Se afișează postările cu eticheta Tv. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tv. Afișați toate postările

luni, 18 aprilie 2022

Cum Scădem în Greutate

Necesarul energetic uman

                     Conform definiţiei OMS, necesarul caloric (energetic) optim este acel aport energetic alimentar, care asigură o balanţă energetică ideală, necesară menţinerii greutăţii şi compoziţiei corporale normale, păstrării pe termen lung a stării de sănătate, desfăşurării activităţii fizice şi intelectuale şi parcurgerii unor perioade fiziologice (creştere, sarcină, lactaţie).

                      Pentru realizarea acestui deziderat este recomandabil ca energia de aport să fie egală cu cea consumată. Energia de aport este cea furnizată de alimentele ingerate, iar energia consumată este necesară pentru:

 asigurarea metabolismului bazal (60% din totalul consumului energetic);

activitatea voluntară, fizică şi psihică (30% din consum);

acţiunea dinamică specifică a alimentelor (10% din consum);

termogeneză.

                     În general, necesarul caloric orar şi zilnic este mai mare la tineri decât la vârstnici, la bărbaţi decât la femei şi depinde de greutatea ideală (sau recomandabilă), de activitatea fizică depusă şi de stările fiziologice menţionate.

                     La adult, cea mai simplă estimare a necesarului energetic se poate face prin înmulţirea greutăţii ideale (în kg) cu numărul de calorii cheltuite pe kg corp şi zi, în funcţie de activitatea depusă (repaus la pat = 25 kcal / kg corp pe zi, activitate fizică uşoară = 30 – 35 kcal / kg corp pe zi, activitate fizică medie = 35 – 40 kcal / kg corp pe zi şi activitate fizică grea = 40 – 45 kcal / kg corp pe zi).

Pentru greutatea ideală există mai multe modalităţi de calcul, dar cea mai utilizată în practică este formula lui Broca:

 Greutatea ideală = înălțimea (cm) – 100 (la bărbaţi)

Greutatea ideală = înălțimea (cm) – 100 – 5 (la femei)  Vezi Sursa Info AICI


Info despre uleiul de Măsline AICI


« Când organismului uman îi este foame, se mănâncă singur, face un proces de curățare, începe prin a elimina toate celulele bolnave, cancerul și celulele îmbătrânite. Foamea menține organismul tânăr și luptă împotriva bolilor precum diabetul.
În timpul foamei organismul produce proteine speciale care sunt create doar în anumite condiții. Iar atunci când sunt făcute, organismul adună selectiv aceste proteine în jurul celulelor bolnave, canceroase sau moarte, le dizolvă și le restaurează și beneficiază organismul de nutrienți produși în urma acestui proces. Așa se face reciclarea în post.
Oamenii de știință au realizat prin studii îndelungate specializate că procesul autofagiei necesită condiții neobișnuite care forțează organismul să facă acel proces. Aceste circumstanțe speciale includ o persoană care se abține de la mâncat și băut timp de 16 ore (ciclul 8/16).
Oamenii ar trebui să funcționeze normal în această perioadă. Acest proces ar trebui repetat de ceva timp pentru a obține curățarea maximă a organismului și nu pentru a reactiva celulele bolnave. Se recomandă repetarea procesului de foame și sete una sau două zile pe săptămână conform Yoshinori Ohsumi - Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină.
"Practic postul intermitent de 16 ore și îl super recomand! nu costă nimic.. Cina la 22:00 și apoi prânzul a doua zi la 14:00, sari peste micul dejun și e foarte bun... Am simțit cum corpul se curăță. Nu mă îmbolnăvesc niciodată și mă simt minunat tot timpul. Am ajuns să exersez posturi de 10, 20 și 30 de zile doar cu apă.. și m-am simțit atât de bine! Recomand să încercați un post de 3 zile întregi, atunci când apare autofagia completă, și altfel.. posturile intermitent. "

Postul de 40 de zile este pentru ființele de vibrație înaltă, în ziua patruzeci nu numai că îți cureți trupul, îți cureți și sufletul de paraziții interdimensionali și poți deschide al treilea ochi. Acest post este doar pentru învățătorii spirituali și ființele de vibrație înaltă (nu este recomandat începătorilor). »sursa Elena Liliana Gheorghe.

Grasimea esentiala este localizata in zone ca: maduva oaselor, inima, plamini, ficat, rinichi si imprejurul fibrelor nervoase.
Grasimea esentiala reprezinta cam 3% din totalul grasimii corporale la barbati si de 3 ori mai mult din totalul grasimii corporale la femei, daca includem si grasimea specifica sexului. Grasimea specifica sexului se gaseste la femei in sani, pe coapse si solduri.

Grasimea de depozit se gaseste sub piele si ne putem dispensa de mare parte de ea, nefiind neaparat necesara corpului. Barbatii au tendinta sa depoziteze mai multa grasime in zona abdominala, in timp ce femeile depoziteaza mai multa grasime pe fese, coapse si solduri. Asemenea diferente sunt datorate hormonilor, estrogenul favorizand depozitele tipice la femei, iar testosteronul la barbati.

Studii diferite, au aratat in mod repetat, ca un nivel scazut de testosteron la barbati promoveaza depunerile de grasime in zona abdominala. Testosteronul fiind hormonul determinant si pentru potenta sexuala masculina, rezulta ca barbatii care au mai multa grasime pe burta produc cantitati mai mici de testosteron si deci au o potenta sexuala scazuta.

