul și anxietatea
- stimulează crearea de noi celule stem
- sprijină sistemul imunitar
- reduce riscul de infectare.

În cazul pacienților care au făcut ședințe de oxigenoterapie înainte și după o intervenție chirurgicală s-a observat o vindecare mult mai rapidă, cu pana 80% mai rapidă decât în cazul celorlalți pacienți. Totodată, cei dintâi au prezentat cicatrice reduse considerabil. Corpul a avut parte de oxigenul necesar pentru a repara locul intervenției. Oxigenoterapia accelerează vindecarea, furnizând oxigen chiar și țesuturilor, cartilajelor și vaselor de sânge lezate prin utilizarea bisturiului în timpul intervenției.

Un tratament complet presupune un număr minim de 10 ședințe în timpul cărora pacientul tratat are parte de intimitate și își poate petrece timpul citind, ascultând muzică etc. Ședințele în camera hiperbară sunt relaxante și plăcute, iar durata acestora poate varia în funcție de afecțiunea tratată și de recomandările medicului specialist.

Vezi Sursa Info AICI

Baroterapia sau terapia cu oxigen hiperbaric sau oxigenoterapia hiperbară constă în inhalarea oxigenului pur sau a aerului îmbogățit cu oxigen la o presiune mai mare decât cea atmosferică.

Camerele cu oxigen

Terapia cu oxigen hiperbaric crește nivelul de hemoglobină din sânge. Totodată, sângele este supraoxigenat, motiv pentru care dizolvă oxigenul în plasmă. Aplicarea acestei terapii se face în 2 camere:

tip A – multiloc
tip B – monoloc

Ambele camere sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni, de la simple leziuni la boli grave.

Camera multiloc

Acest tip de cameră poate trata mai mulți pacienți în același timp. De regulă, pacienții sunt însoțiți de către un cadru medical sau sunt monitorizați de un specialist. Terapia constă în inspirarea oxigenului pur prin intermediul unei măști de plastic. Presiunea din această cameră este de 6 atmosfere.

Dacă se dorește folosirea unui amestec diferit de gaz (azot cu heliu, de exemplu), acesta poate fi administrat doar pacientului care are nevoie de această combinație. Echipamentele puse la dispoziția pacienților sunt: ventilatoare, linii intravenoase etc. În timpul terapiei se monitorizează nivelul de azot din cameră, deoarece acest gaz este factor de risc pentru multiple afecțiuni respiratorii. 

Camera monoloc

Acest tip de cameră asigură tratarea unui singur pacient, care de obicei stă într-o poziție supină. Gazul utilizat pentru presurizarea camerei este oxigen pur, iar în unele camere există și măști pentru ca pacientul să respire aer.

Cadrele medicale vor păstra aparatele de intervenție în exteriorul camerei, doar liniile intravenoase ar putea fi introduse odată cu pacientul. Recent, s-au construit și camere cu două locuri, funcționarea acestora fiind asemănătoare cu cea a camerei monoloc.

Cum acționează oxigenul în corp?

Terapia cu oxigen hiperbaric implică inspirația oxigenului pur într-o cameră sau cabină presurizată. Pe lângă aplicațiile în boala de decompresie a scufundătorilor, terapia cu oxigen hiperbaric este un tratament și în cazul altor afecțiuni precum infecții grave, răni greu vindecabile, complicații ale diabetului sau radioterapiei.

Într-o cameră hiperbarică de terapie cu oxigen, presiunea aerului este crescută până atinge valori de trei ori mai mari decât cele ale presiunii normale a aerului. În aceste condiții, în plămâni se concentrează mult mai mult oxigen pur, comparativ cu nivelul de oxigen la valori normale ale presiunii aerului.

Această cantitate crescută de oxigen este transportată, prin vasele de sânge, în întreg organismul. Concentrația crescută de oxigen sistemic ajută corpul să lupte cu bacteriile și, totodată, stimulează sinteza și eliberarea de factori de creștere și celule stem, ceea ce promovează regenerarea și vindecarea țesuturilor.

