"Tristeţea trece, noi rămânem”.

Încearcă să nu te gândeşti, să nu simţi.

În iulie 1883, autorul Henry James a primit o scrisoare emoţionantă de la scriitoarea Grace Norton, o prietenă apropiată. Norton tocmai îşi pierduse unul dintre membri familiei, era deprimată şi avea nevoie disperată de un sfat.
Răspunsul pe care l-a primit nu a fost numai unul motivant şi emoţionant, dar şi una dintre cele mai frumoase scrisori redactate vreodată. Insomnia se traduce prin dificultatea de a adormi sau de a mentine somnul neintrerupt, precum si prin prezenta unui somn neodihnitor. Insomnia este o tulburare de somn grava, deoarece poate determina tulburari emotionale, tulburari de memorie, eficienta scazuta in munca, risc de accidente, boli cardiovasculare. De asemenea, insomniile pot fi si manifestari ale unor boli precum:

Depresii si fobii
Unele boli cardiace, de exemplu, insuficienta cardiaca
Boli pulmonare (bronsita cronica, astm)
Obezitate
Dermatite de contact, exczeme cu prurit sever
Durere – artroze severe, hernii de disc
Boala de reflux gastroesofagian
Unele boli neurologice
Uz sau abuz de alcool, amfetamine, narcotice si nicotina

Ce este Placebo

Alimentația echilibrată, exercițiile fizice regulate sau odihna pot contribui la ameliorarea simptomelor unei afecțiuni.

Concluziile studiilor despre medicamentele destinate tratării tusei arată că reducerea acesteia se datorează mai mult efectului Placebo, fiind mai puțin atribuită ingredientelor active din medicamentele administrate.

Răspunsul natural al corpului

Organismul uman este antrenat să dezvolte răspunsuri fiziologice în funcție de agenții patogeni cărora le este expus. De pildă, creșterea temperaturii corporale (febră) ajută la eliminarea bacteriilor și virusurilor. Exista situații când aceeași creștere a temperaturii poate face rău.

Legătura dintre sistemul nervos și cel imunitar

Creierul afectează eficacitatea sistemului imunitar, astfel că o atitudine pozitivă duce în mod autentic la îmbunătățirea stării de sănătate. Acest tip de interacțiune dintre creier și sistemul imunitar joacă un rol foarte important în efectul Placebo.

Placebo provine din forma la viitor a verbului „placeo – a plăcea”, care poate fi tradus prin „voi plăcea”. Efectul Placebo este un termen utilizat frecvent în arealul medical, pentru a desemna o substanță inactivă din punct de vedere chimic, dar care conduce la o îmbunătățire reală, cuantificabilă, fără bază într-un tratament real, a stării de sănătate a unui pacient.

Placebo a fost utilizat mai ales în studii clinice și experimente medicale pentru a testa eficacitatea tratamentelor medicale noi. Pacienții sunt împărțiți în două grupuri: grupul Placebo și grupul de lucru; pacienții din grupul de lucru primesc medicamentul testat, în timp ce grupul Placebo primește o substanță neutră, inactivă. În acest fel, cercetătorii pot măsura dacă medicamentul real funcționează, comparând modul în care ambele grupuri de pacienți reacționează. Dacă ambele grupuri au același tip de reacție, fie că este o ameliorare a simptomelor sau nu, se consideră că medicamentul nu funcționează și nu va trece testul.

Placebo este de două tipuri:

Placebo inactiv: se referă la o substanță inactivă medical, cu un conținut neutru;
Placebo activ: se referă la un medicament ce are efect farmacologic recunoscut, dar care nu este așteptat să producă un efect anume în cazul respectivei afecțiuni.

Efectul Placebo a fost îndelung studiat, concluziile fiind concentrate pe relația dintre minte și corp. Specialiștii consideră că acest efect se fondează pe speranța – conștientă sau inconștientă – a unei persoane cu o anumită afecțiune medicală, că se va însănătoși.

Prin urmare, dacă o persoană se așteaptă ca medicamentul pe care l-a luat (deși el este inactiv din punct de vedere medical) să producă un efect pozitiv, atunci este foarte posibil ca propria chimie a organismului să producă efecte similare celor pe care le-ar fi putut provoca un medicament real, activ medical.

Efectul Placebo este declanșat de încrederea persoanei în beneficiile tratamentului și în așteptările de a se simți mai bine, mai degrabă decât de caracteristicile Placebo-ului în sine.

Deși Placebo era folosit mai ales în studiile clinice pentru descoperirea unor medicamente noi și în anumite experimente medicale, datorită capacității demonstrate de a produce modificări asupra organismului, acum Placebo este studiat la scară largă și ca tratament de sine stătător.

Studiile arată că efectul Placebo produce modificări fiziologice, precum creșterea ritmului cardiac sau a tensiunii arteriale. El este folosit cu succes pentru tratarea depresiei, anxietății, sindromului de colon iritabil, a durerii cronice și a oboselii.

Exista grade de reacție la Placebo: o injecție declanșează un efect mai mare decât administrarea unei tablete; două tablete produc un efect mai mare decât una singură. Vezi Sursa info AICI

Care sunt cauzele insomniei ?

Cel mai adesea, insomniile apar ca raspuns la stres sau la schimbare. Printre cele mai comune cauze ale insomniilor se numara evenimente neplacute sau factori inconjuratori precum:

Evenimente traumatice precum bolile acute, accidentele sau interventiile chirurgicale sau evenimente cu repercursiuni negative asupra psihicului: deces in familie, despartire.
Zborurile intercontinentale peste fusuri orare. Dupa o calatorie cu avionul este nevoie de o zi de adaptare pentru fiecare fus orar diferenta. Calatoria spre est este mai usor de suportat decat cea spre vest, deoarece adaptarea este mai usoara prin lungirea fazei circadiene, decat prin scurtarea ei.
Munca in ture de noapte.
Munca excesiva la computer.
Somnul sau comportamentul de somn al partenerului (sforaitul).
Unele medicamente cauzeaza insomnie, ca efect secundar – bronhodilatatoare, hormoni tiroidieni, corticosteroizi. In cazul in care insomnia este asociata cu un tratament medicamentos urmat, este indicat sa consultati medicul de familie.
Factorii de mediu: lumina, zgomot, temperaturi extreme.

In cazul in care va confruntati cu insomnii, este recomandat sa realizati un jurnal de somn, timp de cateva saptamani. In acest jurnal veti nota:

Cantitatea si calitatea somnului in raport cu: ora de culcare si de trezire, durata de timp necesara pentru a adormi, numarul trezirilor nocturne, perioadele de somn de peste zi.
Alimentele de la masa de seara, ora mesei, consumul de alcool, cofeina si nicotina.

Sfaturi utile pentru imbunatatirea calitatii somnului

Mersul la culcare la aceeasi ora, in fiecare seara.
Trezirea la aceeasi ora dimineata, matinal, indiferent de durata somnului.
Exercitii fizice dupa masa de pranz.
Dezvoltarea unui ritual de somn.
Dormitorul trebuie sa fie intunecos, racoros, aerisit si linistit.
Mergeti la culcare doar cand va este somn.
Daca somnul nu apare in 20 de minute, coborati din pat si reveniti cand orgnismul este pregatit pentru somn.
Reduceti somnul de peste zi.
Reduceti/renuntati la consumul de cafea, ciocolata, tutun si alcool, mai ales seara.
Inainte de culcare evitati mesele imbelsugate si reduceti consumul de lichide seara.
Invatati si practicati tehnici de relaxare, terapie prin muzica si arta.

Practici care pot cauza insomnii si afecteaza somnul

Consumul de cafea dupa-amiaza.
Exercitii fizice in orele dedicate somnului.
Consumul de alcool si fumatul seara, inaintea somnului sau noaptea.
“Lancezirea” in pat.

Cum putem trata insomnia?

In primul rand, trebuie respectate sfaturile pentru imbunatatirea calitatii somnului. Acestora se adauga terapii complementare:

1. Remedii naturale pentru insomnii, care utilizeaza proprietatile unor plante sau ale unor saruri minerale. Exista numeroase plante recunoscute pentru calitatile lor terapeutice in ceea ce priveste tratarea insomniilor. De obicei, aceste plante si substante se gasesc combinate in proportii echilibrate, in asa-zisele “suplimente nutritive”:

Floarea pasiunii – are efect usor sedativ si induce somnul
Valeriana – se foloseste in tratamentul anxietatii si al insomniei de peste 1000 de ani
Sunatoarea – are efecte sedative si induce somnul
Gotu-Cola – este o planta asiatica ce relaxeaza si echilibreaza trupul si mintea
Musetelul, levantica
Hameiul, unii aminoacizi, unele saruri si vitamine – calciu, zinc, magneziu, vitamina B.

2. Acupunctura – se foloseste cu succes in tratamentul insomniilor rebele.

3. Homeopatia trateaza cu succes insomnia, deoarece pune accentul pe cauza acestei tulburari de somn, asadar tratamentul este personalizat.

Tratamentul medicamentos impotriva insomniei se urmeaza numai la recomandarea si sub supravegherea medicului. In acest sens se folosesc hipnotice, antidepresive, antihistaminice in doze minim eficiente, pe timp limitat. Dependenta de hipnotice nu este o gluma, asadar, mergeti la medic!