Pe de alta parte, excesul de grasime in zona abdominala este asociat cu riscul crescut de boli cardiovasculare si diabet, atat in cazul barbatilor cat si al femeilor. Marimea celulelor de grasime si numarul lor sunt influent ate de mai multi factori incluzand ereditatea si cum esti hranit in primii 4 ani de viata, cand celulele de grasime se formeaza rapid

Parintii care obisnuiesc sa-si indoape copii cu multa mincare, in special mancare ce contine grasime multa, risca sa-i transforme in viitori obezi.

Celulele de grasime sunt mai multe, dar si mai mari la persoanele obeze. Odata ajuns la un anumit nivel de obezitate, celulele de grasime se divid si formeaza noi celule de grasime. Procesul este numit hiperplazie.

Celulele de grasime se pot intoarce in zonele „aspirate”, daca pastrati obiceiul de a consuma prea multe calorii si faceti prea putine exercitii. Cei care cred ca odata „aspirata”, grasimea nu mai are cum sa se depuna in acea zona, nu sunt realisti.

Studii recente, pe animale, arata ca ciclurile de infometare-hranire pe saturate duc la marirea nivelului de enzime lipogenice, adica enzime care promoveaza sinteza de grasime corporala.

Vezi Sursa Info AICI



Teoria Liposucției

Liposucţia alimentară este o metodă de slăbit revoluţionară bazată pe activarea metabolismului grăsimilor.
Cum se pot pierde Cum se pot pierde 10 kilograme în numai 10 zile?  zile?

 Liposucţia alimentară este o metodă de slăbit revoluţionară bazată pe activarea metabolismului grăsimilor.

Pierderea greutății fără un efort prea mare şi, ce e cel mai important, fără să  le fie afectată sănătatea şi fără dereglarea proceselor fiziologice ale organismului!

Această metodă de tratament se bazează pe ideea că surplusul de kilograme nu depinde de cantitatea de alimente consumată sau de o activitate fizică redusă

Acumularea de rezerve de grăsime în organism şi îngrăşarea depind de dezechilibrul care apare în metabolismul grăsimilor şi arderea grăsimilor. 

Pierderea în greutate are loc în momentul în care reuşim să refacem acest echilibru, să accelerăm descompunerea grăsimilor din rezervele de ţesut adipos şi să împiedicăm formarea de noi depuneri de ţesut gras. 

Tocmai pe acest fenomen se bazează şi metoda Liposucţiei alimentare. 

Un rol esenţial jucându-l aminoacizii care asigură organismului energia vitală prin metabolizarea grăsimilor din propriile rezerve de grăsime ale organismului, prin activarea şi accelerarea proceselor de beta oxidare a grăsimilor din ţesuturile periferice şi din ficat. 

După 24 de ore de la începea tratamentului, organismul se adaptează şi utilizează acizii acetoacetici pentru producerea energiei vitale. 

Întrucât organismul are nevoie constantă de energie, dacă va folosi ca sursă de energie grăsimea, are loc "topirea" rezervelor de grăsime şi în acest fel are loc scăderea în greutate şi eliminarea surplusului de kilograme. 

Într-un ciclu de tratament cu durata de 10 zile se poate reduce între 7% şi 10% din greutatea corporală. Ciclurile se pot repeta până la obţinerea rezultatului dorit. 

Cantitatea zilnică de aminoacizi necesară unei bune funcţionări a organismului în timpul tratamentului trebuie stabilită cu precizie de către o persoană specializată în acest tratament. 

Ce este de asemenea esenţial, zilnic trebuie să consumaţi cel puţin 2 litri de apă

Ce este, de fapt, incorect în modul de alimentaţie modern, unde greşim cel mai mult? 

De ani de zile alimentaţia sănătoasă este greşit înţeleasă şi interpretată

Ni se recomandă constant să consumăm alimente greşite. 

Asocierea termenului de "alimentaţie sănătoasă" cel mai adesea cu vegetarianismul, produsele "light", consumul preponderent de cereale şi produse cerealiere, legume şi fructe (piramida alimentaţiei) şi din toate părţile ni se oferă tot felul de seminţe, rădăcini şi produse cerealiere. 

În acelaşi timp suntem sfătuiţi să reducem consumul de carne roşie, ouă şi produse lactate nedegresate. În realitate ar trebui să consumăm exact invers. 

Grăsimile din alimente nu produc nici îngrăşarea, nici bolile de inimă, nici orice alte boli cronice ale civilizaţiei moderne. 

Problema o reprezintă alimentele bogate în carbohidraţi şi efectul carbohidraţilor asupra secreţiei de insulină şi prin aceasta in reglarea hormonală a homeostazei, şi efectele produse în organism. Cu cât sunt carbohidraţii mai rafinaţi, deci mai uşor digerabili, cu atât este efectul lor mai negativ asupra greutăţii corporale şi sănătăţii. 

Zahărul şi mai ales zaharoza şi siropul de fructoză sunt foarte nocive întrucât cresc nivelul de insulină şi zahăr în sânge, iar ficatul se suprasolicită datorită surplusului de carbohidraţi

Datorită influenţei puternice asupra insulinei şi zahărului din sânge, carbohidraţii rafinaţi sunt, de fapt, cauza bolilor coronariene şi diabetului zaharat. 

Ei sunt, de asemenea, cel mai probabil şi cauza apariţiei cancerului, bolii Alzhaimer şi a altor boli caracteristice civilizaţie moderne. 