Efecte oxigen hiperbaric 

baroterapia terapie oxigen hiperbaric

• Efect desicant – Oxigenul hiperbaric este uscat, nu conține umiditatea, eliminând chiar umiditatea existentă din alveolele pulmonare. În edemul pulmonar determină degajarea rapidă a plămânului.
• Crește radiusul de difuziune a oxigenului în țesuturi, ceea ce înseamnă că și țesuturile aflate la distanță de capilare și unde transportul oxigenului este întrerupt, pot fi oxigenate.
• Efect antiedematos – Dacă medicamentele produc reducerea edemului cu hipoxie, oxigenul hiperbaric îl reduce prin hiperoxie.
• Țesuturile ischemizate, ca urmare a unui edem progresiv devin hipoxice, ceea ce determină creșterea edemului și deci a ischemiei. Oxigenarea hiperbarică asigură suportul de oxigen a țesuturilor ischemice și deci reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricție reflexă cu hiperoxie.
• Vasoconstricția reprezintă elementul cheie în degajarea edemului tisular și implicit a edemului celular. În condiții de presiune normală, vasoconstricția poate agrava hipoxia, de aceea de regulă tratamentele clasice cu antihipoxice se bazează pe vasodilatatoare. Condițiile de presiune crescută și implicit hiperoxia rezultată permit o vasoconstricție esențială în degajarea rapidă a edemului.
• Efect de restabilire a drenajului limfatic.
• Efect angiogenetic – Oxigenul hiperbaric, atât în țesuturile oxigenate normal, dar mai ales în cele hipoxice, conduc la crearea de noi capilare funcționale în țesuturi hipoxice. Angiogeneza are loc ca urmare a stimulării de către oxigenul hiperbaric a activității trombocitelor și a macrofagelor, respectiv a secreției de PDGF, dar și a altor peptide angiogene.
• Efect de activare a fibroblastelor, precum și a sintezei de colagen.
• Regenerarea post traumatică este strâns legată de un aport optim de oxigen la nivelul plăgii în curs de vindecare. Fără aport de oxigen apar cicatricile cheloide.
• Efect de creștere, activarea macrofagelor și leucocitelor cu îmbunătățirea răspunsului imunitar cu rol în secreția de factori specifici, procesul de regenerare și refacere.
• Efect de activare a osteclastelor și osteoblastelor, favorizând osteogeneza. Regenerarea osoasă post traumatică este dependentă de activitatea osteoclastelor. Expunerea osteoblastelor la oxigenul hiperbaric determină accelerarea calusării. Vindecarea are loc de 5 ori mai repede.
• Efect bactericid.
• Efect de activare a celulelor neuronale non-funcționale sau afectate.
• Îmbunătățirea efectului de învățare și stimulare a memoriei.
• Efect antispastic.

Indicații baroterapie

baroterapia terapie oxigen hiperbaric

Afecțiuni ale pielii și țesuturilor moi

baroterapia terapie oxigen hiperbaric

• Arsuri termice, chimice, de iradiere
• Degerături
• Infecții cutanate (erizipel, piodermite, actinomicoze, aspergiloze, infecții cu bacterii Gram negative, infecții nosocomiale)
• Ulcere cutanate (din insuficiență venoasă, arterită obliterantă, fumat, diabet)
• Gangrenă gazoasă
• Gangrenă Fournier
• Transplanturi cutanate și miocutanate
• Necroza țesuturilor moi
• Grefe de piele și flapsuri (compromise)
• Varice
• Pierderi de sânge

Afecțiuni ale aparatului circulator

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Boala de decompresiune
• Embolia gazoasă
• AVC
• Hemoragii
• Sindrom de reperfuzie postoperator în chirurgia vasculară
• Arterite
• Insuficiență arterială – ocluzia arterei centrale a retinei
• Tromboflebite
• Microangiopatii
• Anemie severă

Afecțiuni ale sistemului osteoarticular și muscular

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Traumatisme vertebro-medulare acute
• Traumatisme osoase infectate
• Fracturi
• Entorse
• Rupturi ligamentare
• Sindromul de zdrobire
• Sindrom de compartiment
• Osteită, osteomielită, osteodiscită
• Necroză osoasă aseptică
• Osteită de iradiere (osteoradionecroza)
• Artroze
• Parodontoză
• Discopatii
• Miozită cu Clostridium difficile și mionecroze (necroză musculară)
• Recuperare postraumatică, alte ischemii acute traumatice

Afecțiuni ale aparatului digestiv

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Boala de iradiere (ileita, ulcer)
• Boala Crohn
• Colită ulceroasă
• RCUH (rectocolită ulcero-hemoragică)
• Regenerarea țesuturilor lezate ale ficatului bolnav
• Hemoroizi

