De ce sa alegi terapia cu oxigen hiperbaric ?
Oxigenoterapia este utilizată cu succes mai ales în cazul sportivilor de performanță care suferă accidentări, întrucât:
„Bolile care au legătura cu îmbătrânirea și maladiile degenerative reprezintă în prezent un fapt îngrijorător și o preocupare tot mai mare la nivel mondial. Terapia cu Oxigen Hiperbaric s-a dovedit – în urma unor studii – a fi o metodă eficientă care ajută la combaterea bolilor degenerative, contribuind la regenerarea țesuturilor și a vaselor de sânge. Oxigenoterapia stimulează angiogeneza (formarea de noi vase de sânge) în zone ale corpului în care circulația este compromisă și este folosită de unii medici pentru a ajuta la tratarea bolilor cardiace coronariene, a degenerescenței maculare, a bolii Parkinson, a bolii Alzheimer, a artritei și a bolilor asociate imunității. În plus, terapia cu oxigen susține activarea colagenului, fiind un bun aliat în lupta cu semnele îmbătrâniri, inclusiv deteriorarea pielii și redarea elasticității. Studiile clinice au demonstrat beneficiile terapiei cu oxigen și în cazul afecțiunilor degenerative ce țin de vârstă, oferind suport la nivel celular tuturor organelor din corp, pentru a promova sănătatea și frumusețea.”
Efecte:
La nivelul circulației
- stimulează formarea de noi vase de sânge
- combate și previne bolile circulatorii, incluzând boala coronariană și diabetul zaharat
La nivelul inimii
- îmbunătațește oxigenarea țesutului cardiac
- îmbunatățește funcționarea musculaturii cardiace după un atac de cord
- reduce riscul unui atac de cord
La nivelul creierului
- stimulează crearea de noi celule nervoase
- îmbunătățește memoria și timpul de reacție
- promovează crearea de noi conexiuni ale creierului
La nivelul articulațiilor, țesuturilor moi și oaselor
- îmbunătățește eficacitatea tratamentelor pentru artrita
- reduce inflamația și durerea
- accelerează vindecarea
- îmbunătățește mobilitatea și rezistenta
La nivelul ochilor
- ajută la combaterea degenerării maculare legate de vârstă
- reduce simptomele glaucomului
- reduce fluxul de sânge compromis la nivelul retinei
La nivelul pielii
- reduce deteriorarea excesivă a pielii ca urmare a expunerii la radiațiile ultraviolete
- stimulează producția de colagen și menține elasticitatea pielii
- ajută la vindecare rănilor și - reduce formarea cicatricelor
La nivelul sănătății generale
- crește nivelul de energie
- diminuează stările de oboseală și apatie
- reduce stresul și anxietatea
- stimulează crearea de noi celule stem
- sprijină sistemul imunitar
- reduce riscul de infectare.
În cazul pacienților care au făcut ședințe de oxigenoterapie înainte și după o intervenție chirurgicală s-a observat o vindecare mult mai rapidă, cu pana 80% mai rapidă decât în cazul celorlalți pacienți. Totodată, cei dintâi au prezentat cicatrice reduse considerabil. Corpul a avut parte de oxigenul necesar pentru a repara locul intervenției. Oxigenoterapia accelerează vindecarea, furnizând oxigen chiar și țesuturilor, cartilajelor și vaselor de sânge lezate prin utilizarea bisturiului în timpul intervenției.
Un tratament complet presupune un număr minim de 10 ședințe în timpul cărora pacientul tratat are parte de intimitate și își poate petrece timpul citind, ascultând muzică etc. Ședințele în camera hiperbară sunt relaxante și plăcute, iar durata acestora poate varia în funcție de afecțiunea tratată și de recomandările medicului specialist.
Baroterapia sau terapia cu oxigen hiperbaric sau oxigenoterapia hiperbară constă în inhalarea oxigenului pur sau a aerului îmbogățit cu oxigen la o presiune mai mare decât cea atmosferică.
Camerele cu oxigen
Terapia cu oxigen hiperbaric crește nivelul de hemoglobină din sânge. Totodată, sângele este supraoxigenat, motiv pentru care dizolvă oxigenul în plasmă. Aplicarea acestei terapii se face în 2 camere:
tip A – multiloc
tip B – monoloc
Ambele camere sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni, de la simple leziuni la boli grave.