Liposucţia alimentară se practică ca metodă de tratament de mai bine de 18 ani şi se aplică cu succes în ţările dezvoltate, confruntate cel mai adesea cu fenomenul suprapoderabilităţii şi obezităţii. 

Un nutriţionist din străinătate care Mi-a recomandat Liposucţia Alimentară şi, după ce m-am convins eu personal de rezultatele şi eficienţa acesteia (am slăbit 18 kilograme), mi-a dezvăluit tainele acestei metode şi m-a învăţat cum trebuie aplicată pentru a putea şi eu la rândul meu să o recomand şi să o aplic în practică cu pacienţii care doresc să scape de surplusul de kilograme. 

După perioada de pregătire, în care am şi citit despre studiile clinice şi cercetările ştiinţifice care tratează şi dovedesc ştiinţific efectele terapeutice ale acestui tratament, am început să aplic protocolul Liposucţiei alimentare. Tot mai mulţi oameni se conving şi acceptă teoria care şi astăzi pentru unii este inacceptabilă și anume, colesterolul şi grăsimile saturate sunt esenţiale pentru buna funcţionare a inimii, că nivelul crescut de colesterol ne ajută să trăim mai mult, că este mai sănătos dacă alimentaţia zilnică se compune din proteine şi lipide şi nu din carbohidraţi, etc.

Vezi Sursa Info : LIPOSUCŢIA ALIMENTARĂ . Interviu cu Dejan Perinacz, nutriţionist

marți, 9 noiembrie 2021

Terapia cu oxigen hiperbaric

De ce sa alegi terapia cu oxigen hiperbaric ?

“Țesuturile corpului au nevoie să primească un nivel adecvat de oxigen pentru a funcționa corect. Atunci când țesutul este lezat are nevoie de și mai mult oxigen pentru a supraviețui și a se regenera. Acest tip de terapie mărește considerabil cantitatea de oxigen pe care o va purta sângele prin corp. Creșterea nivelului de oxigen din sânge restaurează buna funcționare a țesuturilor, accelerând vindecarea și ajutând organismul să lupte contra infecțiilor.” 

Oxigenoterapia este utilizată cu succes mai ales în cazul sportivilor de performanță care suferă accidentări, întrucât:

  • facilitează difuzia de oxigen către țesuturile slab vascularizate sau lezate;
  • accelerează procesul de vindecare prin stimularea producției de celule stem;
  • susține oxigenarea celulară și crește producția de elastină, încetinind astfel procesul de îmbătranire;
  • crește considerabil imunitatea organismului și îl ajută să lupte contra infecțiilor produse de viruși și bacterii;
  • accelerează procesul de vindecare în cazul fracturilor și afecțiunilor aparatului osteoarticular;
  • oferă rezultate spectaculoase în cazul recuperării sportive, crește producția de colagen și vindecă mai rapid contuziile și leziunile;
  • are efect antiaging;
  • accelerează vindecarea rănilor și cicatricilor, reducând inflamația și stimulând regenerarea celulelor.
  • Terapia cu Oxigen Hiperbaric si efectele sale antiimbatranire

    „Bolile care au legătura cu îmbătrânirea și maladiile degenerative reprezintă în prezent un fapt îngrijorător și o preocupare tot mai mare la nivel mondial. Terapia cu Oxigen Hiperbaric s-a dovedit – în urma unor studii – a fi o metodă eficientă care ajută la combaterea bolilor degenerative, contribuind la regenerarea țesuturilor și a vaselor de sânge. Oxigenoterapia stimulează angiogeneza (formarea de noi vase de sânge) în zone ale corpului în care circulația este compromisă și este folosită de unii medici pentru a ajuta la tratarea bolilor cardiace coronariene, a degenerescenței maculare, a bolii Parkinson, a bolii Alzheimer, a artritei și a bolilor asociate imunității. În plus, terapia cu oxigen susține activarea colagenului, fiind un bun aliat în lupta cu semnele îmbătrâniri, inclusiv deteriorarea pielii și redarea elasticității. Studiile clinice au demonstrat beneficiile terapiei cu oxigen și în cazul afecțiunilor degenerative ce țin de vârstă, oferind suport la nivel celular tuturor organelor din corp, pentru a promova sănătatea și frumusețea.”

    Efecte:

    La nivelul circulației
    - stimulează formarea de noi vase de sânge
    - combate și previne bolile circulatorii, incluzând boala coronariană și diabetul zaharat

    La nivelul inimii
    - îmbunătațește oxigenarea țesutului cardiac
    - îmbunatățește funcționarea musculaturii cardiace după un atac de cord
    - reduce riscul unui atac de cord

    La nivelul creierului
    - stimulează crearea de noi celule nervoase
    - îmbunătățește memoria și timpul de reacție
    - promovează crearea de noi conexiuni ale creierului

    La nivelul articulațiilor, țesuturilor moi și oaselor
    - îmbunătățește eficacitatea tratamentelor pentru artrita
    - reduce inflamația și durerea
    - accelerează vindecarea
    - îmbunătățește mobilitatea și rezistenta

    La nivelul ochilor
    - ajută la combaterea degenerării maculare legate de vârstă
    - reduce simptomele glaucomului
    - reduce fluxul de sânge compromis la nivelul retinei

    La nivelul pielii
    - reduce deteriorarea excesivă a pielii ca urmare a expunerii la radiațiile ultraviolete
    - stimulează producția de colagen și menține elasticitatea pielii
    - ajută la vindecare rănilor și - reduce formarea cicatricelor

    La nivelul sănătății generale
    - crește nivelul de energie
    - diminuează stările de oboseală și apatie
    - reduce stresul și anxietatea
    - stimulează crearea de noi celule stem
    - sprijină sistemul imunitar
    - reduce riscul de infectare.