In alte situatii apar alte tulburari de somn, cum ar fi somnolenta diurna excesiva, caracterizata prin aparitia unor perioade de somnolenta exagerata in timpul zilei, care pot duce la accidente si care pot afecta activitatea zilnica.

Terapia cu ventuze / Ventuzoterapia sau vacuum masajul
Ventuzoterapia isi are radacinile in cultura chineza, unde era utilizata inca din cele mai vechi timpuri, avand efecte benefice si imediate. Inainte vreme ventuzele erau realizate din corn de animal, din bambus, metal, ceramica, sau sticla, iar in zilele noastre sunt facute din plastic sau cauciuc. In Romania bunicilor nostri erau folosite ventuzele traditionale din sticla incalzite cu flacara, numite si ventuze calde. Astazi ele au fost inlocuite cu ventuze reci, facute din cauciuc si unde presiunea din interiorul ventuzelor/cupelor poate fi controlata.

Terapia cu ventuze ajuta in

ameliorarea durerilor reumatice;
ameliorarea rapida in caz de raceli, nevralgii, tuse, astm, sau pneumonie;
ameliorarea durerilor de spate care apar in urma unui efort fizic;
relaxarea musculara;
deblocarea sistemul muscular;
imbunatatirea circulatiei sangvine;
relaxarea sistemului nervos;
intarirea imunitatii;
ameliorarea problemelor articulare si respiratorii;
eliminarea toxinelor;
reducerea depozitelor de grasime;
tratarea contactiilor musculare;
ameliorarea problemelor digestive, dureri de stomac, diaree;
reducerea starilor de oboseala, insomnie sau a migrenelor;
recuperarea rapida in urma atacurilor cerebrale si a paraliziilor;
reducerea sau disparitia nodulilor la sani.

Dupa aplicarea ventuzelor, se asteapta aproximativ 15-30 minute, pana cand in interiorul ventuzelor apar mici echimoze. Presiunea creata face ca pielea sa se ridice usor in interiorul ventuzelor si se inroseste. Are loc o dilatare a vaselor de sange ceea ce duce la imbunatatirea circulatiei sangvine . Urmele lasate de ventuze pe piele dispar complet cam in 3-5 zile. Dupa scoaterea ventuzelor, se aplica o crema hidratanta si pielea este masata usor.

Exista si masajul cu ventuze. Pielea se unge cu crema, apoi ventuzele din cauciuc sunt atasate si mutate fara ca aerul sa iasa din ele. Aceasta metoda are efect de tonifiere a muschilor si ajuta in problemele musculare.
Pentru rezultate mai bune, terapia se poate repeata dupa 3-5 zile.

Terapia Bowen si Terapia CranioSacrala, sau Biodinamica CranioSacrala Integrata, precum si Terapia cu ventuze si Chiropractica Viscerala sunt terapii “complementare”, deoarece, de obicei sunt utilizate in paralel cu ingrijiri medicale standard pe care pacientii le primesc, cum ar fi vizite la medic sau urmarea unui tratament medicamentos.

Sanatatea este si trebuie abordata holistic.Corpul omului functioneaza ca un sistem complex. Din punct de vedere holistic, tot ceea ce faci – de la ceea ce mananci, la ceea ce bei, la modul in care traiesti si gandesti – are impact asupra sanatatii.

Ce fac aceste terapii?

Oamenii utilizeaza aceste terapii pentru a-si intari sistemul imunitar și pentru a se simti mai bine in general.

Cei cu diferite afectiuni, dureri de oase, dureri de cap, dureri de spate, etc, pot folosi aceste terapii pentru ameliorarea durerilor sau pentru a inlatura efectele secundare ale medicamentelor prescrise bolii de care sufera.

In urma acestor terapii s-a constat diminuarea cantitatii de medicamente necesare prescrise de medical specialist, sau chiar eliminarea completa a medicatiei.

Aceste tipuri de terapii se concentreza pe capacitatea de autovindecare a corpul, stimulat de catre terapeut prin diferite tehnici studiate si dezvoltate de catre cercetatori de renume.

Dupa o discutie preliminara, terpeutul este cel care va propune terapia de urmat, planul de tratament, precum si numarul de sedinte de terapie necesare.

Conditii pentru a obtine rezultate :
- sa ai incredere si credinta ca te poti vindeca;
- sa vrei cu adevarat sa te vindeci;
- sa fii deschis la terapiile alternative;
- sa recunosti problemele ca sa le poti trata;
- sa faci schimbarile necesare in viata ta.
De ce terapii alternative si complementare?

Pentru ca totul in jurul nostru este informatie si energie.

Orice boala inseamna o informatie distorsionata cu efect de blocaj al energiilor care nu mai curg liber prin corp, iar in timp organele interne nemaifiind alimentate cu energie vitala, slabesc capacitatea lor de functionare pana la a nu mai putea sa-si indeplineasca functiile.

De exemplu cancerul sau alta afectiune grava este de fapt un program de autodistrugere al organismului datorat unui soc emotional, constientizat sau nu, aparut in urma unui conflict interior de durata.

Medicina alopata (conventionala) se limiteaza sa intervina numai asupra organului bolnav, pe cand medicina holistica atinge intreaga fiinta, astfel, beneficiind de regenerare fiecare organ, fiecare celula din corp.

Prin terapiile complementare celor alopate, omul invata sa-si insanatoseasca intreaga fiinta.

Terapiile complementare: Terapia Bowen, Terapia CranioSacrala, Biodinamica CranioSacrala Integrata, Terapia cu ventuze si Chiropractica Viscerala, alaturi de timpul petrecut in natura si o hrana sanatoasa ne ajuta sa ne reasezam corpul, mintea si sufletul in mult-dorita “Stare de bine”.
Tehnica Bowen a fost dezvoltata in Australia in perioada anilor 1950 de renumitul expert Thomas Ambrose Bowen (1916–1982), australian originar din Geelong, statul Victoria.
Thomas Ambrose Bowen (Tom Bowen) s-a nascut in 1916 la Melbourne si a inceput sa practice propria terapie inca din tinerete, imbunatatind-o permanent. Considerant fiind ca osteopat, si-a descris propria tehnica ca fiind “un dar de la Dumnezeu”. Mai tarziu, in anii ’50, si-a deschis propriul cabinet in Geelong unde avea sa devina extrem de solicitat, tratand numerosi pacienti cu dizabilitati din nastere sau dobandite, precum si pacienti cu diverse afectiuni cauzate de accidente.
Chiar daca Tom Bowen nu avea o pregatire de specialitate in domeniul mediciniei si nici nu a dorit sa ofere prea multe informatii in legatura cu modul in care si-a dezvoltat propria tehnica, rezultatele obtinute au facut din el un terapeut celebru. In 1971, la cativa ani inainte de moartea sa, un raport publicat pe internet referitor la un control intreprins de guvernul statului Victoria privind activitatea terapeutilor in medicina alternativa si complementara, indica un numar 13000 de pacienti pe an tratati de Tom Bowen, cu o rata de succes de 80%.

In 1974 Tom Bowen a inceput o frumosa colaborare cu osteopatul Oswald Rentsch (Ossie). Cei doi s-au cunoscut la Conferinta Nationala de Sanatate din Adelaide, Australia de Sud. Tom l-a invitat pe Ossie sa-l viziteze in Geelong, sa practice impreuna tehnica Bowen. Deoarece Tom nu avea manuscrise, carti sau planse despre tehnica pe care o dezvoltase, el l-a rugat pe Ossie sa-i consemneze activitatea si mai departe, sa predea aceasta tehnica dupa moartea sa. Sotia lui Ossie, Elaine, a invatat si ea de la Tom Bowen, iar dupa aproximativ trei ani, in 1976, Ossie si Elaine si-au deschis un cabinet in Hamilton, statul Victoria de Vest, unde practicau tehnica Bowen. In scurt timp clinica devenise neincapatoare din cauza numarului mare de pacienti. Dupa moartea lui Tom Bowen in 1982, au aparut tot mai multe presiuni asupra familiei Rentsch sa predea metoda Bowen, deoarece succeul acesteia deja fusese confirmat.

In 1986, la patru ani de la moartea lui Tom Bowen, sotii Rentsch incep predarea tehnicii pe mai multe continente, pana in 2009 fiind deja inregistrati peste 19 000 de terapeuti acreditati in intreaga lume. Academia de Terapie Bowen din Australia mentine si astazi standardele metodei originale Bowen predata cu ajutorul a 80 de instructori acreditati in peste 30 de tari, cu 18 Asociatii Bowen afiliate Academiei Bowen din Australia.

Terapia Bowen este predata in Romania de domnul Andrew Zoppos, Instructor International Superior, Acreditat si Membru Onorific pe Viata al Academiei de Terapie Bowen din Australia. Dl. Zoppos a fost instruit in technica Bowen de Ossie si Elaine Rentsch, iar la randul sau a instruit cursanti in mai multe tari precum Australia, Grecia, Germania, Finlanda, Romania, Georgia, Cipru, Ungaria si Bulgaria. Mai multe informatii despre dl. Zoppos, dar si despre terapia Bowen puteti gasi pe www.bowtech.ro, site-ul oficial Bowen din Romania, disponibil in 6 limbi.