Camera multiloc
Acest tip de cameră poate trata mai mulți pacienți în același timp. De regulă, pacienții sunt însoțiți de către un cadru medical sau sunt monitorizați de un specialist. Terapia constă în inspirarea oxigenului pur prin intermediul unei măști de plastic. Presiunea din această cameră este de 6 atmosfere.
Dacă se dorește folosirea unui amestec diferit de gaz (azot cu heliu, de exemplu), acesta poate fi administrat doar pacientului care are nevoie de această combinație. Echipamentele puse la dispoziția pacienților sunt: ventilatoare, linii intravenoase etc. În timpul terapiei se monitorizează nivelul de azot din cameră, deoarece acest gaz este factor de risc pentru multiple afecțiuni respiratorii.
Camera monoloc
Acest tip de cameră asigură tratarea unui singur pacient, care de obicei stă într-o poziție supină. Gazul utilizat pentru presurizarea camerei este oxigen pur, iar în unele camere există și măști pentru ca pacientul să respire aer.
Cadrele medicale vor păstra aparatele de intervenție în exteriorul camerei, doar liniile intravenoase ar putea fi introduse odată cu pacientul. Recent, s-au construit și camere cu două locuri, funcționarea acestora fiind asemănătoare cu cea a camerei monoloc.
Cum acționează oxigenul în corp?
Terapia cu oxigen hiperbaric implică inspirația oxigenului pur într-o cameră sau cabină presurizată. Pe lângă aplicațiile în boala de decompresie a scufundătorilor, terapia cu oxigen hiperbaric este un tratament și în cazul altor afecțiuni precum infecții grave, răni greu vindecabile, complicații ale diabetului sau radioterapiei.
Într-o cameră hiperbarică de terapie cu oxigen, presiunea aerului este crescută până atinge valori de trei ori mai mari decât cele ale presiunii normale a aerului. În aceste condiții, în plămâni se concentrează mult mai mult oxigen pur, comparativ cu nivelul de oxigen la valori normale ale presiunii aerului.
Această cantitate crescută de oxigen este transportată, prin vasele de sânge, în întreg organismul. Concentrația crescută de oxigen sistemic ajută corpul să lupte cu bacteriile și, totodată, stimulează sinteza și eliberarea de factori de creștere și celule stem, ceea ce promovează regenerarea și vindecarea țesuturilor.
Efecte oxigen hiperbaric
baroterapia terapie oxigen hiperbaric
- Efect desicant – Oxigenul hiperbaric este uscat, nu conține umiditatea, eliminând chiar umiditatea existentă din alveolele pulmonare. În edemul pulmonar determină degajarea rapidă a plămânului.
- Crește radiusul de difuziune a oxigenului în țesuturi, ceea ce înseamnă că și țesuturile aflate la distanță de capilare și unde transportul oxigenului este întrerupt, pot fi oxigenate.
- Efect antiedematos – Dacă medicamentele produc reducerea edemului cu hipoxie, oxigenul hiperbaric îl reduce prin hiperoxie.
- Țesuturile ischemizate, ca urmare a unui edem progresiv devin hipoxice, ceea ce determină creșterea edemului și deci a ischemiei. Oxigenarea hiperbarică asigură suportul de oxigen a țesuturilor ischemice și deci reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricție reflexă cu hiperoxie.
- Vasoconstricția reprezintă elementul cheie în degajarea edemului tisular și implicit a edemului celular. În condiții de presiune normală, vasoconstricția poate agrava hipoxia, de aceea de regulă tratamentele clasice cu antihipoxice se bazează pe vasodilatatoare. Condițiile de presiune crescută și implicit hiperoxia rezultată permit o vasoconstricție esențială în degajarea rapidă a edemului.
- Efect de restabilire a drenajului limfatic.
- Efect angiogenetic – Oxigenul hiperbaric, atât în țesuturile oxigenate normal, dar mai ales în cele hipoxice, conduc la crearea de noi capilare funcționale în țesuturi hipoxice. Angiogeneza are loc ca urmare a stimulării de către oxigenul hiperbaric a activității trombocitelor și a macrofagelor, respectiv a secreției de PDGF, dar și a altor peptide angiogene.