Afecțiuni ale sistemului nervos periferic

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Tulburări de gust și miros
• Paralizie facială
• Nevralgie de trigemen
• Neuropatie diabetică

Afecțiuni ale aparatului respirator

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Intoxicații (monoxid de carbon, fum, cianură și alte substanțe toxice)
• Boala de decompresiune sau de cheson (la scafandri, aviatori, ascensiune montană la altitudini foarte mari)
• Hipoxie intrauterină sau perinatală
• Stop cardiorespirator
• Edem pulmonar
• Embolie pulmonară
• Varice esofagiene

Afecțiuni ale aparatului renal

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Cistită de iradiere
• Nefropatie diabetică

Afecțiuni ale sistemului nervos central

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• TCC (traumatisme cranio-cerebrale)
• Edem cerebral
• Abces intracranian
• Meningită
• Meningoencefalită
• AVC (accident vascular cerebral)
• Traumatisme vertebro-medulare acute
• Ischemia medulară acută

Afecțiuni ORL

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Otite
• Otomastoidite
• Hipoacuzie acută
• Vertij
• Acufene (tinitus)
• Sinuzite cronice recidivante

Adjuvant la tratamentul cancerului

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Oxigenul, inhalat sub presiune, previne și ameliorează foarte multe afecțiuni datorită faptului că are un efect toxic asupra oricărui tip de bacterie, aerobă sau anaerobă. Este cel mai puternic antibiotic natural. Oxigenul hiperbar este singura terapie antibacteriană.
• În mod obișnuit, oxigenul este purtat în organism de celulele roșii din sânge. Când este inhalat sub presiune, el intră în plasmă și toate țesuturile se oxigenează foarte bine, respiră și se umplu de viață.

Adjuvant în terapia durerii

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Lumbago acut, cronic
• Discopatii
• Migrene
• Artroze
• Fibromialgie
• Pareze
• Plegii
• Nevralgii (nerv facial, trigemen)

Adjuvant la tratarea dependențelor

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

• Dependența de alcool
• Dependența de droguri

Afecțiuni tratate cu oxigenoterapia hiperbarică

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

1. Boala de decompresie

Este caracterizată de simptome declanșate de blocarea circulației sanguine, de leziuni provocate de cauze mecanice și ca urmare a acțiunii biochimice a unor bule care provin de la gazul inert dizolvat în sânge sau țesuturi atunci când presiunea atmosferică scade prea repede. Această afecțiune poate apărea după scufundări, în timpul zborului cu avionul sau în cazul expunerii hiperbarice sau hipobarice.

Boala de decompresie este de mai multe tipuri:

• tip I – se manifestă la nivelul muscoscheletal, pielii, țesutului limfatic și deseori este însoțit de oboseală;
• tip II – implică sistemul nervos central sau periferic, cardiorespirator, audiovestibular și se instalează starea de șoc;
• tip III – afectează și provoacă traume ale coloanei vertebrale și poate fi refractară la recompresie.

Bulele de aer care cauzează boala de decompresie pot determina leziuni ale vaselor de sânge din endoteliu, acțiune ce provoacă agregări plachetare, dereglări lipoproteice și activarea leucocitelor, declanșând scurgeri capilare și inflamații.

Terapia cu oxigen hiperbaric se utilizează pentru reducerea în dimensiune a bulelor. Conform legii lui Boyle, volumul bulelor devine mai mic odată cu creșterea presiunii.

La 1.8 ATA (atmosfera absolută) aceasta va scădea cu aproximativ 30%. Bulele care provoacă boala de decompresie sunt compuse din azot. În cazul țesuturilor normale, când are loc creșterea și descreșterea presiunii atmosferice, azotul se infiltrează în sânge, țesut sau în ambele, cauzând bule. În timpul terapiei cu oxigen hiperbaric, pacientul respiră oxigen pur sau îmbogățit, care duce la scăderea nivelului de azot din sânge și micșorarea bulelor.

2. Embolia gazoasă

Această boală se caracterizează prin existența unor bule de gaz în circulația arterială sau venoasă. Embolia gazoasă poate fi declanșată în timpul scufundărilor. Un volum mare de bule poate leza filtrul pulmonar și pătrunde cu ușurință în circulația arterială.

Embolia arterială gazoasă poate fi rezultatul unei barotraume pulmonare, injectării accidentale de aer intravenos sau al unei intervenții chirurgicale. De obicei, simptomele apar la câteva secunde sau minute de la eveniment și pot include: pierderea conștiinței, confuzie, leziuni cerebrale, aritmii cardiace sau stop cardiac. 