Cum actioneaza si ce efecte are terapia Bowen (Bowtech)?

Terapia Bowen (Bowtech) are un efect remarcabil la nivelul (S.N.A.) Sistemului Nervos Autonom (Vegetativ). S.N.A. controleaza marea majoritate a functiilor corpului si este extrem de sensibil la stres. Stresul este mecanismul primar care deschide corpul spre vulnerabilitate. Se modifica anumite functii ale corpului ca raspuns la factorii de stres externi. Este un raspuns automat al corpului, o reactie de aparare. Adrenalina este secretata pentru starea de alerta, starea de « lupta sau fugi ». Hormonii din glanda suprarenala strang si contracta vasele de sange din viscere, ceea ce forteaza ca sangele din viscere sa se indrepte spre brate si picioare ca sa hraneasca cu sange muschii, pentru starea de « lupta sau fugi ». Limitand sangele din viscere se opreste mecanismul de crestere pentru a stimula mecanismul de protectie. Deci imediat ce suntem stresatati, se inchid mecanismele de crestere. Asta nu este o decizie constienta, ci una automata, de reactie a corpului la factorii de stres. In momentul in care corpul se afla in starea de “lupta sau fugi” sistemul imunitar este redus, ii scade activitatea, pana la a fi inchis. Motivul este conservarea energiei, pentru ca am o problema in mediul inconjurator care este o sursa de amenintare.

Vindecarea se realizeaza atunci cand Sistemul Nervos Autonom (S.N.A.) trece de la Dominanta Simpatica, responsabila de reactiile organismului in situatii periculoase, cea care declanseaza raspunsul « lupta sau fugi », la Dominanta Parasimpatica (starea de relaxare, crestere, dezvoltare), activa in situatiile de odihna, cand reechilibrarea organismului predomina.

In cadrul unei sedinte de terapie Bowen miscarile executate de terapeut faciliteaza chiar aceasta trecere a corpului in dominanta parasimpatica a S.N.A., astfel incat este reactivata memoria celulara, responsabila de aducerea corpului in parametrii de echilibru fiziologic. Miscarile executate in cadrul diverselor proceduri specifice acestei terapii, stimuleaza proprioceptorii si fibrele senzoriale de la periferia sistemului nervos, astfel incat informatia transmisa catre creier este decodificata ca impuls declansator al procesului reparator, de autovindecare. Cu alte cuvinte, propriul dumneavoastra corp este cel care ,,lucreaza” din plin pentru a va reda sanatatea.

Terapeutul Bowtech este un facilitator al procesului de autovindecare, un activator al “doctorului interior” care se afla in fiecare persoana. Spre deosebire de alte tehnici fizice, terapia Bowen nu utilizeaza manipulari fortate. Terapia Bowen nu este masaj, kinetoterpie, presopunctura, chiropractica sau orice altceva, caci terapeutul Bowtech nu impune corpului dvs. sa execute o comanda, ci initiaza si ii permite acestuia sa ia masurile necesare pentru auto-vindecare, in felul si in ritmul sau propriu. Fiecare pacient e o fiinta umana unica, de aceea fiecare corp va avea un raspuns individual la terapie, in functie de spectrul problemelor personale de sanatate. In timpul unei sedinte de terapie Bowen terapeutul va executa o serie de miscari delicate, cu presiune moderata practicate cu degetele asupra muschilor, tendoanelor si fasciilor. Aceste miscari vor declansa o vibratie de-a lungul traseelor nervoase specifice, aceasta va fi receptata, analizata si procesata la nivelul sistemului nervos autonom care va initia procesul de autovindecare in functie de nevoile dumneavoastra individuale. Intre diversele miscari ce se executa in cadrul sedintelor, se lasa pacientului pauze de cel putin 2 minute, necesare procesarii informatiei care v-a fost transmisa si initierii raspunsului. In timpul sedintei de terapie va veti simti confortabil si va veti relaxa progresiv.

Din pacate viata trepidanta si agitata pe care o traim a rupt in cele mai multe cazuri legatura intima cu noi insine, incat nu mai percepem semnalele corpului decat atunci cand devin violente: durere, senzatie de oboseala continua, etc.

E timpul sa deveniti mai receptivi si mai apropiati de cel mai bun si cel mai vechi prieten al dumneavoastra, propriul corp, iar Bowtech va va ajuta in acest sens.

La finalul sedintei de terapie Bowen va veti simti foarte relaxat. Cei mai multi pacienti raporteaza o foarte buna stare de spirit, devin deschisi, comunicativi, optimisti, dovada clara ca deja corpul ,,lucreaza” si incepe cu esentialul: sunteti pozitivi si aveti tonusul psihic optim necesar reechilibrarii.

Urmatoarea sedinta va fi fixata dupa aproximativ 7 zile, timpul optim necesar corpului dvs. sa prelucreze informatia primita si sa ia masurile care se impun.

In acest interval de timp:

deplasarile osoase se realiniaza;
tensiunile musculare se elibereaza si circuitul limfatic se normalizeaza;
meridianele energetice se restabilesc; echilibrul psihic se reinstaleaza;
intregul corp este revitalizat.

Numarul de sedinte Bowen necesare variaza in functie de gravitatea si vechimea problemelor cu care va confruntati dar si de reactia corpului la terapie. Fiecare pacient este unic iar reactia corpului la terapie poate fi mai rapida sau mai profunda.

Terapia Bowen este potrivita si folositoare oricui, de la nou-nascuti la persoane in varsta. Ofera alinare sportivilor, femeilor insarcinate si persoanelor cu nevoi speciale. Se adreseaza organismului la toate nivelele: fizic, chimic, mental si emotional si da rezultate in tratarea afectiunilor acute, cronice, neurologice sau psiho-somatice. Are un efect de relaxare foarte profunda, la nivelul intregului corp si faciliteaza declansarea mecanismului de auto-vindecare.

Cu toate acestea, nu este nevoie sa fiti bolnavi sau sa va doara ceva pentru a beneficia de pe urma unui tratament Bowen.

Preventia este mai buna decat tratarea!

Toata lumea se simte mai bine cu Bowen!

Nu exista contraindicatii si nici nu poate face nici un rau. Atentie insa, nu combinati aceasta tehnica cu masajul, presopunctura, socurile termice (dusuri fierbinti), sau sporturile dure/de contact, pentru ca veti anula efectul terapiei Bowen.

De ce ai alege Terapia Bowen?

Este o modalitate de recuperare fizică şi psihică a organismului, ca efect al declanşării mecanismelor de auto-vindecare proprii;
Are un efect de relaxare profundă, încă de la prima sedinţă de tratament;
Este o terapie manuală, delicată, nedureroasă şi neinvazivă, simplă, care se adresează întregului corp; se aplică folosind proceduri generale şi/sau specifice;
Este o terapie complementară deoarece potenţează şi completează tratamentul alopat, accelerând procesul de vindecare al organismului;
Nu foloseşte manipulări în forţă; terapeutul nu forţează organismul să execute o comandă, ci permite acestuia să întreprindă acele acţiuni favorabile vindecării, în propriul său ritm;
Este recomandată atât persoanelor cu diverse afecţiuni, precum şi celor sănătoase care doresc să-şi păstreze starea de sănătate;
Este potrivită şi folositoare oricui, de la nou-născuţi la persoane în vârstă;
Se observă rezultate notabile în cazul sportivilor sau persoanelor sedentare, femeilor însărcinate sau celor cu nevoi speciale, ca pregătire preoperatorie sau recuperare postoperatorie în cazul unor traumatisme etc.;
Si-a dovedit eficienţa în rezolvarea problemelor scheleto-musculare şi articulare precum: artrita (inflamaţia unei articulaţii), artroza (deteriorarea cartilajului articular), umeri dureroşi, restricţii de mişcare ale gâtului, dureri de spate, dureri musculare, dar şi în cazul altor afecţiuni precum: alergii, astm, dezechilibre hormonale, afecţiuni digestive, afecţiuni neurologice, boli autoimune, migrene, oboseală cronică etc.

Cum decurge o sedinta de terapie Bowen?

La prima sedinta de terapie Bowen, vom avea intai o discutie in care veti detalia problemele dvs. de sanatate si vi se va intocmi o fisa personala.

Este de preferat sa aveti deja diagnosticul unui medic, eventual rezultatele unor analize de laborator, retete, rezultate ale altor investigatii clinice – adica istoricul medical al problemelor dvs. Acest lucru este necesar, deoarece bowtech este o TERAPIE COMPLEMENTARA, deci nu exclude tratamentul medical, ci dimpotriva, il poate insoti cu succes.