- Efect de activare a fibroblastelor, precum și a sintezei de colagen.
- Regenerarea post traumatică este strâns legată de un aport optim de oxigen la nivelul plăgii în curs de vindecare. Fără aport de oxigen apar cicatricile cheloide.
- Efect de creștere, activarea macrofagelor și leucocitelor cu îmbunătățirea răspunsului imunitar cu rol în secreția de factori specifici, procesul de regenerare și refacere.
- Efect de activare a osteclastelor și osteoblastelor, favorizând osteogeneza. Regenerarea osoasă post traumatică este dependentă de activitatea osteoclastelor. Expunerea osteoblastelor la oxigenul hiperbaric determină accelerarea calusării. Vindecarea are loc de 5 ori mai repede.
- Efect bactericid.
- Efect de activare a celulelor neuronale non-funcționale sau afectate.
- Îmbunătățirea efectului de învățare și stimulare a memoriei.
- Efect antispastic.
Indicații baroterapie
baroterapia terapie oxigen hiperbaric
Afecțiuni ale pielii și țesuturilor moi
baroterapia terapie oxigen hiperbaric
- Arsuri termice, chimice, de iradiere
- Degerături
- Infecții cutanate (erizipel, piodermite, actinomicoze, aspergiloze, infecții cu bacterii Gram negative, infecții nosocomiale)
- Ulcere cutanate (din insuficiență venoasă, arterită obliterantă, fumat, diabet)
- Gangrenă gazoasă
- Gangrenă Fournier
- Transplanturi cutanate și miocutanate
- Necroza țesuturilor moi
- Grefe de piele și flapsuri (compromise)
- Varice
- Pierderi de sânge
Afecțiuni ale aparatului circulator
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Boala de decompresiune
- Embolia gazoasă
- AVC
- Hemoragii
- Sindrom de reperfuzie postoperator în chirurgia vasculară
- Arterite
- Insuficiență arterială – ocluzia arterei centrale a retinei
- Tromboflebite
- Microangiopatii
- Anemie severă
Afecțiuni ale sistemului osteoarticular și muscular
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Traumatisme vertebro-medulare acute
- Traumatisme osoase infectate
- Fracturi
- Entorse
- Rupturi ligamentare
- Sindromul de zdrobire
- Sindrom de compartiment
- Osteită, osteomielită, osteodiscită
- Necroză osoasă aseptică
- Osteită de iradiere (osteoradionecroza)
- Artroze
- Parodontoză
- Discopatii
- Miozită cu Clostridium difficile și mionecroze (necroză musculară)
- Recuperare postraumatică, alte ischemii acute traumatice
Afecțiuni ale aparatului digestiv
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Boala de iradiere (ileita, ulcer)
- Boala Crohn
- Colită ulceroasă
- RCUH (rectocolită ulcero-hemoragică)
- Regenerarea țesuturilor lezate ale ficatului bolnav
- Hemoroizi
Afecțiuni ale sistemului nervos periferic
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Tulburări de gust și miros
- Paralizie facială
- Nevralgie de trigemen
- Neuropatie diabetică
Afecțiuni ale aparatului respirator
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Intoxicații (monoxid de carbon, fum, cianură și alte substanțe toxice)
- Boala de decompresiune sau de cheson (la scafandri, aviatori, ascensiune montană la altitudini foarte mari)
- Hipoxie intrauterină sau perinatală
- Stop cardiorespirator
- Edem pulmonar
- Embolie pulmonară
- Varice esofagiene
Afecțiuni ale aparatului renal
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Cistită de iradiere
- Nefropatie diabetică
Afecțiuni ale sistemului nervos central
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- TCC (traumatisme cranio-cerebrale)
- Edem cerebral
- Abces intracranian
- Meningită
- Meningoencefalită
- AVC (accident vascular cerebral)
- Traumatisme vertebro-medulare acute
- Ischemia medulară acută
Afecțiuni ORL
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Otite
- Otomastoidite
- Hipoacuzie acută
- Vertij
- Acufene (tinitus)
- Sinuzite cronice recidivante
Adjuvant la tratamentul cancerului
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Oxigenul, inhalat sub presiune, previne și ameliorează foarte multe afecțiuni datorită faptului că are un efect toxic asupra oricărui tip de bacterie, aerobă sau anaerobă. Este cel mai puternic antibiotic natural. Oxigenul hiperbar este singura terapie antibacteriană.