3. Intoxicația cu monoxid de carbon

Intoxicația cu monoxid de carbon (CO), intenționată sau accidentală, se produce prin inhalarea acestui gaz incolor și inodor. Hemoglobina se leagă cu o afinitate de 200 de ori mai mare de monoxid de carbon decât de oxigen, astfel este blocat transportul de oxigen în organism.

Deoarece țesuturile nu sunt oxigenate corespunzător, acestea nu mai funcționează normal. De asemenea, monoxidul de carbon leagă citrocrom oxidaza și mioglobina sau are loc peroxidarea lipidelor – afecțiunile cauzate în aceste situații fiind de natură neuronală.

În cazul acestui tip de intoxicație, terapia cu oxigen hiperbaric se bazează pe teoria că oxigenul pur poate desface cu succes legătura dintre monoxid de carbon și hemoglobină.

Procesul se va desfășura pe durata a aproximativ 300 de minute de respirație în camera hiperbarică baroterapie 

Terapia este folosită și pentru a preveni sechelele neurologice. Eficiența va fi mai mare cu cât tratamentul va fi instituit mai rapid. Cu toate acestea, există o serie de controverse față de metodele și rezultatele cu privire la utilizarea oxigenoterapiei hiperbarice în cazul intoxicației cu monoxid de carbon. Baroterapie

Pacienții care sunt intoxicați cu acest gaz pot prezenta o varietate de simptome care, inițial, nu sunt atribuite otrăvirii. Manifestările inițiale pot include: amețeală, dureri de cap, greață, stare de vomă, convulsii, dureri în piept, tahicardie ușoară și acidoză severă.

Candidații la terapia cu oxigen hiperbaric sunt mai ales aceia care prezintă risc crescut de morbiditate și mortalitate: femeile însărcinate, pacienții cu boli cardiovasculare și cei care manifestă simptome severe de intoxicație, cum ar fi pierderea cunoștinței, leziuni neurologice sau acidoză severă. Legătura dintre hemoglobină și monoxid de carbon de obicei nu se corelează cu simptomele.

Femeile însărcinate adeseori prezintă un nivel de monoxid de carbon mai scăzut cu 10-15% decât fătul. Hemoglobina fetală are o afinitate crescută pentru monoxidul de carbon, iar disocierea de oxigen este mai ridicată, comparativ cu adulții. Expunerea la monoxid de carbon scade nivelul de oxigen atât din țesuturile și sângele matern, cât și fetal.

4. Leziuni, grefe și răni la nivelul pielii

Majoritatea rănilor pielii, dacă nu intervin alte boli, se vindecă destul de bine. În cazul pacienților cu tulburări de circulație sanguină, vindecarea întâmpină dificultăți. În cazul bolnavilor de diabet zaharat sau cu boli vasculare, rănile și leziunile se vindecă cu dificultate, însă cu ajutorul terapiei cu oxigen baric procesul de vindecare este accelerat.

Schema de tratament pentru tratarea leziunilor și a grefelor presupune: două ședințe zilnic, până când acestea încep să se vindece, apoi o ședință pe zi până când procesul de cicatrizare este definitivat.

Rezultatele se vor vedea după 20 de ședințe. Dacă rezultatele întârzie să apară se impune continuarea terapiei. În cazul în care fâșia de piele transplantată este compromisă, va fi necesară intervenția chirurgicală pentru restabilirea funcției circulației venoase și arteriale, tratament adecvat local și intervenție medicală adecvată.

5. Leziuni traumatice și sindromul de compartiment

Ischemia acută periferică este caracterizată prin leziuni cauzate de traume, care se manifestă prin durere și edem. În această categorie intră leziunile traumatice și sindromul de compartiment. Leziunile traumatice sunt deseori rezultatul accidentelor de diferite forme.

Terapia cu oxigen hiperbaric în acest scop include hiperoxigenarea pentru a crește nivelul de oxigen din sânge. Tratamentul, determină reducerea fluxului sanguin, fapt ce permite capilarelor să resoarbă fluidul în exces.

În urma acestui proces, nivelul de inflamație se va reduce, iar țesuturile se vor reface. Potrivit studiilor de laborator, scăderea aderenței neutrofilelor se observă la presiuni crescute ale oxigenului (2.5 ATA). Reperfuzia leziunii este diminuată, deoarece terapia cu oxigen hiperbaric generează necrofagi care distrug radicalii de oxigen.