Sedinta propriu-zisa de terapie Bowen se va desfasura intr-un spatiu placut, confortabil si igienic, pe o masa de masaj profesional sau pe un scaun special, daca problemele de sanatate nu va permit sa stati intins. Timpul necesar unei sedinte este variabil, in functie de problemele dvs., dar rareori depaseste o ora. Un tratament constă în aplicarea unor mişcări delicate efectuate cu degetele, pe anumite puncte specifice, asupra muşchilor, tendoanelor, ligamentelor şi ţesutului conjunctiv, fie direct pe piele, fie peste o îmbrăcăminte uşoară. Între secvenţele specifice de mişcări există câteva minute de pauză, timp în care organismul prelucrează impulsurile declanşate de mişcările Bowen şi iniţiază procesul de vindecare. Numărul de şedinţe necesare variază de la o persoană la alta, în funcţie de stadiul afecţiunii (acut sau cronic), alte boli asociate, vârsta pacientului sau pur şi simplu de felul unic al fiecăruia de a reacţiona la această terapie. Durata unei şedinţe variază între 45 de minute şi o oră, în funcţie de tipul procedurilor aplicate în sesiunea respectivă. Cum participati la actul de vindecare? In primele 7 zile ulterioare sedintei de terapie, corpul dvs. ,,va lucra”. El va sti bine ce are de facut, nu are nevoie decat sa nu-l incomodati repetand greselile care i-au perturbat starea de sanatate. Terapeutul va va explica in ce mod trebuie sa va protejati in viitor si este foarte important sa-i urmati sfaturile. Uneori, in functie de afectiunile dvs., este posibil sa va recomande anumite exercitii fizice. E bine sa nu uitati niciodata ca terapeutul Bowtech este un facilitator al actului de vindecare; cel care lucreaza din plin la restabilirea sanatatii dvs. este cel mai bun prieten pe care il aveti: PROPRIUL CORP . Acordati-i atentia cuvenita!

Cel mai adesea marile necazuri pornesc de la mici dar insistente neatentii. Din fericire corpul uman e proiectat ca o masinarie perfecta, cu resurse nebanuite, un mic univers inteligent reglat de o maniera incredibila, cu o mare putere de adaptare si regenerare. Purtati-i respectul cuvenit si aveti incredere ca este proiectat in mod natural ca sa va ajute si sa va sustina.

Ce se poate trata cu terapia Bowen?

Este important de stiut ca acolo unde nu poate vindeca, bowtech amelioreaza semnificativ starea de sanatate si ca indiferent de motivul pentru care alegeti aceasta terapie, beneficiile se vor adresa intregului dvs. organism, reechilibrandu-l. Calitatea vietii se imbunatateste considerabil. Ca sa puteti aprecia corect eficienta acestei terapii, trebuie sa stiti ca in Australia (tara de provenienta) Bowtech este o terapie inclusa in sistemul asigurarilor de sanatate. Desigur, oricate informatii ati primi despre terapia Bowen, nimic nu se compara cu o sedinta de terapie in urma careia veti intelege ce ii motiveaza pe aceia care deja s-au vindecat, sa revina la intervale mai mari pentru tratamente preventive si de ce multe persoane sanatoase prefera o sedinta de terapie Bowen uneia de masaj, efectul de relaxare fiind mai profund, de durata mai mare si cu beneficii multiple.

In continuare va prezentam o lista de cazuri cu afectiuni ale pacientilor in care terapia Bowen si-a facut efectul cu rezultate remarcabile: stres, oboseala, nervozitate, sciatica, osteoporoza, dureri de genunchi, anxietate, luxatie bilaterala, gonartroza, reumatism degenerativ, dureri lombare, edem, afectiuni digestive, tensiuni musculare, hipoacuzie bilaterala, probleme digestive, dureri de police, gat intepenit, sclerodermie sistemica, scolioza, cicatrici, umar intepenit, circulatie periferica deficitara, luxatie glezna, dureri menstruale, depresie, maladia Lobstein, ulcer, esofagita de reflux, insomnie, fractura cu tasare de corp vertebral, amigdalita cronica, dureri de spate, piatra la rinichi, migrene, entorsa, oboseala cronica, dureri de cap si lombare, hepatita C, atac de panica, pierderi de memorie, pierderi de echilibru, recuperare fractura epifizala distal, diaree, traumatism vertebro-medular, parapareza flasco-spastica cu sindrom amiotrofic, tulburare schizo-afectiva, hernie de disc, spondilita anchilopoetica, cifo-scolioza, scolioza, glomerulo-nefrita cronica, spondiloza cervicala, dischinezie biliara, dureri lombare, coxartroza bilaterala, contuzie de bazin, discopatie, spondilita cervicala, luxatii, trombosciatica, modificari functionale, tetrapareza spastica, accident vascular cerebral, chist ovarian, litiaza biliara, dureri de genunchi, dureri lombare, de cap, vertij, dureri de genunchi, afectiuni tiroidiene, rinita alergica, dureri de picioare, dureri de coloana, lombosciatica, ameteli, constipatie, dureri de cap, tulburari de memorie, discopatie lombara, intindere de ligament, micoza, hipotiroidism, probleme respiratorii, alergii, dureri lombare si articulare, sinuzita, faringita cronica, colita gastro-intestinala, dureri de articulatii, varice, hipertensiune arteriala, dureri de brate, picioare si articulare, complicatii datorate diabetului, fobii, astm bronsic, tromboflebita, imunitate scazuta, hidrartroza (apa la genunchi), astm bronsic alergic, bronsita cronica, insomnia, calculi renali, mandibula deplasata, diabet zaharat tip II, dismenoree, dureri de spate, crize biliare, deplasare a articulatiei temporo-mandibulare, dureri de solduri, mobilitate redusa a articulatiilor, articulatii dureroase, fibrom uterin, discopatii, poliartrita reumatoida, tromboflebita, sechele dupa interventie chirurgicala, epilepsie, ovare polichistice, atacuri de panica, dureri epigastrice, colecisto-pancreatita, meteosensibilitate, epuizare fizica si psihica, hernie hiatala, gastrita, migrene.

Cum se aplica terapia Bowen?

Pacientul poate fi culcat sau pe scaun. In pozitia intins pe pat sau pe o masa de masaj, este acoperit si sta intr-o pozitite confortabila. Tratamentul consta in aplicarea unei miscari delicate, efectuate cu degetele, pe anumite puncte specifice, asupra muschilor sau tesutului conjunctiv, fie direct pe piele, fie peste o imbracaminte usoara. Prin aplicarea miscarilor de catre terapeut, se transmit mesaje prin intermediul sistemului nervos, recuperand memoria celulara a unei stari ideale de relaxare. Intre miscari exista pauze de minim 2 minute. Pacientul se odihneste. Corpul pacientului are timpul necesar pentru a procesa mesajele transmise prin miscarile Bowen spre vindecare. Rezultatele pot aparea din prima sedinta. Procesul de auto-vindecare derulandu-se pe intreg parcursul zilelor urmatoare. Recomandarea este ca urmatoarea sedinta sa fie peste 7 zile. In cazul afectiunilor acute sunt necesare doar cateva sedinte de terapie. Nu se poate stabili numarul sedintelor pentru a se vindeca complet un pacient. Fiecare pacient este unic iar corpul reactioneaza diferit la terapie. Terapeutul poate actiona asupra intregului corp sau doar pe o zona anume. Spre deosebire de celelalte terapii manuale, tehnica Bowen nu foloseste manipulari in forta. Terapeutul nu forteaza organismul pacientului sa execute o comanda, ci permite acestuia sa intreprinda acele actiuni necesare pentru a se auto-vindeca, in propriul sau ritm.

Intrebari frecvente despre terapia Bowen (Q&A)

De unde si-a luat numele terapia Bowen?

Numele de Bowen vine de la Tom Bowen (1916–1982), cel care a inventat si perfectionat aceasta terapie la clinica sa din Australia, in anii 1960.

Cum functioneaza terapia Bowen?

Cercetarile arata ca de la primele proceduri efectuate de terapeutul Bowen, corpul si mintea se relaxeza, pana aproape de starea de adormire a pacientului. Aceasta profunzime a relaxarii permite organismului sa raspunda la comanda creierului de a cauta tulburari de functionare in organism si de a face ajustarile necesare pentru a le corecta.

Terapia Bowen e dureroasa?

Nu. In terapia Bown sunt efectuate o serie de miscari delicate, in puncte precise ale corpului, cu scopul de a declansa procesul de vindecare.

Este Terapia Bowen o terapie sigura?

Da. Terapia nu presupune miscari violente, entorse, sau situatii neplacute. Ca sa puteti aprecia corect eficienta acestei terapii, trebuie sa stiti ca in Australia, tara de provenienta, terapia Bowen este o terapie inclusa in sistemul asigurarilor de sanatate. Terapia Bowen este potrivita si folositoare oricui, de la nou-nascuti la persoane in varsta.

Este Terapia Bown sigura in cazul femeilor gravide?

Cele mai multe proceduri Bowen pot fi aplicate in siguranta femeilor gravide. Sunt doar cateva proceduri care nu se aplica pe perioada sarcinii. In cazul gravidelor, terapia Bowen amelioreaza problemele care apar de obicei la o sarcina cum ar fi: durerile de spate, picioare umflate, starile de rau care apar dimineata.

De cate sedinte am nevoie?

Acest lucru variaza in functie de problemele de sanatate pe care pacientul doreste sa le rezolve. Terapeutul va discuta cu pacientul in prima sedinta despre planul de tratament si atunci se stabileste si numarul recomandat de sedinte de tratament Bowen. In orice caz, pacientul va simti o ameliorare rapida, inca din prima sedinta.

Trebuie sa ma dezbrac?