- În mod obișnuit, oxigenul este purtat în organism de celulele roșii din sânge. Când este inhalat sub presiune, el intră în plasmă și toate țesuturile se oxigenează foarte bine, respiră și se umplu de viață.
Adjuvant în terapia durerii
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Lumbago acut, cronic
- Discopatii
- Migrene
- Artroze
- Fibromialgie
- Pareze
- Plegii
- Nevralgii (nerv facial, trigemen)
Adjuvant la tratarea dependențelor
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
- Dependența de alcool
- Dependența de droguri
Afecțiuni tratate cu oxigenoterapia hiperbarică
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
1. Boala de decompresie
Este caracterizată de simptome declanșate de blocarea circulației sanguine, de leziuni provocate de cauze mecanice și ca urmare a acțiunii biochimice a unor bule care provin de la gazul inert dizolvat în sânge sau țesuturi atunci când presiunea atmosferică scade prea repede. Această afecțiune poate apărea după scufundări, în timpul zborului cu avionul sau în cazul expunerii hiperbarice sau hipobarice.
Boala de decompresie este de mai multe tipuri:
• tip I – se manifestă la nivelul muscoscheletal, pielii, țesutului limfatic și deseori este însoțit de oboseală;
• tip II – implică sistemul nervos central sau periferic, cardiorespirator, audiovestibular și se instalează starea de șoc;
• tip III – afectează și provoacă traume ale coloanei vertebrale și poate fi refractară la recompresie.
Bulele de aer care cauzează boala de decompresie pot determina leziuni ale vaselor de sânge din endoteliu, acțiune ce provoacă agregări plachetare, dereglări lipoproteice și activarea leucocitelor, declanșând scurgeri capilare și inflamații.
Terapia cu oxigen hiperbaric se utilizează pentru reducerea în dimensiune a bulelor. Conform legii lui Boyle, volumul bulelor devine mai mic odată cu creșterea presiunii.
La 1.8 ATA (atmosfera absolută) aceasta va scădea cu aproximativ 30%. Bulele care provoacă boala de decompresie sunt compuse din azot. În cazul țesuturilor normale, când are loc creșterea și descreșterea presiunii atmosferice, azotul se infiltrează în sânge, țesut sau în ambele, cauzând bule. În timpul terapiei cu oxigen hiperbaric, pacientul respiră oxigen pur sau îmbogățit, care duce la scăderea nivelului de azot din sânge și micșorarea bulelor.
2. Embolia gazoasă
Această boală se caracterizează prin existența unor bule de gaz în circulația arterială sau venoasă. Embolia gazoasă poate fi declanșată în timpul scufundărilor. Un volum mare de bule poate leza filtrul pulmonar și pătrunde cu ușurință în circulația arterială.
Embolia arterială gazoasă poate fi rezultatul unei barotraume pulmonare, injectării accidentale de aer intravenos sau al unei intervenții chirurgicale. De obicei, simptomele apar la câteva secunde sau minute de la eveniment și pot include: pierderea conștiinței, confuzie, leziuni cerebrale, aritmii cardiace sau stop cardiac.
3. Intoxicația cu monoxid de carbon
Intoxicația cu monoxid de carbon (CO), intenționată sau accidentală, se produce prin inhalarea acestui gaz incolor și inodor. Hemoglobina se leagă cu o afinitate de 200 de ori mai mare de monoxid de carbon decât de oxigen, astfel este blocat transportul de oxigen în organism.
Deoarece țesuturile nu sunt oxigenate corespunzător, acestea nu mai funcționează normal. De asemenea, monoxidul de carbon leagă citrocrom oxidaza și mioglobina sau are loc peroxidarea lipidelor – afecțiunile cauzate în aceste situații fiind de natură neuronală.