Sindromul de compartiment include totalitatea disfuncțiilor pulmonare, cardiovasculare, neurologice și renale rezultate în urma creșterii bruște și de lungă durată a presiunii intraabdominale. 

Terapia cu oxigen hiperbaric nu se recomandă dacă simptomele acestor boli nu se manifestă, dar sunt iminente, ci atunci când se observă semne obiective: durere, slăbiciune, presiune abdominală, etc.

Când apar manifestările este indicată oxigenoterapia barică, chiar dacă nu se intervine chirurgical, întrucât acest lucru ar destabiliza starea pacientului. Acest tratament mai este indicat și în cazul în care pacientul a fost supus fasciotomiei, pentru a contribui la scăderea morbidității.

6. Infecții ale țesuturilor moi necrozate

Aceste infecții pot fi aerobe, anaerobe sau mixte și apar în urma unui traumatism sau plăgi chirurgicale provocate de corpuri străine, inclusiv injecții subcutanate și musculare contaminate. Acest tip de infecție se manifestă frecvent în rândul pacienților cu diabet sau boli cardiovasculare.

Printre tipurile de infecții de acest gen se găsesc: fascita necrozantă, mionecroza clostridiană (gangrena gazoasă) sau neclostridiană, gangrena fournier, etc. Indiferent de profunzimea afectării țesutului, aceste infecții au fiziopatologii similare, care includ hipoxie tisulară locală exacerbată în plan secundar de endarterite ocluzive.

Izolarea intravasculară a leucocitelor este specifică acestor tipuri de infecții, fiind mijlocită de toxine de la organisme specifice. Toți acești factori contribuie la formarea unui mediu în care unele organisme consumă rapid oxigenul, stimulând un cadru propice pentru dezvoltarea anaerobă a altor organisme.

Tratamentul are la bază debridarea prin intervenție chirurgicală și terapia agresivă cu antibiotice. Terapia cu oxigen hiperbaric este folosită ca adjuvant întrucât oferă mecanisme de acțiune pentru controlul infecției și reduce pierderea de țesut, fiind toxică pentru bacteriile anaerobe.

Un alt beneficiu este acela că reduce aderența neutrofilă prin inhibarea funcției beta-2-integrinei. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili cu certitudine dacă acest mecanism acționează atât de eficient în infecțiile necrozate.

În cazul mionecrozitei clostridiene, tratamentul poate opri producerea de toxine alfa. Dovezile, destul de restrânse, indică faptul că terapia facilitează absorbția diferitelor clase de antibiotice, inclusiv aminoglicozide, cefalosporina, sulfamida și amfotericina.

7. Abcesele intracraniane

Printre afecțiunile care se încadrează în categoria abceselor intracraniene sunt: abcesul cerebral, empiem budural și epidural, precum și abcesele craniene. Studii din întreaga lume au analizat nivelul mortalității cauzat de aceste boli și au stabilit că acesta ar fi de aproximativ 20%.

Terapia cu oxigen hiperbaric are multiple mecanisme datorită cărora poate fi considerată o terapie complementară pentru abcesele intracraniene. Aceasta induce oxigen pur în țesuturi care împiedică dezvoltarea bacteriilor anaerobe.

Tratamentul cu oxigen hiperbaric va reduce creșterea presiunii intracraniene, va contribui la reducerea edemului cerebral perifocal și va stimula sistemul imunitar. Candidații pentru terapia cu oxigen hiperbaric sunt cei care au abcese intracraniene multiple, cei cu un sistem imunitar compromis, cei în cazul cărora intervenția chirurgicală este contraindicată, care au o evoluție nesatisfăcătoare în ciuda intervenției chirurgicale și a tratamentului cu antibiotic.

8. Osteomielita refractară

Osteomielita refractară este definită ca osteomielita acută sau cronică ce nu se vindecă după intervențiile corespunzătoare. Cel mai adesea, osteomielita refractară se manifestă la pacienții al căror sistem imunitar este compromis. Această afecțiune este caracterizată prin răni care nu se vindecă și chiar infecții agresive care necesită amputarea unui membru.

Terapia cu oxigen hiperbaric crește cantitatea de oxigen din oasele infectate la nivel normal sau peste acesta. Deoarece funcția polimorfonucleară necesită o concentrație adecvată de oxigen, acesta este un mecanism important prin care oxigenoterapia hiperbarică ajută la ținerea sub control a osteomielitei.