    În cazul pacienților care au făcut ședințe de oxigenoterapie înainte și după o intervenție chirurgicală s-a observat o vindecare mult mai rapidă, cu pana 80% mai rapidă decât în cazul celorlalți pacienți. Totodată, cei dintâi au prezentat cicatrice reduse considerabil. Corpul a avut parte de oxigenul necesar pentru a repara locul intervenției. Oxigenoterapia accelerează vindecarea, furnizând oxigen chiar și țesuturilor, cartilajelor și vaselor de sânge lezate prin utilizarea bisturiului în timpul intervenției.

    Un tratament complet presupune un număr minim de 10 ședințe în timpul cărora pacientul tratat are parte de intimitate și își poate petrece timpul citind, ascultând muzică etc. Ședințele în camera hiperbară sunt relaxante și plăcute, iar durata acestora poate varia în funcție de afecțiunea tratată și de recomandările medicului specialist.

  • Vezi Sursa Info AICI

    Baroterapia sau terapia cu oxigen hiperbaric sau oxigenoterapia hiperbară constă în inhalarea oxigenului pur sau a aerului îmbogățit cu oxigen la o presiune mai mare decât cea atmosferică.

    Camerele cu oxigen

    Terapia cu oxigen hiperbaric crește nivelul de hemoglobină din sânge. Totodată, sângele este supraoxigenat, motiv pentru care dizolvă oxigenul în plasmă. Aplicarea acestei terapii se face în 2 camere:

    tip A – multiloc
    tip B – monoloc

    Ambele camere sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni, de la simple leziuni la boli grave.

    Camera multiloc

    Acest tip de cameră poate trata mai mulți pacienți în același timp. De regulă, pacienții sunt însoțiți de către un cadru medical sau sunt monitorizați de un specialist. Terapia constă în inspirarea oxigenului pur prin intermediul unei măști de plastic. Presiunea din această cameră este de 6 atmosfere.

    Dacă se dorește folosirea unui amestec diferit de gaz (azot cu heliu, de exemplu), acesta poate fi administrat doar pacientului care are nevoie de această combinație. Echipamentele puse la dispoziția pacienților sunt: ventilatoare, linii intravenoase etc. În timpul terapiei se monitorizează nivelul de azot din cameră, deoarece acest gaz este factor de risc pentru multiple afecțiuni respiratorii. 

    Camera monoloc

    Acest tip de cameră asigură tratarea unui singur pacient, care de obicei stă într-o poziție supină. Gazul utilizat pentru presurizarea camerei este oxigen pur, iar în unele camere există și măști pentru ca pacientul să respire aer.

    Cadrele medicale vor păstra aparatele de intervenție în exteriorul camerei, doar liniile intravenoase ar putea fi introduse odată cu pacientul. Recent, s-au construit și camere cu două locuri, funcționarea acestora fiind asemănătoare cu cea a camerei monoloc.

    Cum acționează oxigenul în corp?

    Terapia cu oxigen hiperbaric implică inspirația oxigenului pur într-o cameră sau cabină presurizată. Pe lângă aplicațiile în boala de decompresie a scufundătorilor, terapia cu oxigen hiperbaric este un tratament și în cazul altor afecțiuni precum infecții grave, răni greu vindecabile, complicații ale diabetului sau radioterapiei.

    Într-o cameră hiperbarică de terapie cu oxigen, presiunea aerului este crescută până atinge valori de trei ori mai mari decât cele ale presiunii normale a aerului. În aceste condiții, în plămâni se concentrează mult mai mult oxigen pur, comparativ cu nivelul de oxigen la valori normale ale presiunii aerului.

    Această cantitate crescută de oxigen este transportată, prin vasele de sânge, în întreg organismul. Concentrația crescută de oxigen sistemic ajută corpul să lupte cu bacteriile și, totodată, stimulează sinteza și eliberarea de factori de creștere și celule stem, ceea ce promovează regenerarea și vindecarea țesuturilor.