În cazul acestui tip de intoxicație, terapia cu oxigen hiperbaric se bazează pe teoria că oxigenul pur poate desface cu succes legătura dintre monoxid de carbon și hemoglobină.
Procesul se va desfășura pe durata a aproximativ 300 de minute de respirație în camera hiperbarică baroterapie
Terapia este folosită și pentru a preveni sechelele neurologice. Eficiența va fi mai mare cu cât tratamentul va fi instituit mai rapid. Cu toate acestea, există o serie de controverse față de metodele și rezultatele cu privire la utilizarea oxigenoterapiei hiperbarice în cazul intoxicației cu monoxid de carbon. Baroterapie
Pacienții care sunt intoxicați cu acest gaz pot prezenta o varietate de simptome care, inițial, nu sunt atribuite otrăvirii. Manifestările inițiale pot include: amețeală, dureri de cap, greață, stare de vomă, convulsii, dureri în piept, tahicardie ușoară și acidoză severă.
Candidații la terapia cu oxigen hiperbaric sunt mai ales aceia care prezintă risc crescut de morbiditate și mortalitate: femeile însărcinate, pacienții cu boli cardiovasculare și cei care manifestă simptome severe de intoxicație, cum ar fi pierderea cunoștinței, leziuni neurologice sau acidoză severă. Legătura dintre hemoglobină și monoxid de carbon de obicei nu se corelează cu simptomele.
Femeile însărcinate adeseori prezintă un nivel de monoxid de carbon mai scăzut cu 10-15% decât fătul. Hemoglobina fetală are o afinitate crescută pentru monoxidul de carbon, iar disocierea de oxigen este mai ridicată, comparativ cu adulții. Expunerea la monoxid de carbon scade nivelul de oxigen atât din țesuturile și sângele matern, cât și fetal.
4. Leziuni, grefe și răni la nivelul pielii
Majoritatea rănilor pielii, dacă nu intervin alte boli, se vindecă destul de bine. În cazul pacienților cu tulburări de circulație sanguină, vindecarea întâmpină dificultăți. În cazul bolnavilor de diabet zaharat sau cu boli vasculare, rănile și leziunile se vindecă cu dificultate, însă cu ajutorul terapiei cu oxigen baric procesul de vindecare este accelerat.
Schema de tratament pentru tratarea leziunilor și a grefelor presupune: două ședințe zilnic, până când acestea încep să se vindece, apoi o ședință pe zi până când procesul de cicatrizare este definitivat.
Rezultatele se vor vedea după 20 de ședințe. Dacă rezultatele întârzie să apară se impune continuarea terapiei. În cazul în care fâșia de piele transplantată este compromisă, va fi necesară intervenția chirurgicală pentru restabilirea funcției circulației venoase și arteriale, tratament adecvat local și intervenție medicală adecvată.
5. Leziuni traumatice și sindromul de compartiment
Ischemia acută periferică este caracterizată prin leziuni cauzate de traume, care se manifestă prin durere și edem. În această categorie intră leziunile traumatice și sindromul de compartiment. Leziunile traumatice sunt deseori rezultatul accidentelor de diferite forme.
Terapia cu oxigen hiperbaric în acest scop include hiperoxigenarea pentru a crește nivelul de oxigen din sânge. Tratamentul, determină reducerea fluxului sanguin, fapt ce permite capilarelor să resoarbă fluidul în exces.
În urma acestui proces, nivelul de inflamație se va reduce, iar țesuturile se vor reface. Potrivit studiilor de laborator, scăderea aderenței neutrofilelor se observă la presiuni crescute ale oxigenului (2.5 ATA). Reperfuzia leziunii este diminuată, deoarece terapia cu oxigen hiperbaric generează necrofagi care distrug radicalii de oxigen.
Sindromul de compartiment include totalitatea disfuncțiilor pulmonare, cardiovasculare, neurologice și renale rezultate în urma creșterii bruște și de lungă durată a presiunii intraabdominale.
Terapia cu oxigen hiperbaric nu se recomandă dacă simptomele acestor boli nu se manifestă, dar sunt iminente, ci atunci când se observă semne obiective: durere, slăbiciune, presiune abdominală, etc.