O modalitate unică prin care terapia cu oxigen baric contribuie la vindecarea osteomielitei este susținerea funcției osteoclastelor. Procesul de resorbție de către osul necrozat a osteoclastelor este strâns legat de prezența oxigenului. În plus, oxigenoterapia hiperbarică facilitează absorbția antibioticelor.

9. Arsurile termice

Arsurile termice reprezintă un prejudiciu produs de factori multipli la nivelul țesutului, care culminează cu inflamații locale, leziuni vasculare din cauza activării trombocitelor și a aderenței celulelor albe, hipoxiei și vulnerabilității la infecții severe.

Scăderea funcției celulelor albe, determinată de cauze locale, exacerbează această problemă. Terapia cu oxigen hiperbaric se adresează fiecăruia dintre aceste dezechilibre fiziopatologice și poate obține rezultate semnificative. Pentru ca rezultatele să fie benefice, tratamentul trebuie instituit la scurt timp după ce s-a produs arsura.

Se vor face trei ședințe în primele 24 de ore și apoi două ședințe pe zi. Durata tratamentului depinde de gradul de afectare al pacientului, dar și de răspunsul la terapie. O atenție specială trebuie acordată cantității de fluide administrate și a temperaturii camerei.

De asemenea, se va evita stresul fiziologic, precum și potențialele complicații ale tratamentului (de exemplu, toxicitatea provocată de oxigen).

10. Anemii grave

Pacienții care dezvoltă anemii severe se confruntă cu scăderea capacității sângelui de a transporta oxigenul. Acești pacienți devin candidații terapiei cu oxigen hiperbaric atunci când din motive religioase sau medicale nu pot face transfuzii sanguine. Hemoglobina este cea care transportă în mod special oxigenul în sângele uman (1.34 ml de oxigen/gram).

În cazul acestor boli se va administra oxigen hiperbaric la 2-3 ATA în ședințe de tratament de până la patru ore. Pot fi necesare 3-4 ședințe pe zi, în funcție de starea clinică a pacientului. Terapia trebuie urmată până când starea pacientului s-a ameliorat, organele sale funcționează normal, iar nivelul de oxigen este optim. 

Contraindicații baroterapie

baroterapie terapie oxigen hiperbaric

Contraindicații ferme	Motivul contraindicației	Condiții care vor fi respectate înainte de oxigenoterapie
Pneumotorax netratat	Embolie gazoasă Pneumotorax în tensiune Emfizemul mediastinal	Toracotomia
Bleomicina	Pneumonia interstițială	Nu se va urma tratament medicamentos pe termen lung
Cisplatina	Vindecare incompletă a rănilor	Nu se va urma tratament medicamentos pe termen lung
Disulfiram	Blocarea de superoxid dismutază, care protejează împotriva toxicității oxigenului	Întreruperea medicației
Doxorubicina	Cardiotoxicitate	Întreruperea medicației
Sulfamylon	Vindecarea incompletă a rănilor	Întreruperea medicației și eliminarea substanțelor din organism

Contraindicații relative	Motivul contraindicației	Condiții care vor fi respectate înainte de oxigenoterapie
Astm	Acumularea de aer între plămâni și peretele toracic poate duce la pneumotorax	Trebuie să fie controlat prin medicație
Claustrofobie	Anxietate	Tratament cu benzodiazepine
Sferocitoză congenitală	Hemoliza severă	Oxigenoterapia se va face doar în situații de urgență
Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)	Pierderea controlului hipoxic al respirației	Supravegherea în camera de oxigenoterapie
Disfuncții la nivelul trompei lui Eustachio	Barotrauma	Exerciții privind egalizarea presiunii în cele două trompe
Febra	Risc mare de convulsii	Administrarea de antipiretice
Stimulatoare cardiace sau pompe pentru epidurală	Defectarea sau deformarea dispozitivelor, sub presiune	Refacerea testelor pentru a se stabili care este presiunea optimă
Sarcina	Nu se cunosc efectele asupra fătului	Nici o măsura – se va folosi doar în caz de urgență
Convulsii	Se pot manifesta convulsii ușoare	Se recomandă stabilizarea afecțiunii prin tratamentul cu benzodiazepine
Infecții respiratorii ale căilor superioare	Barotrauma	Ameliorarea simptomelor și folosirea de decongestionantelor

baroterapia terapia cu oxigen hiperbaric

Vezi Sursa info AICI