    Efecte oxigen hiperbaric 

    baroterapia terapie oxigen hiperbaric
    • Efect desicant – Oxigenul hiperbaric este uscat, nu conține umiditatea, eliminând chiar umiditatea existentă din alveolele pulmonare. În edemul pulmonar determină degajarea rapidă a plămânului.
    • Crește radiusul de difuziune a oxigenului în țesuturi, ceea ce înseamnă că și țesuturile aflate la distanță de capilare și unde transportul oxigenului este întrerupt, pot fi oxigenate.
    • Efect antiedematos – Dacă medicamentele produc reducerea edemului cu hipoxie, oxigenul hiperbaric îl reduce prin hiperoxie.
    • Țesuturile ischemizate, ca urmare a unui edem progresiv devin hipoxice, ceea ce determină creșterea edemului și deci a ischemiei. Oxigenarea hiperbarică asigură suportul de oxigen a țesuturilor ischemice și deci reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricție reflexă cu hiperoxie.
    • Vasoconstricția reprezintă elementul cheie în degajarea edemului tisular și implicit a edemului celular. În condiții de presiune normală, vasoconstricția poate agrava hipoxia, de aceea de regulă tratamentele clasice cu antihipoxice se bazează pe vasodilatatoare. Condițiile de presiune crescută și implicit hiperoxia rezultată permit o vasoconstricție esențială în degajarea rapidă a edemului.
    • Efect de restabilire a drenajului limfatic.
    • Efect angiogenetic – Oxigenul hiperbaric, atât în țesuturile oxigenate normal, dar mai ales în cele hipoxice, conduc la crearea de noi capilare funcționale în țesuturi hipoxice. Angiogeneza are loc ca urmare a stimulării de către oxigenul hiperbaric a activității trombocitelor și a macrofagelor, respectiv a secreției de PDGF, dar și a altor peptide angiogene.
    • Efect de activare a fibroblastelor, precum și a sintezei de colagen.
    • Regenerarea post traumatică este strâns legată de un aport optim de oxigen la nivelul plăgii în curs de vindecare. Fără aport de oxigen apar cicatricile cheloide.
    • Efect de creștere, activarea macrofagelor și leucocitelor cu îmbunătățirea răspunsului imunitar cu rol în secreția de factori specifici, procesul de regenerare și refacere.
    • Efect de activare a osteclastelor și osteoblastelor, favorizând osteogeneza. Regenerarea osoasă post traumatică este dependentă de activitatea osteoclastelor. Expunerea osteoblastelor la oxigenul hiperbaric determină accelerarea calusării. Vindecarea are loc de 5 ori mai repede.
    • Efect bactericid.
    • Efect de activare a celulelor neuronale non-funcționale sau afectate.
    • Îmbunătățirea efectului de învățare și stimulare a memoriei.
    • Efect antispastic.

    Indicații baroterapie

    baroterapia terapie oxigen hiperbaric

    Afecțiuni ale pielii și țesuturilor moi

    baroterapia terapie oxigen hiperbaric
    • Arsuri termice, chimice, de iradiere
    • Degerături
    • Infecții cutanate (erizipel, piodermite, actinomicoze, aspergiloze, infecții cu bacterii Gram negative, infecții nosocomiale)
    • Ulcere cutanate (din insuficiență venoasă, arterită obliterantă, fumat, diabet)
    • Gangrenă gazoasă
    • Gangrenă Fournier
    • Transplanturi cutanate și miocutanate
    • Necroza țesuturilor moi
    • Grefe de piele și flapsuri (compromise)
    • Varice
    • Pierderi de sânge

    Afecțiuni ale aparatului circulator

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Boala de decompresiune
    • Embolia gazoasă
    • AVC
    • Hemoragii
    • Sindrom de reperfuzie postoperator în chirurgia vasculară
    • Arterite
    • Insuficiență arterială – ocluzia arterei centrale a retinei
    • Tromboflebite
    • Microangiopatii
    • Anemie severă

    Afecțiuni ale sistemului osteoarticular și muscular

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Traumatisme vertebro-medulare acute
    • Traumatisme osoase infectate
    • Fracturi
    • Entorse
    • Rupturi ligamentare
    • Sindromul de zdrobire
    • Sindrom de compartiment
    • Osteită, osteomielită, osteodiscită
    • Necroză osoasă aseptică
    • Osteită de iradiere (osteoradionecroza)
    • Artroze
    • Parodontoză
    • Discopatii
    • Miozită cu Clostridium difficile și mionecroze (necroză musculară)
    • Recuperare postraumatică, alte ischemii acute traumatice

    Afecțiuni ale aparatului digestiv

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Boala de iradiere (ileita, ulcer)
    • Boala Crohn
    • Colită ulceroasă
    • RCUH (rectocolită ulcero-hemoragică)
    • Regenerarea țesuturilor lezate ale ficatului bolnav
    • Hemoroizi

    Afecțiuni ale sistemului nervos periferic

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Tulburări de gust și miros
    • Paralizie facială
    • Nevralgie de trigemen
    • Neuropatie diabetică

    Afecțiuni ale aparatului respirator

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Intoxicații (monoxid de carbon, fum, cianură și alte substanțe toxice)
    • Boala de decompresiune sau de cheson (la scafandri, aviatori, ascensiune montană la altitudini foarte mari)
    • Hipoxie intrauterină sau perinatală
    • Stop cardiorespirator
    • Edem pulmonar
    • Embolie pulmonară
    • Varice esofagiene

    Afecțiuni ale aparatului renal

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Cistită de iradiere
    • Nefropatie diabetică

    Afecțiuni ale sistemului nervos central

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • TCC (traumatisme cranio-cerebrale)
    • Edem cerebral
    • Abces intracranian
    • Meningită
    • Meningoencefalită
    • AVC (accident vascular cerebral)
    • Traumatisme vertebro-medulare acute
    • Ischemia medulară acută

    Afecțiuni ORL

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Otite
    • Otomastoidite
    • Hipoacuzie acută
    • Vertij
    • Acufene (tinitus)
    • Sinuzite cronice recidivante

    Adjuvant la tratamentul cancerului

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Oxigenul, inhalat sub presiune, previne și ameliorează foarte multe afecțiuni datorită faptului că are un efect toxic asupra oricărui tip de bacterie, aerobă sau anaerobă. Este cel mai puternic antibiotic natural. Oxigenul hiperbar este singura terapie antibacteriană.
    • În mod obișnuit, oxigenul este purtat în organism de celulele roșii din sânge. Când este inhalat sub presiune, el intră în plasmă și toate țesuturile se oxigenează foarte bine, respiră și se umplu de viață.