Când apar manifestările este indicată oxigenoterapia barică, chiar dacă nu se intervine chirurgical, întrucât acest lucru ar destabiliza starea pacientului. Acest tratament mai este indicat și în cazul în care pacientul a fost supus fasciotomiei, pentru a contribui la scăderea morbidității.
6. Infecții ale țesuturilor moi necrozate
Aceste infecții pot fi aerobe, anaerobe sau mixte și apar în urma unui traumatism sau plăgi chirurgicale provocate de corpuri străine, inclusiv injecții subcutanate și musculare contaminate. Acest tip de infecție se manifestă frecvent în rândul pacienților cu diabet sau boli cardiovasculare.
Printre tipurile de infecții de acest gen se găsesc: fascita necrozantă, mionecroza clostridiană (gangrena gazoasă) sau neclostridiană, gangrena fournier, etc. Indiferent de profunzimea afectării țesutului, aceste infecții au fiziopatologii similare, care includ hipoxie tisulară locală exacerbată în plan secundar de endarterite ocluzive.
Izolarea intravasculară a leucocitelor este specifică acestor tipuri de infecții, fiind mijlocită de toxine de la organisme specifice. Toți acești factori contribuie la formarea unui mediu în care unele organisme consumă rapid oxigenul, stimulând un cadru propice pentru dezvoltarea anaerobă a altor organisme.
Tratamentul are la bază debridarea prin intervenție chirurgicală și terapia agresivă cu antibiotice. Terapia cu oxigen hiperbaric este folosită ca adjuvant întrucât oferă mecanisme de acțiune pentru controlul infecției și reduce pierderea de țesut, fiind toxică pentru bacteriile anaerobe.
Un alt beneficiu este acela că reduce aderența neutrofilă prin inhibarea funcției beta-2-integrinei. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili cu certitudine dacă acest mecanism acționează atât de eficient în infecțiile necrozate.
În cazul mionecrozitei clostridiene, tratamentul poate opri producerea de toxine alfa. Dovezile, destul de restrânse, indică faptul că terapia facilitează absorbția diferitelor clase de antibiotice, inclusiv aminoglicozide, cefalosporina, sulfamida și amfotericina.
7. Abcesele intracraniane
Printre afecțiunile care se încadrează în categoria abceselor intracraniene sunt: abcesul cerebral, empiem budural și epidural, precum și abcesele craniene. Studii din întreaga lume au analizat nivelul mortalității cauzat de aceste boli și au stabilit că acesta ar fi de aproximativ 20%.
Terapia cu oxigen hiperbaric are multiple mecanisme datorită cărora poate fi considerată o terapie complementară pentru abcesele intracraniene. Aceasta induce oxigen pur în țesuturi care împiedică dezvoltarea bacteriilor anaerobe.
Tratamentul cu oxigen hiperbaric va reduce creșterea presiunii intracraniene, va contribui la reducerea edemului cerebral perifocal și va stimula sistemul imunitar. Candidații pentru terapia cu oxigen hiperbaric sunt cei care au abcese intracraniene multiple, cei cu un sistem imunitar compromis, cei în cazul cărora intervenția chirurgicală este contraindicată, care au o evoluție nesatisfăcătoare în ciuda intervenției chirurgicale și a tratamentului cu antibiotic.
8. Osteomielita refractară
Osteomielita refractară este definită ca osteomielita acută sau cronică ce nu se vindecă după intervențiile corespunzătoare. Cel mai adesea, osteomielita refractară se manifestă la pacienții al căror sistem imunitar este compromis. Această afecțiune este caracterizată prin răni care nu se vindecă și chiar infecții agresive care necesită amputarea unui membru.
Terapia cu oxigen hiperbaric crește cantitatea de oxigen din oasele infectate la nivel normal sau peste acesta. Deoarece funcția polimorfonucleară necesită o concentrație adecvată de oxigen, acesta este un mecanism important prin care oxigenoterapia hiperbarică ajută la ținerea sub control a osteomielitei.
O modalitate unică prin care terapia cu oxigen baric contribuie la vindecarea osteomielitei este susținerea funcției osteoclastelor. Procesul de resorbție de către osul necrozat a osteoclastelor este strâns legat de prezența oxigenului. În plus, oxigenoterapia hiperbarică facilitează absorbția antibioticelor.