Nu. Terapia Bowen se aplica prin imbracaminte usoara, fara a-i scadea eficacitatea.

Ce trebuie sa aduc?

La prima sedinta, sa aveti la dumneavoastra o lista cu medicamentele pe care le luati, diagnosticul dat de medic, analize. In urma discutiei cu terapuetul Bowen, vi se va face o fisa de tratament Bowen de urmat.

Terapeutul Bowen stabileste diagnosticul?

Terapeutul Bowen nu stabileste diagnosticul pacientului, ci in baza diagnosticului dat de medicul specialist, propune pacientului un plan de tratament.

Cat dureaza o sedinta de terapie Bowen?

Durata unei sedinte variaza intre 45 de minute si o ora, in functie de tipul procedurilor aplicate in sesiunea respectiva.

De ce sunt pauze in timpul sedintei de terapie Bowen?

In mod normal, in timpul terapiei Bowen exista un numar de pauze cu durata de 2 minute, timp in care terapeutul paraseste camera. Pauzele sunt necesare pentru a lasa corpul sa asimileze fluxurile de energie care au fost initiate si generate de miscarile aplicate de terapeut.

Cat de des trebuie facuta terapia Bowen ?

Recomandarea terapeutului este de o sedinta pe saptamana. Cateodata insa acest interval nu este posibil, caz in care se accepta o durata de 5 pana la 10 zile intre sesiuni.

Unde pot sa-mi fac programare?

Daca fac kinetoterapie mai e nevoie de Bowtech?

Una nu o exclude pe cealalta. Kientoterapia este necesara pentru recuperare motorie, tonifierea muchilor, sau recupererea postoperatorie, iar terapia Bowtech este necesara pentru a grabi vindecarea, pentru a ajuta corpul sa lucreze sigur, sa isi gaseasca ritmul propriu si rapid de vindecare. Bowtech actioneaza la nivelul intregului corp. Ca si recomandare e bine ca dupa ce s-a facut sedinta de Bowtech, sa nu aiba loc in aceeasi zi si cea de kinetoterapie, sau oricum nu dupa cea de Bowtech. Asta deoarece dupa sedinta de Bowtech corpul inca lucreaza in baza impulsurilor date de terapeut.

Terapia Cranio-Sacrală ajută la alinarea durerii şi la ameliorarea unei game largi de boli şi disfuncţii cum ar fi:

Migrene şi dureri de cap
Dureri cronice de gât şi spate
Stres şi probleme legate de tensiuni nervoase
Afecţiuni ale creierului şi măduvei spinării ca urmare a accidentelor
Stres post traumatic
Disfuncţii post chirurgicale
Oboseala cronică
Boli ale copilariei
Colici
Autism
Dificultăţi de învăţare, dislexia
Scolioză
Probleme ortopedice
Dereglări ale sistemului nervos central
Deterioare a funcţiilor de coordonare motorie
Disfuncţii ale ţesutului conectiv
Disfuncţii ale articulaţiei temporo-mandibulară
Boli neurovasculare şi ale imunitaţii
Depresie
Dificultăţi emoţionale

Biodinamica CranioSacrala Integrata se adreseaza atat persoanelor cu probleme de sanatate, cat si celor care sunt sanatoase dar vor sa-si pastreze un tonus de viata normal sau sa faca fata stresului zilnic mai usor.
Este adecvata tuturor grupurilor de varsta .

http://terapiibucuresti.ro/

Link Bloguri

Politici Sociale

Afaceri online

PC Computer

Locuinta - O investitie necesara

De la prietenii niștri RELIGIE

LITERATURA și CREDINTA

Economico - Sociale

Politici Fiscale , Sociale

Situatia ECONOMICO-SOCIALA

Stiinta si tehnica

"131 Mount Vernon St., Boston 28 iulie

Draga mea Grace,

Sunt neputincios în faţa suferinţelor apropiaţilor mei şi scrisoarea pe care mi-ai trimis-o dezvăluie atâta suferinţă încât nu prea ştiu ce să-ţi spun. Nu astea vor fi ultimele mele cuvinte, dar simţeam că trebuie să fie primele.(...) Oricum, sunt hotărât să-ţi vorbesc prin vocea stoicismului.

Nu ştiu de ce trăim, nu ştiu de unde vine viaţa şi care este scopul ei, dar cred că noi continuăm să trăim pentru că viaţa este una dintre cele mai valoroase lucruri. De aceea, ar fi o greşeală imensă să renunţăm la ea când încă mai avem de trăit.

Deşi, câteodată, simţim că suntem înconjuraţi numai de nenorocire, întotdeuna există ceva în noi care ne face să continuăm. Ai dreptate să crezi că toţi suntem ecouri şi reverberaţii ale aceluiaşi lucru şi esti nobilă când te interesezi şi nutreşti milă pentru ceea ce te înconjoară. Dar, te rog, nu generaliza şi nu exagera cu această milă. Ţine minte că fiecare viaţă este o problemă specială care nu este a ta, ci a altuia. „Mulţumeşte-te” cu problemele tale. (...)

Toţi trăim împreună (...) şi ne ajutăm, chiar şi în mod inconştient. Contribuim la suma succesului şi înlesnim viaţa altora. Amărăciunea vine în valuri imense – nimeni probabil că nu ştie asta mai bine ca tine – dar sunt valuri care trec peste noi. Şi chiar dacă simţim că aceste valuri ne sufocă câteodată, noi rămânem pe loc şi ştim că dacă aceste valuri sunt puternice înseamnă că şi noi suntem puternici. Valurile de tristeţe trec, noi rămânem.(...)

Draga mea Grace, treci printr-o perioadă neagră a vieţii tale. Dar este numai o perioadă neagră, nu este un sfârşit, nu este sfârşitul. Încearcă să nu te gândeşti, să nu simţi, nu face nimic! Aşteaptă. Totul va trece. (...) Viaţa va deveni mai bună şi eu te voi ajuta.

Între timp, încearcă să nu te „topeşti”.(...) Încearcă să nu te îmbolnăveşti – asta e tot. Destinul tău este să ai succes şi nu trebuie să eşuezi.

Prietenul tău de încredere, Henry James”

Tristetea este un sentiment normal, o emotie pe care o simtim ocazional si pe care nu ar trebui sa o negam. Ciudat sau nu, tristetea este necesara, pentru ca altfel nu am putea aprecia clipele frumoase. Este normal sa nu te simti bine atunci cand suferi o pierdere, cand esti dezamagita, cand viata ta se schimba. Manifestam o puternica rezistenta la schimbare, iar atunci cand simtim ca pierdem controlul, ca variabilele sunt manipulate de altcineva, ne bantuie emotii negative. Cel mai dureros este atunci cand trebuie sa ne schimbam pe noi insene. Daca treci printr-o perioada mai proasta, nu iti camufla sentimentele. Nu incerca sa ascunzi ceea ce simti cu adevarat, pentru ca nu vei face decat sa amani momentul izbucnirii si gandurile negre te vor intoxica. Daca simti ca nu poti gasi in tine resorturile necesare pentru a te ridica din nou, cere ajutorul unui prieten. Nu il vei impovara cu grijile tale, ci dimpotriva te va aprecia pentru ca ai apelat la el. In urma cu cateva luni imi asteptam o prietena si ea intarziase deja o ora, desi nu ii statea in fire. In momentul in care a sosit am simtit ca ceva nu este in neregula si am indraznit sa o intreb ce se intamplase. Avusese o mica dezamagire si incercase sa camufleze acest fapt plimbandu-se prin fata blocului meu si facand incercari disperate de a se calma si de a se comporta ca si cand nimic nu se intamplase. Nu vroia sa ma impovareze si pe mine cu problemele ei... Nu trebuie sa gandesti niciodata astfel. Simplul fapt de a vorbi cu cineva despre ce ai pe suflet te ajuta sa iti pui ordine in ganduri, sa analizezi situatia, sa intelegi mai bine. Poate nu vei primi un sfat inspirat, dar important este ca ai fost ascultata, ca ai lasat o parte din manie, din tristete sa iasa la suprafata. "Si maine e o zi" spunea Scarlett O’Hara. Planuieste-ti momentul in care iti "permiti" sa fii trista. Daca nu poti in clipa asta sa iti dai in vileag trairile adevarate, atunci acorda-ti cateva momente mai tarziu pentru a te descarca, dar nu amana la nesfarsit momentul. Este chiar linistitor sentimentul ca ai dreptul sa fii trista intr-un anumit interval de timp. Ideea de planificare te ajuta sa detii controlul chiar si asupra aspectelor negative. Discuta cu tine insati, fa-ti promisiunea ca in intervalul x iti vei reveni. Adeseori cauza tristetii nu este evidenta. Cei din jur observa schimbari in comportamentul tau si trag semnalul de alarma. Incearca sa depistezi cauzele care te-au determinat sa fii trista si taie raul de la radacina. Uneori simtim nevoia unei schimbari si devenim irascibili sau dimpotriva, schimbarea se produce, iar noi suntem ultimii care afla de ea. Poate fi vorba si de o schimbare de paradigma, o schimbare aparent brusca in modul de gandire, in modul de perceptie al lucrurilor. Nu este intotdeauna usor sa renunti la starea de dinainte, la confortul anterior schimbarii. Schimbarea este dificila, dar este necesara pentru dezvoltare. Nu te vei pierde pe tine daca vei vedea lucrurile altfel. Tristetea este un element normal si ea ne poate ajuta in masura in care o acceptam si o confruntam. Ai dreptul sa plangi, ai dreptul sa fii irascibila, ai dreptul sa iti exteriorizezi sentimentele, ai dreptul sa fii trista. Cu toate acestea, daca tristetea te acapareaza pentru o perioada mai lunga de timp, e posibil ca ea sa se transforme in depresie si atunci ajutorul unui specialist devine necesar. Un articol de Andra Micu
Stii cata tristete este normala pentru orice om sanatos? Stii care este pragul intre tristete sidepresie? Specialistii avertizeaza asupra liniei fine intre tristete si depresie, care este adesea intrecuta pentru ca este aproape insesizabila.
Tristetea si starea de melancolie sunt normale pana la un punct. Daca in cateva saptamani ai avut numai astfel de perioade, poate ca este bine sa asculti sfatul unui specialist, pentru a evita problemele care pot decurge din starea de depresie care te-a cuprins, informeazawebmd.com.