    Adjuvant în terapia durerii

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Lumbago acut, cronic
    • Discopatii
    • Migrene
    • Artroze
    • Fibromialgie
    • Pareze
    • Plegii
    • Nevralgii (nerv facial, trigemen)

    Adjuvant la tratarea dependențelor

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    • Dependența de alcool
    • Dependența de droguri

    Afecțiuni tratate cu oxigenoterapia hiperbarică

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric

    1. Boala de decompresie

    Este caracterizată de simptome declanșate de blocarea circulației sanguine, de leziuni provocate de cauze mecanice și ca urmare a acțiunii biochimice a unor bule care provin de la gazul inert dizolvat în sânge sau țesuturi atunci când presiunea atmosferică scade prea repede. Această afecțiune poate apărea după scufundări, în timpul zborului cu avionul sau în cazul expunerii hiperbarice sau hipobarice.

    Boala de decompresie este de mai multe tipuri:

    • tip I – se manifestă la nivelul muscoscheletal, pielii, țesutului limfatic și deseori este însoțit de oboseală;
    • tip II – implică sistemul nervos central sau periferic, cardiorespirator, audiovestibular și se instalează starea de șoc;
    • tip III – afectează și provoacă traume ale coloanei vertebrale și poate fi refractară la recompresie.

    Bulele de aer care cauzează boala de decompresie pot determina leziuni ale vaselor de sânge din endoteliu, acțiune ce provoacă agregări plachetare, dereglări lipoproteice și activarea leucocitelor, declanșând scurgeri capilare și inflamații.

    Terapia cu oxigen hiperbaric se utilizează pentru reducerea în dimensiune a bulelor. Conform legii lui Boyle, volumul bulelor devine mai mic odată cu creșterea presiunii.

    La 1.8 ATA (atmosfera absolută) aceasta va scădea cu aproximativ 30%. Bulele care provoacă boala de decompresie sunt compuse din azot. În cazul țesuturilor normale, când are loc creșterea și descreșterea presiunii atmosferice, azotul se infiltrează în sânge, țesut sau în ambele, cauzând bule. În timpul terapiei cu oxigen hiperbaric, pacientul respiră oxigen pur sau îmbogățit, care duce la scăderea nivelului de azot din sânge și micșorarea bulelor.

    2. Embolia gazoasă

    Această boală se caracterizează prin existența unor bule de gaz în circulația arterială sau venoasă. Embolia gazoasă poate fi declanșată în timpul scufundărilor. Un volum mare de bule poate leza filtrul pulmonar și pătrunde cu ușurință în circulația arterială.

    Embolia arterială gazoasă poate fi rezultatul unei barotraume pulmonare, injectării accidentale de aer intravenos sau al unei intervenții chirurgicale. De obicei, simptomele apar la câteva secunde sau minute de la eveniment și pot include: pierderea conștiinței, confuzie, leziuni cerebrale, aritmii cardiace sau stop cardiac. 

    3. Intoxicația cu monoxid de carbon

    Intoxicația cu monoxid de carbon (CO), intenționată sau accidentală, se produce prin inhalarea acestui gaz incolor și inodor. Hemoglobina se leagă cu o afinitate de 200 de ori mai mare de monoxid de carbon decât de oxigen, astfel este blocat transportul de oxigen în organism.

    Deoarece țesuturile nu sunt oxigenate corespunzător, acestea nu mai funcționează normal. De asemenea, monoxidul de carbon leagă citrocrom oxidaza și mioglobina sau are loc peroxidarea lipidelor – afecțiunile cauzate în aceste situații fiind de natură neuronală.

    În cazul acestui tip de intoxicație, terapia cu oxigen hiperbaric se bazează pe teoria că oxigenul pur poate desface cu succes legătura dintre monoxid de carbon și hemoglobină.

    Procesul se va desfășura pe durata a aproximativ 300 de minute de respirație în camera hiperbarică baroterapie 

    Terapia este folosită și pentru a preveni sechelele neurologice. Eficiența va fi mai mare cu cât tratamentul va fi instituit mai rapid. Cu toate acestea, există o serie de controverse față de metodele și rezultatele cu privire la utilizarea oxigenoterapiei hiperbarice în cazul intoxicației cu monoxid de carbon. Baroterapie

    Pacienții care sunt intoxicați cu acest gaz pot prezenta o varietate de simptome care, inițial, nu sunt atribuite otrăvirii. Manifestările inițiale pot include: amețeală, dureri de cap, greață, stare de vomă, convulsii, dureri în piept, tahicardie ușoară și acidoză severă.

    Candidații la terapia cu oxigen hiperbaric sunt mai ales aceia care prezintă risc crescut de morbiditate și mortalitate: femeile însărcinate, pacienții cu boli cardiovasculare și cei care manifestă simptome severe de intoxicație, cum ar fi pierderea cunoștinței, leziuni neurologice sau acidoză severă. Legătura dintre hemoglobină și monoxid de carbon de obicei nu se corelează cu simptomele.

    Femeile însărcinate adeseori prezintă un nivel de monoxid de carbon mai scăzut cu 10-15% decât fătul. Hemoglobina fetală are o afinitate crescută pentru monoxidul de carbon, iar disocierea de oxigen este mai ridicată, comparativ cu adulții. Expunerea la monoxid de carbon scade nivelul de oxigen atât din țesuturile și sângele matern, cât și fetal.