9. Arsurile termice
Arsurile termice reprezintă un prejudiciu produs de factori multipli la nivelul țesutului, care culminează cu inflamații locale, leziuni vasculare din cauza activării trombocitelor și a aderenței celulelor albe, hipoxiei și vulnerabilității la infecții severe.
Scăderea funcției celulelor albe, determinată de cauze locale, exacerbează această problemă. Terapia cu oxigen hiperbaric se adresează fiecăruia dintre aceste dezechilibre fiziopatologice și poate obține rezultate semnificative. Pentru ca rezultatele să fie benefice, tratamentul trebuie instituit la scurt timp după ce s-a produs arsura.
Se vor face trei ședințe în primele 24 de ore și apoi două ședințe pe zi. Durata tratamentului depinde de gradul de afectare al pacientului, dar și de răspunsul la terapie. O atenție specială trebuie acordată cantității de fluide administrate și a temperaturii camerei.
De asemenea, se va evita stresul fiziologic, precum și potențialele complicații ale tratamentului (de exemplu, toxicitatea provocată de oxigen).
10. Anemii grave
Pacienții care dezvoltă anemii severe se confruntă cu scăderea capacității sângelui de a transporta oxigenul. Acești pacienți devin candidații terapiei cu oxigen hiperbaric atunci când din motive religioase sau medicale nu pot face transfuzii sanguine. Hemoglobina este cea care transportă în mod special oxigenul în sângele uman (1.34 ml de oxigen/gram).
În cazul acestor boli se va administra oxigen hiperbaric la 2-3 ATA în ședințe de tratament de până la patru ore. Pot fi necesare 3-4 ședințe pe zi, în funcție de starea clinică a pacientului. Terapia trebuie urmată până când starea pacientului s-a ameliorat, organele sale funcționează normal, iar nivelul de oxigen este optim.
Contraindicații baroterapie
baroterapie terapie oxigen hiperbaric
| Contraindicații ferme | Motivul contraindicației | Condiții care vor fi respectate înainte de oxigenoterapie |
| Pneumotorax netratat | Embolie gazoasă Pneumotorax în tensiune Emfizemul mediastinal | Toracotomia |
| Bleomicina | Pneumonia interstițială | Nu se va urma tratament medicamentos pe termen lung |
| Cisplatina | Vindecare incompletă a rănilor | Nu se va urma tratament medicamentos pe termen lung |
| Disulfiram | Blocarea de superoxid dismutază, care protejează împotriva toxicității oxigenului | Întreruperea medicației |
| Doxorubicina | Cardiotoxicitate | Întreruperea medicației |
| Sulfamylon | Vindecarea incompletă a rănilor | Întreruperea medicației și eliminarea substanțelor din organism |
| Contraindicații relative | Motivul contraindicației | Condiții care vor fi respectate înainte de oxigenoterapie |
| Astm | Acumularea de aer între plămâni și peretele toracic poate duce la pneumotorax | Trebuie să fie controlat prin medicație |
| Claustrofobie | Anxietate | Tratament cu benzodiazepine |
| Sferocitoză congenitală | Hemoliza severă | Oxigenoterapia se va face doar în situații de urgență |
| Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) | Pierderea controlului hipoxic al respirației | Supravegherea în camera de oxigenoterapie |
| Disfuncții la nivelul trompei lui Eustachio | Barotrauma | Exerciții privind egalizarea presiunii în cele două trompe |
| Febra | Risc mare de convulsii | Administrarea de antipiretice |
| Stimulatoare cardiace sau pompe pentru epidurală | Defectarea sau deformarea dispozitivelor, sub presiune | Refacerea testelor pentru a se stabili care este presiunea optimă |
| Sarcina | Nu se cunosc efectele asupra fătului | Nici o măsura – se va folosi doar în caz de urgență |
| Convulsii | Se pot manifesta convulsii ușoare | Se recomandă stabilizarea afecțiunii prin tratamentul cu benzodiazepine |
| Infecții respiratorii ale căilor superioare | Barotrauma | Ameliorarea simptomelor și folosirea de decongestionantelor |