Atunci cand apatia, melancolia si tristetea sunt stari permenente, care dureaza de cateva saptamani chiar, trebuie sa stii ca esti predispus depresiei. Primele simptome sunt pierderea interesului pentru planurile personale, a placerii de a trai, de a avea planuri pe termen lung.

Lipsa sperantei in imbunatatirea starii afective, pierderea apetitului, dar si gandurile foarte pesimiste, chiar de suicid, sunt primele semne ale tristetii prelungite care s-a transformat deja in depresie.

Exista si simptome fizice, de la dureri de spate, intinderi musculare, la migrene, oboseala si stari de ameteala. Mai mult, persoanele care au o depresie fie dorm mult si se simt obositi dupa aceea, fie dorm putin si au insomnii.

Schimbarile de apetit sunt un alt semn al depresiei. Mancaruri preferate sunt acum neinteresante pentru unii depresivi, in timp ce exista si alte persoane care pur si simplu nu mananca nimic, de aici si starile de voma, ameteala si constipatie.

Astfel de semne sunt clare pentru o depresie, tocmai de aceea consultarea unui specialist este absolut necesara. Pana atunci insa, trebuie sa stii ca ai o problema in acest sens si ca starea pe care o resimti nu mai este demult tristete ci o depresie care trebuie tratata.

Impactul asupra vietii sociale este izolarea, persoana respectiva este capricioasa intr-un grup, nu isi gaseste locul si nu vrea sa socializeze nici nu prietenii foarte apropiati.

Riscurile de depresie sunt foarte mari la fiecare, indiferent de varsta, pentru ca ea incepe uneori ca o simpla pasa nefavorabila, un episod de tristete prelungit si poate degenera rapid in depresie. Femeile insa au aceste stari de doua ori mai frecvent decat barbatii, au spus specialistii americani.

Cauzele acestor stari sunt stresul sustinut, tensiunile permanente, neimplinirile, care duc la un dezechilibru mental. Pot aparea si ca efect al abuzului de alcool, droguri, medicamente sau chiar pe fondul schimbarilor hormonale.

Cele mai bune tratamente pentru depresie sunt, fara indoiala, sedintele terapeutice si tratamentul medicamentos. Pana acolo insa poti evita toate aceste probleme daca iei masuri la timp.

Astfel, cand tristetea te-a cuprins si de mai multe zile ai aceasta stare mai putin buna, incearca sa faci miscare in aer liber. Este o metoda excelenta pentru alungarea tensiunilor si emotiilor negative si in plus este un consum fizic de care ai nevoie pentru a te odihni corespunzator si a avea un tonus bun.

Ia-ti un animal de companie, incearca sa stai cat mai mult la lumina, la soare, in aer liber, incearca sedintele de aromoterapie, ceaiurile de tei sau soc in fiecare zi si baile fierbinti, in care ai adaugat uleiurile esentiale de salvie si levantica.

Incearca sa mentii sub control emotiile tale si episoadele de tristete pentru ca ele sa nu degenereze in depresie, pentru ca remediul acesteia este numai terapeutul.

In fata dumneavoastra sta tristetea. Arata ca un om foarte grav care stie ca nu il iubiti. Ceafa ii este incordata si tremura, ca si dumneavoastra de altfel. Din cauza fricii ”nimeni nu ma iubeste”, se agita de parca ar cauta o cale noua de a iesi din situatie.

Se simte neputincioasa pentru ca nimeni nu observa starea ei de incordare, sentimentul ei ca nimeni nu o iubeste. E gata sa izbucneasca in plans. Asteapta sa-i dati atentie. Asteapta sa o iubiti.

Incercati sa o intelegeti si sa vorbiti cu ea: “Draga frica <nimeni nu ma iubeste>, iarta-ma ca te-am tinut in mine si ca in loc sa-ti dau drumul, te-am lasat sa cresti pana te-ai transformat in tristete. N-am stiut sa te inteleg din toata inima si n-am stiut cum sa te eliberez. Am stiut doar sa te tin in mine si sa te las sa cresti. Si nu se putea ca tu sa nu cresti. Iarta-ma!”

Frica devenita tristete face o miscare de parca ar vrea sa protesteze, de parca ar vrea sa va spuna ceva, de parca ar vrea sa va invinuiasca de ceva, dar se stapaneste. I se zareste fata. Chipul ei exprima probleme de domeniul vizibilului. Innegrirea fetei inseamna ca ea se teme de falsitate si de aceea nu plange. Se teme ca plansul ei sa nu semene cu un teatru ieftin, cu zgomote si tupete, cu acuzatii reciproce. Ati lasat-o sa creasca pana la dimensiuni atat de mari, incat nu i-a mai ramas nicio speranta ca va putea fi plansa.

“Draga tristete, iarta-ma ca te-am lasat ca cresti atat de mare. Iti dau drumul. Tu mi-ai aratat ca am lasat sa creasca frica “nimeni nu ma iubeste” si tristetea din cauza careia nu pot sa fiu asa cum sunt de fapt. Ca atunci cand vreau sa plang, in loc sa plang, imi agat pe fata un zambet. Iarta-ma, frica draga, ca te-am lasat sa cresti si sa domini tristetea. Iertati-ma amandoua pentru ca, revoltata fiind de falsitatea, de teatrul vietii, nu am inteles ca eu ma lupt cu voi, in loc sa va eliberez. Acum va dau drumul.”

Frica a disparut. Unde? Nu putea sa dispara asa de repede. Ma uit: fuge de-a lungul strazii vecine tipand fara sunete. Fuge de dumneavoastra deoarece nu ati raspuns din tot sufletul la ce v-am spus eu si acum tristetea dumneavoastra se simte rau.

“Iarta-ma, tristete draga, ca deocamdata nu te consider egala cu mine si nu stiu sa te eliberez din tot sufletul, astfel incat sa-ti fie bine. Iarta-ma ca din nepricepere te-am lasat sa cresti. Iarta-ma ca fugind de propriile mele probleme si ocupandu-ma de ale altora, te-am lasat sa cresti. Iarta-ma ca am persistat in a te amplifica.”

Tristetea dumneavoastra fuge apasandu-si cu mana barbia, ca sa nu scoata niciun sunet. Lacrimi nevazute curg siroaie inauntrul ei. Alearga si deodata cade ca secerata. E nefericita.

“Iarta-ma, tristete draga ca, stapanindu-mi din toate puterile lacrimile tale, te-am adus la epuizare. N-am stiut ca inabusirea stresurilor il face pe om nefericit. Te las in libertate. N-am inteles ca orice nemultumire ma face trista si neputincioasa. De fiecare data cand aud vorbe de repros sau vorbe rele, mi se contracteaza ceafa, amutesc si mi se taie picioarele, dar nu am presupus ca spasmul acesta este provocat de faptul ca eu te tin in mine. Tu erai cea care ma avertizeaza ca trebuie sa te eliberez. Abia acum inteleg. Iarta-ma.”

Tristetea se indreapta spre dumneavoastra, intinde mainile si vrea sa va ia de mana, dar dumneavoastra va retrageti mana. Nu doriti sa o atingeti. Va temeti fizic de ea. Parca tot ati mai vrea sa rezistati cu curaj la loviturile sortii si nu doriti sa raspundeti la plansul tristetii.

“Iarta-ma, tristete draga, ca ma tem atat de mult de tine incat nu pot sta in apropierea ta. Iarta-ma ca nu am incredere in tine ca invatator si ca vreau sa fac totul prin propriile mele forte. Deocamdata. Iarta-ma, cutezanta mea absurda, tu nu esti altceva decat strans din dinti pentru a nu scanci ca un copil. Iarta-ma, eu am crezut ca este indrazaneala frica mea ca nu voi mai fi iubita daca voi deveni plangareata. Iti redau libertatea.”

extras din”Caldura sperantei”, Luule Viilma, editura Dharana, Bucuresti

Tu cum ai vorbi cu tristetea ta? Incearca astazi sa-i scrii astazi o scrisoare si sa-i spui ce simti. Si daca crezi ca esti un om vesel mereu si te mandresti cu asta, adu-ti aminte ca nu exista veselie fara tristete.
Depresia - tristetea patologica

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale.

Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare.
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.

Cauze

Sus

Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei.

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia)
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
- durerea cronica
- stresul
- oboseala
- nasterea recenta.

Factori de risc

Sus

Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul intai, cum ar fi tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana respectiva este de pana la trei ori mai mare decat in populatia generala.
Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou depresie este mult mai mare.

Alti factori de risc pentru depresie sunt:
- afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare
- o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea cronica
- probleme maritale
- consumul de alcool sau de droguri
- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele pentru indepartarea durerii sau steroizii
- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in somaj (acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi factori stresanti sociali, cum ar fi faptul ca devin dependenti de altii pentru a fi ingrijiti)
- anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene
- o afectiune severa descoperita recent
- o interventie chirurgicala recenta
- un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie
- o ingrijorare excesiva, constanta sau o anxietate excesiva
- o tulburare de alimentatie
- o tulburare anxioasa.

Factori de risc suplimentari pentru depresie la femei sunt:
- nasterea recenta
- folosirea de anticonceptionale orale (la unele femei, contraceptivele pot imbunatati dispozitia)
- un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever).

Simptome

Sus

Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi.

Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca orice miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseala permanenta
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.

In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui tratament.

In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii - 1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.

Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala activa
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi.

Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de mancare
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia
- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara
- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor
- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele invarsta care prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil. Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii (Atentie! Unele medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor simptome).

De asemenea, depresia a fost identificata ca fiind un factor de risc semnificativ de deces la persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. Este deosebit de importanta recunoasterea din timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un tratament corespunzator cat mai devreme posibil.
Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii.

La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite fata de cele aparute la adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificila.
Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica cu varsta:
- semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii
- semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul
- semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recenta a partenerului de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata.

Mecanism fiziopatologic

Sus

Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte de instalarea completa a depresiei.

Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.

Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de intretinere.
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere profesionala sau o combinatie a celor doua.

Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla). I

n cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de autodistrugere.

Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.

Boli asociate

Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor coronare.
Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor coronare, sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai scazuta de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai mari. Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru poate duce la inrautatirea starii lor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate sau urmate de perioade de cretere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade depresive si respectiv maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare bipolara. In cazul in care simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum ar fi in lunile de toamna si de iarna, este o depresie sezoniera.

Consult de specialitate

Sus

Este indicat sa se cheme imediat o ambulanta (961) sau un serviciu de interventie rapida in cazul in care o persoana:
- nu se poate abtine de la a se vatama pe sine sau pe altcineva
- aude voci
- a avut sau are o tentativa de suicid sau prezinta semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea unei alte persoane
- prezinta semne de detasare de realitate (psihoza)
- consuma alcool in cantitate exagerata sau droguri.

Expectativa vigilenta

Sus

Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care persoana respectiva si medicul curant observa simptomele fara sa se administreze un tratament medicamentos.
Expectativa vigilenta poate fi adecvata in cazul in care sunt prezente trairi de tristete, suparare sau melancolie. Totusi, daca simptomele nu se amelioreaza dupa 2 saptamani, se recomanda discutarea cu medicul.

Medici specialisti recomandati

Sus

Tratamentul depresiei cuprinde de obicei administrarea de medicamente, unele forme de consiliere profesionala (psihoterapie) sau o combinare a acestora. Este deosebit de importanta stabilirea unei relatii terapeutice confortabile si de durata cu medicul curant pentru a se putea trata depresia.
Medicul specialist care poate diagnostica si poate trata depresia este medicul psihiatru.
Diagnosticul de depresie mai poate fi pus si de:
- medicul internist
- medicul de familie.

Investigatii

Sus

Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si efectuarea unor teste precum:
- examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie
- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate mentala (psihiatru)
- teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.

Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata), iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoare hipomaniacale, fac parte din tulburarea bipolara.

Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa puna intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.

Tratament

Sus

Tratament initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua modalitati de tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.

Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie care sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.

De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament.
La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei postpartum poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii.

In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte modalitati de tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie. Se considera ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).

Tratament de intretinere

Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor (recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce la scaderea riscului de recadere.

De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:
- o dieta alimentara echilibrata
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat
- somn odihnitor.

De asemenea, poate fi extrem de utila acordarea de suport social si moral din partea membrilor familiei si a prietenilor.
Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale.

Tratament in cazul agravarii bolii

In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere terapeutica, se poate adauga un medicament antidepresiv.
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei.

La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidepresive pentru tot restul vietii.
Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.

ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece reaparitia simptomelor este frecventa.
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient.
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala arterelor coronare sau infarctul miocardic.
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu depresie mor prin suicid.

De retinut!

Avertizarile Asociatiei de Administrare a Medicamentelor si a Alimentelor din Statele Unite (Food and Drug Administration, FDA) cuprind:
- un avertisment vizavi de legatura intre medicamentele antidepresive si riscul de suicid: FDA nu recomanda incetarea administrarii de antidepresive, dar recomanda o atentie speciala la semnele ce prevestesc suicidul in cazul persoanelor aflate in tratament; acest lucru este deosebit de important, in special la inceputul tratamentului sau la modificarea dozelor
- un avertisment vizavi de legatura intre antidepresivul paroxetina (Seroxat) si defectele fetale: administrarea acestui medicament in primele 12 saptamani de sarcina poate creste riscul de aparitie a defectelor fetale.

Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana din 10, care solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este trecuta cu vederea, astfel incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este recunoscuta si prin urmare nu este tratata. Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de suicid.

Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament profesional. In multe cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un tratament, medicii generalisti atribuie simptomele altor afectiuni, mai ales daca aceste simptome nu sunt foarte clar conturate.
Persoana afectata poate sa nu realizeze ca are o depresie sau se poate simti jenata, astfel ca nu cauta un tratament. Totusi, este foarte important sa se incerce sa se caute un tratament atunci cand exista suspiciunea ca o persoana draga ar putea avea depresie. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru o vindecare rapida si completa. De asemenea este importanta prevenirea recaderii.

Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important si trebuie stiut ca:
- depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici (la copii si adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei datorate modificarilor hormonale)
- persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimate odata cu inaintarea in varsta. Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme, pentru a se amana cat mai mult posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de deces datorat depresiei, creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana invarsta beneficiaza de serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu.

Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei, poate fi extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a varstnicilor. Uneori parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la randul lor depresivi si pot necesita un tratament.
Femeile care au nascut de curand, sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata depresiei postpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa previna aparitia unei probleme mai severe si mai de durata legata de depresia postpartum.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.
Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:
- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit mai intai prioritatile
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie
- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se izoleze sau sa fie secretoasa
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt tip
- sa faca cu regularitate exercitii fizice
- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare
- sa aiba un somn corespunzator
(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda:
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi ora in fiecare dimineata
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote
- sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00
- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00
- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele antidepresive)
- sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin cate putin.

Modalitati de ajutorare a unei persoane cu depresie

Este important pentru o persoana cu depresie ca cei din jurul ei sa aiba o atitudine suportiva si incurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodata depresie, este dificil sa inteleaga cat de lipsit de speranta si de descurajat se poate simti cineva cu aceasta afectiune.
Este important de reamintit ca depresia este la fel de dezabilitanta ca orice alta afectiune majora si ca din cauza ei persoana respectiva isi poate indeplini obligatiile sociale, familiale, profesionale sau scolare/academice cu dificultate.
Ca si alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare.

Cei din jur sunt sfatuiti sa evite oferirea de sfaturi, dar e bine sa incurajeze persoana respectiva sa caute tratament si sa il continue. Totusi, in cazul in care observa prezenta de semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea cuiva, semne de detasare de realitate (psihoza) sau consumul de alcool in exces sau de droguri, este recomandat sa contacteze imediat medicul persoanei respective.
Daca se pare ca persoana cu depresie este in pericol iminent, este indicat ca cei din jur sa sune la ambulanta (961) sau la alte servicii de interventie rapida (112).

Optiuni de medicamente

Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta simptomele depresive.
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente.

Nu s-a demonstrat ca un medicament ar fi mai eficient decat altul; totusi, difera efectele secundare ale medicamentelor. Persoana in cauza poate decide impreuna cu medicul curant ce medicament este cel mai potrivit pentru sine. Este bine de retinut ca poate fi nevoie de o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani de tratament, pana ca medicamentul sa aiba eficacitate maxima, desi actiunea poate aparea mai repede. Daca un medicament anume nu are efect, se pot incerca altele inainte de a se abandona.

Medicamentele influenteaza substratul chimic al creierului in diferite moduri, de aceea se pot incerca mai multe medicamente diferite sau o asociere a acestora, pentru a gasi cel mai bun tratament pentru fiecare persoana in parte. La majoritatea oamenilor se gaseste relativ repede medicamentul eficient, dar la unii depresia poate fi mai dificil de tratat. In unele cazuri, poate fi necesara o asociere de antidepresive.

Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic.
Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa fie luate asa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe saptamani pana sa se observe o ameliorare a simptomelor.

Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodeaza cu medicamentele. Daca persoana respectiva decide sa intrerupa administrarea tratamentului, este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a lungul unei perioade de timp de cateva saptamani. Oprirea brusca a antidepresivelor poate duce la aparitia simptomelor de sevraj. De aceea trebuie ca oprirea sau schimbarea medicatiei sa se discute cu medicul psihiatru.

Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin, Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau Ludiomil (Maprotilina)
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

De retinut!

In cazul in care persoana cu depresie decide impreuna cu medicul psihiatru ca este nevoie de un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate in considerare in alegerea medicamentului cel mai indicat:
- cunoasterea efectelor secundare ale medicamentului
- informarea medicului in legatura cu toate afectiunile medicale curente si cu toate medicamentele administrate in prezent, inclusiv cele care sunt luate fara prescriptie medicala, cele din plante sau suplimentele nutritive, astfel incat medicul sa poata aprecia daca exista riscul unei potentiale interactiuni medicamentoase
- persoanele invarsta pot avea nevoie de doze mai mici si poate fi nevoie de o perioada de timp mai indelungata pana ca medicamentul sa intre in actiune
- medicul va trebui sa monitorizeze evolutia pentru a determina daca un medicament anume este eficient la persoana respectiva
- adeseori primul medicament administrat este eficient in tratarea depresiei; daca nu, exista si alte optiuni de medicamente care de regula dau rezultate. Se poate intampla sa fie nevoie de mai multe incercari cu medicamente diferite inainte de a se gasi acela care actioneza cel mai bine la acea persoana
- din momentul in care persoana incepe sa se simta mai bine, poate fi nevoie de continuarea tratamentului pentru o perioada de 7 pana la 15 luni sau mai mare, pentru a scadea probabilitatea aparitiei unui nou episod de depresie
- unii oameni pot necesita tratament cateva luni pana la cativa ani (tratament de intretinere), in timp ce altii au nevoie de medicatie pentru tot restul vietii, in special cei care au avut mai multe episoade de depresie majora.

In luarea deciziei legate de medicamentul pe care trebuie sa il prescrie, medicul psihiatru va lua in considerare urmatoarele:
- raspunsul persoanei respective la medicamente in episoadele depresive pe care le-a avut anterior
- daca persoana respectiva are si alte afectiuni medicale, astfel incat antidepresivele sa nu interactioneze cu celelate medicamente administrate concomitent
- daca antidepresivul administrat va determina inrautatirea unei alte afectiuni medicale coexistente sau o va face mai dificil de tratat
- varsta persoanei si starea ei generala de sanatate (varstnicii pot necesita doze mai mici de antidepresive)
- cat de deranjante sunt pentru persoana respectiva efectele secundare care ar putea aparea in cursul tratamentului.
Unii oameni cu depresie nu continua administrarea tratamentului antidepresiv sau il iau sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele sa fie luate in continuare, asa cum au fost ele prescrise, chiar si dupa ce simptomele au disparut, pentru a se preveni recaderea sau agravarea simptomelor depresive.

Efecte secundare

Adeseori este nevoie de administrarea antidepresivelor pentru o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani pana ca acestea sa inceapa sa indeparteze complet simptomele depresive, desi de multe ori se poate observa aparitia unui beneficiu in 2 pana la 3 saptamani.

In tot acest timp, pot aparea insa efectele secundare ale medicamentelor. Multe din acestea sunt temporare si dispar in timp ce se continua administrarea tratamentului, insa altele (cum ar fi uscarea gurii, constipatia si efectele sexuale) pot persista. Persoana respectiva nu trebuie se opreasca administrarea medicamentului fara sa se consulte cu medicul curant, decat cu exceptia cazurilor in care apar dureri in piept, urticarie, respiratii superficiale, tulburari in deglutitie (inghitire) sau tumefierea buzelor.

Se recomanda contactarea imediata a medicului psihiatru in cazul in care apare oricare din aceste efecte secundare severe. In cazul in care efectele secundare sunt mai putin severe dar sunt suparatoare, este indicata discutarea acestui lucru cu medicul psihiatru curant pentru a se vedea daca trebuie continuat tratamentul cu acel medicament sau acesta trebuie inlocuit cu altul. Exista numeroase modalitati de contracarare a efectelor secundare ale medicatiei atunci cand acestea sunt deranjante.

Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive sa fie administrate in doze mici la inceput, apoi sa se creasca gradat, in special la persoanele varstnice. Ele trebuie oprite treptat, prin scaderea dozei in cursul unei perioade mai lungi de timp. In cazul in care anumite antidepresive sunt intrerupte brusc, pot aparea efecte negative sau pot reapare simptomele depresive.

Unele persoane cu depresie, si mai ales cele varstnice, care urmeaza un tratament cu anumite medicamente pentru alte afectiuni (nelegate de depresie) necesita o monitorizare atenta. Unii oameni au o probabilitate mai mare de a dezvolta efecte adverse daunatoare din cauza administrarii mai multor medicamente diferite in acelasi timp.

Tratament chirurgical

Nu exista un tratament chirurgical in cazul depresiei.

Alte tratamente

Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata depresiei.

Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.

Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum sa aiba o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se comporta; acest tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie ce cuprind persoane cu probleme asemanatoare
- terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe problemele asociate cu acestea
- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confrunta persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme
- terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.

Terapia electrocovulsivanta (ECT - electroconvulsive therapy) poate fi folosita in tratarea depresiei severe sau a depresiei care nu a raspuns bine la asocierea medicamentelor cu psihoterapie. De asemenea, ECT poate fi o optiune de tratament la o persoana care nu poate tolera efectele secundare ale antidepresivelor.
Metode moderne de ECT constau in stimularea electrica usoara a creierului in timp ce persoana respectiva este inconstienta (aflata sub anestezie generala) si reprezinta o modalitate eficace de tratament pentru depresie.
Efectele secundare ale ECT pot fi pierderea de memorie si confuzia.

De retinut!
Poate fi dificil de luat decizia de a apela la terapia electroconvulsivanta. Desi ECT poate fi foarte eficienta in tratamentul depresiei, pot aparea pierderi de memorie pe termen scurt, confuzie, greturi, dureri de cap si dureri in osul maxilar care sa dureze cateva ore - uneori pot dura chiar cateva zile - dupa aplicarea acestei proceduri.
La unele persoane, ECT poate provoca pierderi de memorie pe termen lung.

Terapii complementare care pot fi utilizate in tratamentul depresiei sunt:
- preparatele obtinute din planta St. John: s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia usoara sau moderata, dar pot interactiona cu alte medicamente
- uleiul de peste ce contine acizi grasi omega-3: in prezent sunt in desfasurare studii pentru a se vedea daca are efect antidepresiv
- SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din plante si din celulele animale - este folosita uneori in tratamentul depresiei; sunt date care arata ca SAM-e poate fi utila in ameliorarea simptomelor depresive, dar sunt necesare mai multe studii pentru a se evalua siguranta si eficacitatea administrarii ei.

Iarba St. John
Iarba St John este in prezent testata in Statele Unite pentru a se determina siguranta si eficacitatea administrarii ei. Pana acum, rezultatele sunt diferite.
S-a demonstrat ca iarba St. John de inalta calitate are efect in depresia usoara sau moderata; s-a aratat chiar ca are aceeasi eficacitate ca si alte antidepresive si ca are mai putine efecte secundare. Totusi, s-au descoperit unele interactiuni negative si periculoase intre iarba St. John si unele medicamente, in special cele folosite in tratamentul SIDA.

De aceea este important ca:
- medicul psihiatru curant sa fie instiintat ca persoana respectiva utilizeaza iarba St. John, mai ales daca ia si alte medicamente in acelasi timp
- sa se evite asocierea intre iarba St. John si alte medicamente antdepresive, deoarece se poate ajunge la o supramedicamentatie, care poate avea efecte secundare severe.
In prezent iarba St. John nu este aprobata oficial de Asociatia pentru Administrarea Medicamentelor si a Alimentelor (Food and Drug Administration - FDA) din Statele Unite, iar calitatea - si prin urmare si eficacitatea ei - poate varia.

Acizii grasi omega-3

Sunt putine informatii care sustin ca o doza zilnica, in cantitate mica, de acizi grasi omega-3, poate fi benefica, fie unica, fie in asociere cu un medicament antidepresiv. In timp ce datele privitoare la eficacitatea lor in depresie sunt inca neconcludente, cercetarile arata ca administrarea de acizi grasi omega-3 poate fi utila in alte afectiuni medicale, precum artrita si bolile cardiovasculare.

Asociatia Americana de Cardiologie (AHA - American Heart Association) recomanda consumul de peste cel putin de doua ori pe saptamana, plus alte alimente bogate in acizi grasi omega-3. In cazul persoanelor cu boli cardice, AHA sugereaza consumul de suplimente nutritive obtinute din ulei de peste, cu acordul medicului cardiolog curant.

Profilaxie

Sus

Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a fost prescris de medicul psihiatru
- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de recadere
- dieta alimentara echilibrata
- exercitii fizice efectuate cu regularitate
- cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de lipsa de speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor
- mentinerea unui program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.

Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare.
In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv, trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant. Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele depresive sunt de regula moderate sau severe.

Medica

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Tristetea