    4. Leziuni, grefe și răni la nivelul pielii

    Majoritatea rănilor pielii, dacă nu intervin alte boli, se vindecă destul de bine. În cazul pacienților cu tulburări de circulație sanguină, vindecarea întâmpină dificultăți. În cazul bolnavilor de diabet zaharat sau cu boli vasculare, rănile și leziunile se vindecă cu dificultate, însă cu ajutorul terapiei cu oxigen baric procesul de vindecare este accelerat.

    Schema de tratament pentru tratarea leziunilor și a grefelor presupune: două ședințe zilnic, până când acestea încep să se vindece, apoi o ședință pe zi până când procesul de cicatrizare este definitivat.

    Rezultatele se vor vedea după 20 de ședințe. Dacă rezultatele întârzie să apară se impune continuarea terapiei. În cazul în care fâșia de piele transplantată este compromisă, va fi necesară intervenția chirurgicală pentru restabilirea funcției circulației venoase și arteriale, tratament adecvat local și intervenție medicală adecvată.

    5. Leziuni traumatice și sindromul de compartiment

    Ischemia acută periferică este caracterizată prin leziuni cauzate de traume, care se manifestă prin durere și edem. În această categorie intră leziunile traumatice și sindromul de compartiment. Leziunile traumatice sunt deseori rezultatul accidentelor de diferite forme.

    Terapia cu oxigen hiperbaric în acest scop include hiperoxigenarea pentru a crește nivelul de oxigen din sânge. Tratamentul, determină reducerea fluxului sanguin, fapt ce permite capilarelor să resoarbă fluidul în exces.

    În urma acestui proces, nivelul de inflamație se va reduce, iar țesuturile se vor reface. Potrivit studiilor de laborator, scăderea aderenței neutrofilelor se observă la presiuni crescute ale oxigenului (2.5 ATA). Reperfuzia leziunii este diminuată, deoarece terapia cu oxigen hiperbaric generează necrofagi care distrug radicalii de oxigen.

    Sindromul de compartiment include totalitatea disfuncțiilor pulmonare, cardiovasculare, neurologice și renale rezultate în urma creșterii bruște și de lungă durată a presiunii intraabdominale. 

    Terapia cu oxigen hiperbaric nu se recomandă dacă simptomele acestor boli nu se manifestă, dar sunt iminente, ci atunci când se observă semne obiective: durere, slăbiciune, presiune abdominală, etc.

    Când apar manifestările este indicată oxigenoterapia barică, chiar dacă nu se intervine chirurgical, întrucât acest lucru ar destabiliza starea pacientului. Acest tratament mai este indicat și în cazul în care pacientul a fost supus fasciotomiei, pentru a contribui la scăderea morbidității.

    6. Infecții ale țesuturilor moi necrozate

    Aceste infecții pot fi aerobe, anaerobe sau mixte și apar în urma unui traumatism sau plăgi chirurgicale provocate de corpuri străine, inclusiv injecții subcutanate și musculare contaminate. Acest tip de infecție se manifestă frecvent în rândul pacienților cu diabet sau boli cardiovasculare.

    Printre tipurile de infecții de acest gen se găsesc: fascita necrozantă, mionecroza clostridiană (gangrena gazoasă) sau neclostridiană, gangrena fournier, etc. Indiferent de profunzimea afectării țesutului, aceste infecții au fiziopatologii similare, care includ hipoxie tisulară locală exacerbată în plan secundar de endarterite ocluzive.

    Izolarea intravasculară a leucocitelor este specifică acestor tipuri de infecții, fiind mijlocită de toxine de la organisme specifice. Toți acești factori contribuie la formarea unui mediu în care unele organisme consumă rapid oxigenul, stimulând un cadru propice pentru dezvoltarea anaerobă a altor organisme.

    Tratamentul are la bază debridarea prin intervenție chirurgicală și terapia agresivă cu antibiotice. Terapia cu oxigen hiperbaric este folosită ca adjuvant întrucât oferă mecanisme de acțiune pentru controlul infecției și reduce pierderea de țesut, fiind toxică pentru bacteriile anaerobe.

    Un alt beneficiu este acela că reduce aderența neutrofilă prin inhibarea funcției beta-2-integrinei. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili cu certitudine dacă acest mecanism acționează atât de eficient în infecțiile necrozate.

    În cazul mionecrozitei clostridiene, tratamentul poate opri producerea de toxine alfa. Dovezile, destul de restrânse, indică faptul că terapia facilitează absorbția diferitelor clase de antibiotice, inclusiv aminoglicozide, cefalosporina, sulfamida și amfotericina.

    7. Abcesele intracraniane

    Printre afecțiunile care se încadrează în categoria abceselor intracraniene sunt: abcesul cerebral, empiem budural și epidural, precum și abcesele craniene. Studii din întreaga lume au analizat nivelul mortalității cauzat de aceste boli și au stabilit că acesta ar fi de aproximativ 20%.

    Terapia cu oxigen hiperbaric are multiple mecanisme datorită cărora poate fi considerată o terapie complementară pentru abcesele intracraniene. Aceasta induce oxigen pur în țesuturi care împiedică dezvoltarea bacteriilor anaerobe.

    Tratamentul cu oxigen hiperbaric va reduce creșterea presiunii intracraniene, va contribui la reducerea edemului cerebral perifocal și va stimula sistemul imunitar. Candidații pentru terapia cu oxigen hiperbaric sunt cei care au abcese intracraniene multiple, cei cu un sistem imunitar compromis, cei în cazul cărora intervenția chirurgicală este contraindicată, care au o evoluție nesatisfăcătoare în ciuda intervenției chirurgicale și a tratamentului cu antibiotic.

    8. Osteomielita refractară

    Osteomielita refractară este definită ca osteomielita acută sau cronică ce nu se vindecă după intervențiile corespunzătoare. Cel mai adesea, osteomielita refractară se manifestă la pacienții al căror sistem imunitar este compromis. Această afecțiune este caracterizată prin răni care nu se vindecă și chiar infecții agresive care necesită amputarea unui membru.

    Terapia cu oxigen hiperbaric crește cantitatea de oxigen din oasele infectate la nivel normal sau peste acesta. Deoarece funcția polimorfonucleară necesită o concentrație adecvată de oxigen, acesta este un mecanism important prin care oxigenoterapia hiperbarică ajută la ținerea sub control a osteomielitei.

    O modalitate unică prin care terapia cu oxigen baric contribuie la vindecarea osteomielitei este susținerea funcției osteoclastelor. Procesul de resorbție de către osul necrozat a osteoclastelor este strâns legat de prezența oxigenului. În plus, oxigenoterapia hiperbarică facilitează absorbția antibioticelor.

    9. Arsurile termice

    Arsurile termice reprezintă un prejudiciu produs de factori multipli la nivelul țesutului, care culminează cu inflamații locale, leziuni vasculare din cauza activării trombocitelor și a aderenței celulelor albe, hipoxiei și vulnerabilității la infecții severe.

    Scăderea funcției celulelor albe, determinată de cauze locale, exacerbează această problemă. Terapia cu oxigen hiperbaric se adresează fiecăruia dintre aceste dezechilibre fiziopatologice și poate obține rezultate semnificative. Pentru ca rezultatele să fie benefice, tratamentul trebuie instituit la scurt timp după ce s-a produs arsura.

    Se vor face trei ședințe în primele 24 de ore și apoi două ședințe pe zi. Durata tratamentului depinde de gradul de afectare al pacientului, dar și de răspunsul la terapie. O atenție specială trebuie acordată cantității de fluide administrate și a temperaturii camerei.

    De asemenea, se va evita stresul fiziologic, precum și potențialele complicații ale tratamentului (de exemplu, toxicitatea provocată de oxigen).

    10. Anemii grave

    Pacienții care dezvoltă anemii severe se confruntă cu scăderea capacității sângelui de a transporta oxigenul. Acești pacienți devin candidații terapiei cu oxigen hiperbaric atunci când din motive religioase sau medicale nu pot face transfuzii sanguine. Hemoglobina este cea care transportă în mod special oxigenul în sângele uman (1.34 ml de oxigen/gram).

    În cazul acestor boli se va administra oxigen hiperbaric la 2-3 ATA în ședințe de tratament de până la patru ore. Pot fi necesare 3-4 ședințe pe zi, în funcție de starea clinică a pacientului. Terapia trebuie urmată până când starea pacientului s-a ameliorat, organele sale funcționează normal, iar nivelul de oxigen este optim. 

    Contraindicații baroterapie

    baroterapie terapie oxigen hiperbaric
    Contraindicații fermeMotivul contraindicațieiCondiții care vor fi respectate înainte de oxigenoterapie
    Pneumotorax netratatEmbolie gazoasă
    Pneumotorax în tensiune
    Emfizemul mediastinal
    Toracotomia
    BleomicinaPneumonia interstițialăNu se va urma tratament medicamentos pe termen lung
    CisplatinaVindecare incompletă a rănilorNu se va urma tratament medicamentos pe termen lung
    DisulfiramBlocarea de superoxid dismutază, care protejează împotriva toxicității oxigenuluiÎntreruperea medicației
    DoxorubicinaCardiotoxicitateÎntreruperea medicației
    SulfamylonVindecarea incompletă a rănilorÎntreruperea medicației și eliminarea substanțelor din organism
    Contraindicații relativeMotivul contraindicațieiCondiții care vor fi respectate înainte de oxigenoterapie
    AstmAcumularea de aer între plămâni și peretele toracic poate duce la pneumotoraxTrebuie să fie controlat prin medicație
    ClaustrofobieAnxietateTratament cu benzodiazepine
    Sferocitoză congenitalăHemoliza severăOxigenoterapia se va face doar în situații de urgență
    Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)Pierderea controlului hipoxic al respirațieiSupravegherea în camera de oxigenoterapie
    Disfuncții la nivelul trompei lui EustachioBarotraumaExerciții privind egalizarea presiunii în cele două trompe 
    FebraRisc mare de convulsiiAdministrarea de antipiretice
    Stimulatoare cardiace sau pompe pentru epiduralăDefectarea sau deformarea dispozitivelor, sub presiuneRefacerea testelor pentru a se stabili care este presiunea optimă
    SarcinaNu se cunosc efectele asupra fătuluiNici o măsura – se va folosi doar în caz de urgență
    ConvulsiiSe pot manifesta convulsii ușoareSe recomandă stabilizarea afecțiunii prin tratamentul cu benzodiazepine
    Infecții respiratorii ale căilor superioareBarotrauma Ameliorarea simptomelor și folosirea de decongestionantelor

    baroterapia terapia cu oxigen hiperbaric

    Vezi Sursa info AICI